2011 privit de la final

Voi nici nu vă puteți inchipui cât îmi plac mie retrospectivele, statisticile și analizele. M-am abținut să scriu postul ăsta până aseară, da’ ușor nu mi-a fost. La fel cum nu mi-e ușor să mă abțin să scriu un post despre filmele pe care le-am văzut anul ăsta. Îi vine însă și lui rândul, așa că o să savurez momentul atunci.

Deci, în sfârșit despre 2011. De când am blogul, la fiecare încheiere de an, aveam ceva de comentat. Ba că a fost prea liniștit, ba că a fost prea rău, ba că a fost prea trist. Și așa au fost ultimii mei ani, nici unul pe placul meu. 2008 și 2010 vor rămâne mereu în viața mea ca două pete negre, de care îmi voi aduce aminte cu sufletul strâns. Despre 2011, pe de altă parte… uf, anul ăsta a fost bun. A avut el și părți nasoale, că nu se putea să meargă brici pe toate planurile, dar decât ca anii trecuți, mai bine ca ăsta. De 10 ori mai bine ca ăsta. 2011 a fost un an pe fugă, un an în care toate s-au întâmplat în goană. Mereu n-am avut timp, mereu lucrurile se petreceau prea repede, atât de repede încât de foarte multe ori nici n-apucam să le trăiesc și să le simt cum trebuie. Pur și simplu făceam ce aveam de făcut și mă lăsam dusă de evenimente, fiindcă trebuia să îndeplinesc te miri ce sarcină.

2011 a fost anul în care am călătorit cel mai mult din toată viața mea. În prima jumătate a lui am fost mereu pe drumuri. A doua jumătate a fost mai liniștită din punctul ăsta de vedere, dar nu complet lipsită de deplasări. Dar ajungem și acolo.

A fost anul în care cred că am citit cel mai puțin, dar asta nu mă supără prea tare pentru că am trăit alte chestii pe care nu le-am mai trăit până acuma.

Dar, ca în fiecare an, pregătiți-vă pentru un post kilometric, pentru că recapitulăm pe luni. Deci:

Ianuarie

– i-am scris o scrisoare fiului meu nenăscut
– m-am resemnat cu gândul că blogul meu e citit mai mult de femei, decât de bărbați
am schimbat tema și probabil asta va rămâne pentru mult timp, pentru că roșiuțele mele deja sunt celebre. Am o cană cu ele și cercei care le reprezintă.
– am scris primul post controversat (despre sinucigași), pentru care mi-am luat-o în freză, dar îmi mențin și-mi asum părerea.

Februarie

– am vorbit despre libertatea în cuplu
– am participat la prima mea sesiune cinematografică, care a avut ca temă cel mai celebru film care nu mi-a plăcut
– am mai măritat un pisoi pe blog și e atât de mare și de frumos acuma… ar trebui să vorbesc cu stăpâna să vi-m arătăm și vouă
– am scris despre un proiect care îmi place mult de tot, Teddy Bear Hospital
– mă întrebam Unde se duc bloggerii care nu mai scriu?
– am văzut aproape toate filmele nominalizate la Oscar, în afară de unul, mi se pare și mi-am exprimat preferințele

Martie

– inițiam un tip de postări care mi-aș fi dorit să aibă viață mai lungă, dar schimbându-mi jobul și natura lui, nu mai am timpul necesar să învăț atâtea chestii
– pentru prima oară constientizam că îmi e bine, într-un fel cu totul nou, că viața mea, deși nu mai e cum era, am motive de bucurie și am pentru ce să fiu recunoscătoare
– mă revoltam împotriva parfumurilor scoase de vedete. Între timp, pe noptiera mea a mai poposit un parfum de Heidi Klum… e cadou :D
– mă apucasem de citit Pe aripile vântului și cu citatele din carte am încropit 3 posturi care-mi sunt foarte dragi
– se împlinea un an de la moartea tatălui meu
– vă spuneam de ce mi-am dat demisia

Aprilie

– primul road trip cu Hapciu – o vacanță plănuită de mine cu o grămadă de țări și orașe văzute: Belgia (Bruxelles, Bruges, Ghent, Oostende), Germania (Stuttgart), Franța (Strasbourg), Luxemburg. De vis.
– vă povesteam despre unul dintre cele trei modele din viața mea: profesoara de română din liceu
– am început seria posturilor despre actorii mei preferați, primul fiind Joe Gordon Levitt
– Paștele nu mai e demult o sărbătoare frumoasă pentru mine, n-a fost nici anul ăsta
– scriam primul și singurul (până acum) tutorial: cum să editezi pozele cu picasa

Mai

– primul gadget de bucătărie care avea să-mi facă treaba și care mă ajută să manânc mai sănătos: steamerul.
– am donat cei 2% din salar spitalului de copii Louis Țurcanu din Timișoara
– blogul a împlinit 4 ani
– deși nu participasem la campanie, printr-o împrejurare favorabilă, am participat la trainingul Farmec de la Sighișoara, care m-a convertit la produsele românești de cea mai bună calitate. Acum, toată baia mi-e plină de prodese Farmec și Gerovital și sunt foarte mulțumită de ele.
– mi-am cumpărat laptop și v-am povestit cum
– am participat la cursul de publicitate al lui Doru Panaitescu
– vă arătam pozele care îmi taie respirația de fiecare dată când mă uit la ele și-mi amintesc de locurile din ele

Iunie

– am participat la TIFF și tare mi-a mai plăcut
cea mai importantă lecție pe care am primit-o în ultimul timp
– mă revoltam împotriva nedreptății savârșite de Clubul Heaven din Timișoara
– îi făceam tatălui meu mormânt de piatră

Iulie

– cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta, cel mai intens moment de fericire: concertul Bon Jovi
– o serie de oameni cunoscuți în București, noi prieteni
concediul la Istanbul

August

– am participat la #timisoaranoastra ediția a II-a
– întrebam: Cine ar mai merge la bordel în zilele noastre
– vă povesteam despre pomii din viața mea
– mă obseda James Franco. Și acuma când îl văd toată mă topesc. :D
– am petrecut două săptămâni fără Iubi
– vă dezvăluiam cum scriu eu cu diacritice

Septembrie

– am scris pe blog despre singurul lucru despre care nu prea voiam: despre boala mamei mele
– am scris un post care nu mă așteptam să aibă succesul pe care l-a avut
– mă revoltam împotriva Fan Curierului, care acuma mă sună întotdeauna când vine. ;))
primul post scris în colaborare cu Iubi
mama mea pleca singură din Spitalul Județean fără să o oprească nimeni – scandal la televiziune, în ziare, în spital… degeaba, nu e vina lor
– am început să merg la psiholog și tare bine m-am simțit după ședințe

Octombrie

– postam povestea unei mămici care se luptă cu sistemul și cu nedreptățile care se întâmplă în școli
– mă bătea gândul să renunț la scufiță
– începea campania Activia Obiceiuri sănătoase
– mi-am petrecut ziua de naștere alergând la un semi maraton de 10 km pentru o cauză nobilă
– plângeam în fața unui cadou
– mi-am cumpărat un smartphone, deși mă declarăsem total împotriva lor
– primul guest post de pe blogul meu, tare mult mi-a plăcut povestea despre Singapore. Mai urmează și altele, următorul va fi despre Mexic

Noiembrie

– mi-am făcut bucle
– am fost la masaj exotic
– m-am înscris la un atelier de creație
– începeam seria celor 10 referreri din luna precedentă
– citeam una dintre cele mai frumoase cărți: Jurnalul Annei Frank
– vă povesteam de Ricky și Benny
– împlineam 10 ani de șoferie
– al doilea moment de fericire: gala live a Vocii României, prilej cu care am vizitat din nou Bucureștiul și m-am declarat mereu încântată să o fac

Decembrie

– începeam luna la Pârâul Rece, la Social Media Snow Camp organizat de revista Biz, unde am cunoscut o grămada de oameni faini
– vă povesteam despre kick boxing
– mă întrebam de ce nu se mai ecranizează romane românești și am primit câteva răspunsuri care m-au lămurit
mi-am schimbat look-ul
– am sărbătorit 4 ani de blogosferă timișoreană și tare ne-a mai plăcut
– am primit cea mai frumoasă scrisoare de la o cititoare

Și cam atât. :)

Pe plan medical, anul ăsta n-a fost chiar roz pentru mine. Gastrita de care am început să sufăr încă de anul trecut mi-a făcut multe zile negre, ba mai mult am ajuns de două ori la urgențe (o dată aici, a doua oară în Bruxelles), a venit ambulanța la mine acasă, mi-a stricat toate deplasările, mai puțin pe cea de la Pârâul Rece, că deja acolo nu mai îmi făcea probleme. Însă, datorită ei am renunțat la fumat și am slăbit vreo 5 kg. Pe care le-am cam pus înapoi, acuma că pot mânca iarăși cam orice. Dăar, noroc că sunt într-o campanie care mă îndeamnă să fac mișcare. ;))

Am mulți oameni cărora vreau să le mulțumesc pentru că au făcut din 2011 un an frumos, însă nu vreau să uit pe cineva, așa că n-o să-i înșir. Le-am mulțumit atunci când a fost cazul, deci nu-i ca și când mă trag pe fese de la mulțumit.

În rest? Ce aș mai putea să vă spun despre anul care se încheie mâine? E suficient atât. Poate doar ca e anul in care mi-am schimbat toate actele si in care am avut 2 accidente rutiere minore, care niciunul n-a fost din vina mea si nici unul n-a fost grav. Nici macar masina n-a fost avariata decat prima data cand a stat vreo 3 zile in service sa i se schimbe bara de protectie din spate si sa i se indrepte usa de la portbagaj, pentru ca, ati ghicit, cineva a uitat sa puna frana la semafor.

Îmi doresc ca 2012 să fie cel puțin la fel de plin de călătorii, cel puțin la fel de bun pe plan financiar, cel puțin la fel de încărcat cu oameni frumoși și cu experiențe unice.

Vă doresc un Revelion minunat și un An Nou numai cu împliniri și multă sănătate. Pentru voi și pentru ai voștri. Vă pup și să ne citim cu bine și în 2012. :)