tomatacuscufita.com împlineşte 4 ani

Şi mie nu-mi vine să cred că am fost capabilă să mă dedic şi să mă ţin de ceva atâta amar de vreme. Însă atunci când îţi place ceva, oricât de delăsător şi oricât de repede te-ai plictisi în general, pur şi simplu nu poţi să te desprinzi, să laşi şi să te ocupi cu altceva. Îmi puneam la un moment dat întrebarea cum te simţi şi cum priveşti lumea asta virtuală şi comunitatea după ce ţi-ai abandonat blogul. Eu nu pot răspunde pentru că după 4 ani, blogul ăsta e foarte al meu şi foarte prezent în viaţa mea.

Ca în fiecare an, chiar de ziua bărbatului, când întâmplător e şi ziua blogului, trag linie şi privesc înapoi la ce au însemnat cele 365 de zile care s-au scurs de la ultimul 5 mai.

Era cât pe ce să scriu că „spre deosebire de anul trecut, nu mă pot lăuda că timpul care s-a scurs de atunci a fost bogat în întâlniri şi cunoştinţe bloggeristice”. Însă mi-am adus aminte că în iunie 2010 am fost invitata blogului de turism pentru un weekend în Bucureşti. Şi am cunoscut acolo o grămadă de oameni, care mai de care mai faini. După puţin timp am mai dat o tură prin capitală şi i-am cunoscut pe Bogdana şi Bogdan de la books-express şi pe Octavian, un trio cu care mi-aş dori să petrec mai mult timp. Apoi am cunoscut-o pe una dintre cele mai dragi bloggeriţe, pe care o simt atât de aproape din foarte multe de vedere: pe Bianca. Apoi, chiar în seara zilei de 23 martie, ziua în care se împlinea un an de la moartea tatălui meu, am întâlnit-o pe Cristina şi pe tatăl ei. Foarte plăcută şi liniştitoare această întâlnire. Am participat la Lecturi urbane, la schimburi de cărţi şi la întâlniri de bloggeri – e drept că nu la fel de frecvent ca şi în alţi ani. Unde mai pui că i-am cunoscut personal pe cei de la Cassa Loco şi Vunk.

Apoi, la capitolul colaborări, s-a încheiat cea cu Tabu, cu pandoras… nici n-are rost să mai revin asupra subiectului, iar pentru  books-express şi şosetăria, articolele au fost destul de sporadice. Din lipsa de timp, nu din alt motiv. Nu s-au mai arătat alte parteneriate, în schimb a plouat cu advertoriale. Ceea ce m-a bucurat nespus, pentru că pe spinarea blogului am putut merge în vacanţă. Să dea Domnul tot aşa să-mi meargă şi de-acum înainte. Sau şi mai bine, că e bine. :)

Uitându-mă prin arhivă, blogul părea că trage să moară, foarte multe posturi depresive, triste şi pesimiste, încât îmi era teamă că nimeni nu va mai intra să citească cu ce necazuri mă mai confrunt. Şi n-am consemnat pe blog nici măcar jumătate din ele… În fine, acum sunt mai veselă şi posturile triste sunt mai rare, însă sunt şi vor fi întotdeauna pentru că blogul e lângă mine şi la bine şi la rău.

La capitolul dezamăgiri se numără tăcerea unei persoane pe care o admiram foarte mult, pierderea unui concurs din cauza unor mârşăvii (şi totodată învăţătura de minte să nu mai fac aşa ceva niciodată) şi constatarea că unele persoane pe care le credeam prietene s-au dovedit a fi doar cunoştinte. Şi ma refer aici doar la oameni pe care i-am cunoscut pe net, prin intermediul blogului.

Tot în perioada asta am scris două articole foarte controversate, pe care unii le-au interpretat ca manevre de a atrage atenţia asupra mea, însă n-au înţeles că sunt doar părerile mele personale pe care le susţin şi acuma: despre naşterea unui copil bolnav şi despre sinucigaşi.

Am scris două posturi (care-mi sunt foarte dragi) despre două persoane inexistente în viaţa mea. Despre un potenţial frate şi despre un posibil fiu. Dacă pe unul nu se poate să-l am, sper din suflet să-l am pe al doilea.

În fine, am scris mult în anul care a trecut şi sper să scriu şi mai mult de-acum înainte. Îmi simt muza venită din vacantă, mintea îmi freamătă din nou de idei, de subiecte, de înşiruiri de fraze. Timp să am şi îmi voi lăsa degetele să zburde pe tastatură.

Să notăm şi câteva date statistice, nu de alta, da’ aşa vedem progresul blogului.

1,098 posturi
18,992 comentarii
28 de categorii
8 pagini (că pe una am dezactivat-o)
578,053 vizitatori (per total)
Locul 25 în zelist (la momentul ăsta, ieri eram pe 18 ;)) )
879 de fani pe pagina blogului
2,241 de followeri pe twitter.

Nu mai zic decât că sper ca blogului (şi implicit mie) să îi meargă şi mai bine până la 5 mai 2012. Eu sunt mândră şi mulţumită de el. Iar vouă vă mulţumesc că îl citiţi zilnic şi comentaţi când aveţi ceva de spus. Fără voi el n-ar fi ce e azi. :) Va tzuc!