In Bruges

A trecut ceva vreme de când am văzut Bruges-ul şi amintirile nu sunt tocmai calde. Însă anumite lucruri n-ai cum să le uiţi, chiar şi daca n-ai avea poze.

Am ajuns la Bruges destul de repede, pentru că între Bruxelles şi el sunt doar 90 şi un pic de km.  Să fiu sinceră, nici nu ne-am dat seama că am ajuns în Bruges pentru că, fermecaţi de căsuţele ce ne ieşeau în cale, am ratat indicatorul de la intrarea în oraş. Când am văzut pe GPS că mai sunt doar cam 700m până la destinaţie, ne-am zis: „Da, mă, am ajuns” ;))

casute din Bruges

“Casuţă” din Bruges

intrarea in Bruges

Intrarea in orasul vechi

Prima impresie despre Bruges nu poate fi redată în cuvinte. Că nici nu aveam cuvinte, numai exclamaţii de genul: „Uaaaa”, „Uiteeee!!!”. Căsuţele sunt într-adevăr aşa cum le descrie Imperator travel, ca de turtă dulce. :)

Tanti la care ne-am cazat ne spusese că urma să fie acasă între 12:30 şi 14. Noi, cum am ajuns pe la 10 şi ceva, am parcat maşina în faţa casei şi am luat-o la pas, să nu pierdem timp preţios. Şi am luat-o agale pe străduţele alea superbe de piatră cubică – numai piatră cubică în tot perimetrul oraşului vechi, care nu e deloc mic – pe lângă alte sute de căsuţe atât de asemănătoare, însă atât de diferite. Şi pe lângă fiecare intrare, aştepta cuminte câte o bicicletă. Nelegată, doar ascultătoare, aşteptându-şi stăpânul. Şi în Bruxelles am văzut biciclete, însă Bruges, dacă n-ar fi Amsterdamul (pe care nu l-am văzut, dar despre care aşa am auzit), cred că ar fi capitala bicicletelor. Mi-a plăcut îndeosebi această tri-cicletă şi mama cu cele două fetiţe. De vis.

bruges

Bruges

bruges

Casute din Bruges

cu bicicleta prin bruges

Biciclete in Bruges

mama cu fetite pe bicicleta

Am intrat prin magazine cochete de brânzeturi, într-o biserică în care cânta o muzică atât de liniştitoare şi în care mirosea a lemn şi a vechi, am trecut pe lângă trăsuri ce purtau turiştii pe străduţele înguste şi pietruite şi ne-am oprit la un magazin de suveniruri. Nici nu ajunseserăm bine în Bruges, că noi ne cumpăram suveniruri. ;))

biserica din bruges

magazin de suveniruri din bruges

Magazinul de suveniruri – cel cu copertina rosie

Dup-aia am luat-o înapoi că urma să vină tanti. După ce ne-a introdus camera şi sistemul de inchidere a uşii, după ce ne-a sfătuit unde şi cum să ne parcăm maşina pentru a nu plăti parcarea, ne-am schimbat şi am purces în explorarea oraşului de turtă dulce. Se spune despre Bruges că este o altă Venţie şi în anumite locuri pe bună dreptate. Totuşi, feelingul e diferit. Seamănă, dar parcă nu răsare. Canale sunt şi aici, case scufundate în apă sunt şi aici, însă gondolele au lăsat locul bărcilor cu motor şi caleştilor trase de cai. Plus că, pe lângă apă, nu vezi atâta mişcare şi atâta forfotă ca în Veneţia. Acolo totul se petrece în jurul apei sau pe ea, în Bruges, paşii nu răsună decât din când în când pe podurile de cărămidă şi pe aleile pietruite.

canale din bruges

spital bruges

canale din bruges

canale din bruges

caleasca bruges

Caleasca cu cai

Am prins o vreme superbă şi toate clădirile şi străzile arătau superb în lumina caldă a soarelui.

Atracţia principală în Bruges este Markt cu impresionantul turn Belfort. Când am ajuns în faţa lui, nu ne-a dat prin cap să mergem să vedem cât costă să urcăm până sus. Am lăsat întrebarea şi dorinţa asta până spre seară, când deja era închis. Din păcate, a doua zi n-am mai stat în Bruges ca să putem să-l vizităm. Markt e la fel de pestriţă şi agitată ca şi Grote Markt din Bruxelles. Aş spune chiar la fel de mică şi la fel de plină de terase şi oameni care îşi savurau le petit dejeuner în lumina caldă a soarelui. Însă nu la fel de plină de turişti ca şi capitala.

belfort bruges

Belfort

piata markt bruges

markt in bruges

Markt

Trecând din piaţă în piaţă, intrând din magazin în magazin, la un moment dat am luat-o pe-o străduţă de pe care se auzeau nenumărate voci. Forfotă, dar nu gălăgie. Am luat-o într-acolo şi am descoperit o oază de verdeaţă între toate acele cărămizi şi cărărui pietruite, unde tinerii erau adunaţi în ciorchine, în jurul lazilor de bere, al bicicletelor şi al păturilor. Probabil ieşiseră de la cursuri sau de la liceu şi ăla era locul de întâlnire. Cam aşa se relazează ei.

pe iarba in bruges

Biserici şi turnuri cât cuprinde. Apropos, ştiaţi că la Bruges, în incinta bisericii Onze Lieve Vrouwkerk (Notre Dame) se găseşte una dintre puţinele sculpturi ale lui Michelangelo din afara Italiei? Madona cu pruncul, care e tare micuţă în comparaţie cu ce îmi imaginam io. ;))

biserica in bruges

biserica in bruges

madona cu pruncul

Madona cu pruncul – Michelangelo

Am ajuns mai apoi la reşedinţa lebedelor – un alt loc de basm. Nici nu ştiu ce să vă spun despre ele, că sunt atât de frumoase (şi de înfricoşătoare în acelaşi timp – mă cam sperie gâtul ăla al lor), încât pozele sunt mai grăitoare.

lebede

lebada

lebede si rate

După o scurtă întoarcere în cameră, ne-am reluat periplul şi am ajuns şi în cealaltă piaţă la fel de celebră: Burg. Mai micuţă decât Markt, mie mi-a plăcut mai mult. Heilige Bloed Basiliek e sublimă. Din pozele văzute anterior mi se părea că nu e nimic de capul ei, însă în faţa ei, mi-am schimbat părerea. Din nou auriul de pe statui, ca şi la Bruxelles. Din Burg am intrat pe o străduţă care ne-a dus până la pub-ul în care am mâncat. Nu s-ar zice că un pub se integrează în peisajul Bruges-ului, dar ăsta arăta destul de bine. Aici am observat un obicei destul de interesant: barmanul îşi pupa prietenii când intrau in pub. Şi nu prieteni, la modul general, ci prieteni bărbaţi. Îi pupa pe obraz. Eu m-am mirat, pentru că nu părea gay, ba dimpotrivă chiar macho cu mult testosteron, de unde am dedus că e un obicei al locului.

piata burg bruges

Burg

burg bruges

Burg

heilige bloed basiliek

Heilige Bloed Basiliek

Când am ieşit de-acolo cu burţile pline, nici ţipenie de om pe stradă. În orice parte te uitai. Era trecut de 7 seara, încă lumină, ba chiar o lumină destul de frumoasă, da’ oamenii lipseau cu desăvârşire. Din când în când o doamnă elegantă, pe tocuri, îşi plimba pufoşenia, şi o dată la jumătate de oră mai răsărea şi câte o bicicletă de pe te miri ce străduţă. „Unde or fi toţi oamenii ăsţia?” În case nu erau că nu ardeau luminile, pe stradă nu erau că doar nu eram orbi să nu-i vedem şi nici ei invizibili. Oraşul părea părăsit în muţenia lui. Şi avansam încet înspre inima Bruges-ului unde am găsit oamenii. Pe toţi cred. ;)) În Bruges, seara, oamenii nu stau în casă, nu stau pe străzi, ci în restaurante, pe terase, în baruri. Gălăgie, râsete, voci, intonaţii.

bruges by night

Bruges pe inserat

bruges

Bruges in apa

Bruges printre crengi

Ăsta e locul care mi-a luat mie răsuflarea. Mi-a plăcut extraordinar de mult atmosfera, lumina, calmul apei, luna, zgomotul din jur şi cei doi îndrăgostiţi care se giugiuleau pe pod. N-aş mai fi plecat de-acolo, dar am zăbovit destul cât să-mi întipăresc priveliştea în minte.

bruges by night

Bruges-ul a fost motivul pentru care s-a născut acest concediu şi este un oraş de care te îndrăgosteşti fără drept de apel. Vă îndemn să vă convingeţi.  Aproape toate pozele.

PS. Nu v-am spus nimic de cazare, dar doar pentru că m-am luat cu vorba. Am stat la bed & breakfastul Ad Libitum (situat foarte aproape de centru), am plătit 22,5 euro de persoană pe noapte + mic dejun inclus. Tanti a fost foarte de treabă şi deşi avea în jur de 60 şi ceva de ani, era extrem de activă şi mai vorbea şi 3 limbi străine. Acum că aveţi şi cazare, nu aveţi nici o scuză, trebuie să mergeţi să vedeţi Bruges-ul.