Bruxelles în 2 zile şi jumătate

Drumul şi autostrăzile

Când am plecat din Stuttgart eram foarte nerăbdătoare să păşesc pe pământ belgian pentru că era virgin sub picioarele mele. Dacă în Ungaria, Austria şi Germania mă simţeam oarecum “ca acasă”, Belgia era un vis până atunci. Şi abia aşteptam să aud la radio vorbindu-se în franceză, abia aşteptam să văd numere de înmatriculare din Belgia. Însă primul contact cu ţara asta a fost cam neplăcut. Autostrada lor (cea care intră din Germania în Belgia)  e inferioară celor din Germania şi Austria. Chiar şi celor din Ungaria. Erau chiar şi gropi şi o grămadă de denivelări. Să nu mai zic că o mare porţiune e în reparaţii. Ok, nu mai bag de vină că noi nici atât n-avem. Dar ca să fie treaba treabă, cam cu vreo 100 de km înainte să intrăm … s-a pus o ploaie torenţială de zici că eram în mijlocul lui iulie. Vizibilitate doar pe o rază de vreo 5m, drum cu denivelări şi o grămadă de grăbiţi. Dacă nemţii conduc ca nebunii, că doar n-au limită de viteză, belgienii conduc PE PLOAIE cu farurile stinse. Să nu mai zic că nici unii nici alţii nu semnalizează când se mută de pe o bandă pe  alta şi te trezeşti dintr-o data cu câte o frână în toată splendoarea ei. Mă rog, frustrări adunate de pe soşele. Partea bună (şi cu asta termin cu autostrăzile) e că şi în Belgia şi în Germania sunt gratuite, adică nu trebuie să-ţi cumperi vignetă.

autostrada bruxelles

Prima impresie despre Bruxelles

Ok, şi am intrat cu emoţii în Bruxelles, cu aceeaşi viteză, numai că pe patru benzi. :P Primul contact cu Bruxelles-ul (dacă cel cu Belgia a fost cam neplăcut) a fost extraordinar. N-am fost încă în Irlanda, dar io oraş mai verde ca Bruxelles-ul n-am văzut până acuma. Vă arăt câteva poze să înţelegeţi despre ce vorbesc. Şi aici oamenii – ar trebui să fiu mai specifică: arabii – sunt claie peste grămadă pe spaţiile verzi, oricât de tare ar bate vântul şi oricât frig ar intra la oase. Că, aşa cum ştiam , capitala Europei nu se mândreşte cu o vreme de invidiat. E frig, bate vâtul şi e mai mereu înnorat. Aşa am auzit şi aşa a cam şi fost cât am stat noi. Da’ am avut noroc şi am prins şi câteva ore de soare.  Că tot vorbeam despre arabi, la un moment dat Iubi zicea, citindu-mi parcă gândurile: “Bine, bine, da’ în Belgia când ajungem?” Plin, da’ plin ochi de arabi şi africani. N-am io nici o treabă cu ei, da’ n-am văzut niciodată atâţia la un loc.

parc in bruxelles

Cazarea în Bruxelles

GPS-ul ne-a dus chiar până la adresa unde se afla cămăruţa noastră, pe care v-am arătat-o pe Facebook şi de care eu m-am îndrăgostit. Vă recomand cu căldură bed&breakfastul Luli. E curat, sigur, liniştit şi chiar la gura metroului, deşi e destul de departe de centru. Să fiu mai exacta e la 1km de Atomium. Noi am plătit 23 de euro  de caciula pe noapte pentru că am stat 3 nopţi.  Dar pentru o noapte, una din camera (că au două) costă 60 de euro.  Din a doua noapte am primit reducere 20%, adică am plătit câte 40 de euro pe următoarele două nopţi.  Asa am platit 23 de euro de persoană pe noapte.  Cum ziceam pe facebook, aici m-aş muta dacă ar fi să stau la Bruxelles. Ador căsuţele lor înghesuite şi construite pe verticală.

case bruxelles

Transportul în Bruxelles

Deşi am venit cu Hapciu, pe ea n-am luat-o cu noi prin oraş. Pentru că nu avem nici bani de parcare, nici nervi să le căutăm şi nici să plătim amenzi pe-acolo nu ne ardea.  Aşa că marţi şi miercuri ne-am luat abonament pe o zi (4,5 euro/zi) ca să ne deplasăm prin metropolă.  Degeaba ne-am făcut noi planuri de cu o seară înainte şi rute de la un obiectiv la altul şi ne gândeam cu ce să mergem până la ele, că am bătut la pas cam tot centrul istoric. Aşa că am ajuns şi pe la obiective care nu erau în plan numai ca să nu ne pară rău că nu ne-am plimbat şi cu mijloacele de transport în comun. :)) Într-un dintre peripeţiile astea, căutând un mall, că aveam ceva timp la dispoziţie, am ajuns până la Ambasada României, care ne-a răsărit în câmpul visual când tremuram ca frunzele de frig ce ne era.

Ce-am văzut în Bruxelles

Jumătatea de zi din titlu, că atât ne rămăsese din prim zi (am ajuns la ora 15 în Bruxelles) am petrecut-o la Atomium şi la Mini-Europa. Noi stăteam cam la 1 km de ele, aşa că am luat-o la pas până acolo. Dacă vrei să le vizitezi pe amândouă, trebuie să scoţi din buzunar 22,5 euro pentru un bilet comun. Noi aşa am făcut, deşi ne-a usturat un pic, pentru că nu venim la Bruxelles în fiecare zi şi nici nu cred că ne-om întoarce de curând. Aşa că am scos banul şi am alergat printre Turnul Eiffel, Turnul din Pisa, Columna lui Columb, morile din La Mancha, mănăstirea Melk şi Palatul Mogoşoaia  ca să ajungem în timp util şi la ultima intrare la Atomium. Mini-Europa e ceva deosebit. Multe dintre cele mai cunoscute obiective din Europa sunt reprezentate fidel şi cu o mulţime de detalii. Mie mi-au plăcut cel mai mult Berlin cu zidul lui, vacile din Olanda, trenuleţul nu mai ştiu de unde, Parlamentul Londrei, inscripţiile de pe Arcul de Triumf din Paris, şi imnurile câtate în dreptul fiecărui oraş. M-am mirat să văd că din România au pus Mogoşoaia, când aveau ditamai Casa Poporului la îndemână, Peleşul sau Branul. Dar e ok şi Mogoşoaia, iar noi ca nişte români mândri de ţara noastră ne-am tras în poză cu macheta ei.

atomium bruxelles

La Atomium

mogosoaia la mini-europa in bruxelles

Mogosoaia in miniatura

piata grote markt din bruxelles in miniatura

Grand Place din Bruxelles in miniatura

zidul berlinului in miniatura la mini-europa

Zidul Berlinului si Poarta Brandenburg

detaliu arc de triumf

Detaliu de pe miniatura Arcului de Triumf

Atomiumul nu prea şi-a meritat preţul de 11 euro şi ceva (jumătatea lui de preţ) pentru ce oferea. Adică o urcare rapida cu liftul (5m/s) şi alte câteva urcări pe scările rulante şi pe scări normale. De văzut nu e mare lucru de văzut înăuntru, în afară de priveliştea Bruxelles-ului, văzuta din ultima bulă. Mi-ar fi părut însă rău să nu urcăm.

oraselul copiilor

Mini-oraselul copiilor vazut din Atomium

in interiorul atomium-ului

Pe scara rulanta in Atomium

Tot în acea jumătate de zi am văzut pe dinafară Turnul Japonez şi Pavilionul Chinezesc, care se află în apropierea Atomiumului. Minunată arhitectură au şi asiaticii ăştia şi tare aş fi curioasă să o admir şi la ei acasa. :D

pavilionul chinezesc bruxelles

Pavilionul Chinezesc

turnul japonez bruxelles

Turnul japonez

După care am luat-o la pas, pozând tot ce ne ieşea în cale.

A doua zi, ne-am propus să vedem câteva dintre obiectivele cele mai importante din Bruxelles şi să lăsam pe a doua zi ce nu puteam vedea atunci.  Se pare că ne-am înşelat asupra distanţelor şi am reuşit să vedem aproape tot din centrul istoric într-o singură zi. Aşa am bifat Palatul Justitiei, de care mi-a fost sincer milă la cât era de mătăhălos şi de plin de schele, biserica Notre Dame de Sablon, Muzeul de Arta, ciocolaterii, anticariate, magazine de bere, Grote Markt, care nu e nici pe departe atât de mare precum mi-am imaginat-o eu şi cum o înfăţişau pozele. E impresionantă, nimic de zis, arhitectura e minunată şi combinaţia statuilor cu auriul nu e deloc kitsch-oasă. Primăria se poate vizita pentru 4 euro, da’ noi ne-am nimerit pe-acolo baş când era închis, lunea.

palatul justitiei bruxelles

Palatul Justitiei

notre dame du sablon

Notre Dame du Sablon

ciocolata belgiana

Ciocolata belgiana

anticariat din bruxelles

Anticariat

grote markt bruxelles

Grote Markt (Grand Place) – Bruxelles

Am mai văzut şi Manneken Pis, faimosul băieţel cu cucul gol care face pipi. Noi însă l-am prins îmbracat, foarte cool, da’ tot cu cucu’ gol pe-afară. ;)) După care am intrat pe la Godiva şi ne-am luat nişte ciocolăţele ca să ne facem hatârul.

manneken pis

Catedrala St. Michel e … gigantică şi foarte frumoasă. O chestier foarte mişto in Bruxelles e faptul că poţi face poze oriunde: în biserici, în magazine, la vitrine, peste tot. şi nimeni nu comentează, nimeni nu se supără, nimeni nu vine să te tragă de mânecuţă că eşti nesimţit şi ca nu se fac poze. Aşa cum se întâmplă în Veneţia şi Barcelona.

catedrala st.michel bruxelles

Catedrala St.Michel

Parcurile din Bruxelles m-au dat pe spate. VERDE, din nou acelaşi verde care m-a lăsat fără grai când  am intrat în oraş. Mi-a plăcut mult şi Parc de Bruxelles şi Parc de Laeken (văzut în prima zi) şi Parcul Cinquantenaire (văzut în ultima zi). În fiecare parc e câte un edifice un de-ăsta important, un palat, un museu…

parcul cinquantenaire bruxelles

Parcul Cinquantenaire

Pentru că ne-am tot plimbat şi am tot pozat orice clădire ni se părea mai interesantă, Iubi se dădea cu fundul de pământ să mergem la cumpărături. M-am supus şi am pornit-o cu metroul taman până la capăt de linie să găsim mall-ul oferit de GPS. Ne-am tot învârtit pe-acolo că nu-l găseam şi la un moment dat am renunţat pe principiul că “oricum e închis.” Şi tot târându-ne noi pe străduţele alea , ghici ce ne apare în faţă? Mie, că Iubi butona GPS-ul. Tocmai ambasada României. :)) Nici dacă o căutam intenţionat nu ne răsărea aşa înainte.

ambasada romaniei in belgia

În ultima zi, ne mai rămăseseră clădirile Uniunii Europene şi Parcul Cinquantenaire, după care urma să mergem la mult doritul shopping. Vremea însă a fost destul de ticăloasă, aşa cum am auzit că e de obicei la Bruxelles şi n-am văzut prea multe lucruri. Am bifat şi clădirile Uniunii şi Parcul, am ajuns şi la shopping, da’ am plecat cu mâna goală pentru că lucrurile sunt destul de scumpe în Belgia. Nu-i ca la Parndorf sau ca la Shopping City-ul din Viena, să îţi iei haine la reducere.

Cam astea au fost zilele noastre la Bruxelles, oraş care mi-a plăcut foarte mult. Era cât pe ce să zic că i-ar lua locul Barcelonei, însă nu. După ce am văzut şi Brugges-ul, a picat şi de pe locul 2 şi e acum pe 3. Dar despre Brugges în zilele următoare. Albumul cu poze îl vedeţi aici, iar pe cel de la Mini Europa şi Atomium aici.