Aţi văzut deja traseul concediului nostru, da’ încă nu-i tot misterul dezvăluit. Să vă zic ce s-a întâmplat în continuare.

Acum că stau să evaluez şi să trag concluzii, a doua zi a fost cea mai frumoasă. Pentru mine cel puţin, chiar dacă am avut parte de nişte nervişori provocaţi de unii bizoni din trafic care nici măcar un lăcaş de cult nu pot respecta, darămite pe semenii lor. Obiectivele din ziua II sunt marcate cu mov-albastriu.

Râmnicu Vâlcea – Schitul Ostrov – Mănăstirea Cozia – Mănăstirea Curtea de Argeş – Transfăgărăşanul – Cetatea Poienari – Barajul Vidraru – Bâlea Lac – Făgăraş

Schitul Ostrov este o bisericuţă mică mică, situată pe o insulă de pe Olt (aşa am bifat cel de-al doilea râu important al ţărişoarei noastre), care are o grădină cu atât de multe flori încât de data asta chiar mi-au plăcut – eu nu sunt cea mai înfocată fană a florilor. poze

Mai departe »

Nu ştiu cum s-au scurs pentru voi zilele din 21 august şi până pe 30, da’ Iubi şi eu am avut impresia că am fost plecaţi de-acasă de prin iunie, aşa. Cum ne-o învăţat taica Einstein despre teoria relativităţii timpului, prima jumătate din vacanţa noastră s-a scurs încet pentru că a fost foarte bogată în obiective şi opriri şi deplasări, a doua – pentru că s-a rupt fix la mijloc – pentru că abia aşteptam să treacă.

Dar, să nu vă mai ţin în suspans, să purcedem la poveşti, că parcă văd că iară o să uit să mă opresc*. Chiar mă întreb dacă sunt printre voi oameni care citesc tot tot ce aberez eu aici.

Traseul turului României noastre arăta cam aşa. A suferit mici modificări, dar nu abateri, după cum urmează:

Mai departe »

Am cam păstrat tăcerea zilele astea mai mult nevoit decât voit, da’ chiar am ajuns la capătul puterilor. La momentul ăla în care îţi cam vine să-ţi bagi picioarele şi să te duci unde vezi cu ochii. N-am mai scris pe blog că deja sunt sătulă eu de cât mă plâng, darămite voi.

Dar s-a terminat (sau cel puţin aşa sper eu). Plec în vacanţă să-mi reîncarc sau să-mi schimb bateriile că astea îs goale de aşa multă vreme încât în ultima perioadă am funcţionat în gol… Am primit şi veşti bune, încă mai am o groază de lucruri de rezolvat, dar în momentul ăsta nu-mi mai pasă de nimic. Vreau să plec, să uit, să mă detaşez şi să mă întorc cu forţe proaspete să duc la bun sfârşit tot ce am de făcut.

Anul ăsta vizităm România. Multe locuri superbe pe care le-am văzut doar în poze, despre care am citit şi despre care mi-au vorbit alţii. Abia aştept să văd ţara asta atât de frumoasă, să fac mii de poze şi dup-aia să vin să vi le arăt. Abia aştept ca singura mea grijă să fie durerea de picioare.

Şi mă entuziasmez încă de pe acum la gândul că la întoarcere mă aşteaptă chestii drăguţe despre care o să vă povestesc la momentul potrivit. Şi poate cu puţin ajutor de la Doamne-Doamne şi de la tati mi se mai îndeplineşte o dorinţă. Sunt pregătită sufleteşte să fac din nou din blogul ăsta locul ăla unde adoram să intru şi fără de care nu puteam rezista. Să încep din nou să răspund la timp la comentarii, să scriu şi chestii interesante sau din suflet, nu numai despre tristeţuri şi viaţa mea plictisitoare.

Vă pup şi abia aştept să ma întorc la voi. Dar pentru asta trebuie să plec.

Spre deosebire de kinderii din zilele noastre, eu am primit primul celular în clasa a XI-a, mai exact la 17 ani. Deşi eram încântată nevoie mare, nu prea mă foloseam de el pentru că pe vremea aia minutu’ era cam scump, mai ales pentru o elevă fără venituri proprii. Aşa că mă uitam şăgalnic la el şi mă tot sunam de pe fix, măcar să-l aud cum sună. Apropos, ce ringtonuri personalizate pe-atunci, ce melodii preferate pentru fiecare contact în parte? Un ton de apel pentru toată lumea şi la revedere, fără mofturi şi figuri.

Vremurile au evoluat şi am un telefon care sună cum vreau eu, cu care pot să fac orice-mi trece prin cap, doar că mie nu-mi trec prea multe şi atunci îl folosesc la jumătate din capacitatea lui.
Mai departe »

MA VINDE, NENOROCITA

Daca ma laud, poate ma vrea altcineva. Sa va spun cate ceva despre mine:

• ma intitulez VW Golf 5
• am 6 anisori (m-am nascut in 2004)
• am motor de 1.9
• beau numai motorina (in traducere, sunt diesel)
• 105 cai putere alearga pentru mine
• m-am plimbat foarte putin prin Romania – sunt originara din Germania
• sunt inmatriculata
• am geamuri electrice – toate 4
• am inchidere centralizata
• am si airbaguri, deci ma preocupa siguranta ta
• am si creier, adica un computer de bord
• valorez 7500 de euro – negociabil, cica

Daca vrei sa ma cunosti mai bine, lasa un comentariu sau trimite un mail pentru detalii.

Pentru că şocaţi o să fiţi când o să aflaţi răspunsurile la afirmaţiile făcute cu câteva zile în urmă. Şi după ce o să vă şocaţi, o să vă dezabonaţi de la feed, o să daţi unfollow pe twitter şi unlike pe facebook. Daaaar, mai am o şansă să rămâneţi prin preajmă dacă citiţi şi explicaţiile şi dacă reuşesc să mă scot cumva. Dacă nu, asta e ceea ce se numeşte lucru manual. Mai departe »

Autor: Mitch Albom
Nationalitate: american
Titlu original: Tuesdays with Morrie
Anul aparitiei: 1997
Nr.pagini: 208
Premii: nu
Ecranizare: Tuesdays with Morrie
Nota mea: 5/5

Alte romane de acelasi autor: Cei cinci oameni pe care ii intalnesti in rai

În mod normal, public recenziile duminica, da’ în weekendul asta am fost ocupată cu alte activităţi, aşa că am decis să-l amân pe marţi, ca să se potrivească şi cu titlul. Marţi cu Morrie este o recomandare pe care am primit-o pe blog după ce am citit Cei cinci oameni pe care îi întâlneşti în rai, şi pentru că mi-a plăcut Mitch Albom, nu am stat pe gânduri când am comandat cartea. Nu aveam de unde să ştiu că a doua zi după ce am primit-o aveam să o şi citesc, da’ mă bucur că s-a întâmplat pentru că rareori am ocazia să citesc o carte “dintr-un foc”. Drumul de la Bucureşti la Timişoara a durat exact atât cât mi-a trebuit mie să termin romanul. În engleză, să specific de la început, pentru că trebuie să îl citiţi în original pentru a-l îndrăgi aşa cum merită. Având în minte experienţa cu Cei cinci oameni, mi-am propmis că următoarea carte a lui Albom să fie în engleză, să văd dacă îmi place mai mult decât în română. Şi evident, aşa a fost. Mai departe »

Post început sâmbată
Scriu şi eu repede, ca să nu se aglomereze informaţia. Nu de alta, da’ diseară e party din nou şi na, mi-e că poate n-o să-mi mai amintesc multe.

Dacă n-aţi citit încă pe alte bloguri, pe twitter sigur aţi aflat câte ceva din ce s-a întâmplat azi prin #timisoaranoastra. şi cu siguranţă deja ştiţi că a fost minunat şi extrem de bine organizat. Adevărul e că nici n-avea cum să iasă altfel, având în vedere că de la organizatori nu te puteai aştepta să dea greş în vreun fel. Mai departe »

Ideea acestui post nu-mi aparţine, dar am primit permisiunea să o preiau cu condiţia să nu divulg sursa. A mai circulat la un moment dat o leapşă asemănătoare şi deşi nu îmi stă în obicei să reiau subiecte deja dezbătute  (cu mici excepţii), de data asta mi-a plăcut prea mult pentru a nu o face. Aşadar, enumăr mai jos câteva afirmaţii despre mine care pot fi adevărate sau false. Acuma, având în vedere că în 3 ani de zile am scris tot felul de chestii personale, îmi e cam greu să vă pun în dificultate, pentru că ştiţi deja prea multe despre mine şi mi-e că o să nimeriţi toate răspunsurile.
O să vă dau variantele corecte cândva săptămâna viitoare, poate luni sau marţi, şi o să le şi explic. Ca să existe şi o motivaţie, un fel de premiu… celui care nimereşte cele mai multe răspunsuri o să îi pun un banner în sidebar pentru o lună. Nu ştiu cât e asta de motivant, da’ nu ştiu ce altceva să vă ofer.

Să vedem:

1. Până acum, am iubit 7 băieţi.

2. Îmi place să merg la cumpărături.

3. N-am fost în nici o tabără.

4. Am văzut marea prima dată la 3 ani.

5. Am permis de conducere de la 18 ani.

6. Maneaua mea preferată e “Fii cu tupeu nevastă”.

7. Nu m-am sărutat niciodată cu vreo fată.

8. Când eram mică, am omorât un pisoi.

9. Ador aerobicul.

10. Mi-e frică de şoareci.

11. Nu-mi plac experimentele culinare.

12. Cel mai mult la mine îmi plac genele mele.

13. Îmi doresc o maşină rapidă şi decapotabilă.

14. Aş călători pe lună.

15. Sunt foarte zgarcită.

Azi doar atat