Prieteni noi si prieteni vechi

Deși m-a întâmpinat rece și morocănos, eu tot m-am bucurat să revăd Bucureștiul. De fiecare dată când mă duc acolo, motivul pentru care o fac e unul care mă umple de bucurie. Ba un concert, ba o plimbare turistică, ba o emisiune live, pentru toate am bătut cale lungă și am primit oboseala cu brațele deschise. Pentru că fiecare vizită la București nu se rezumă doar la motivul principal pentru care mă duc acolo. Întotdeauna fac cumva să strecor și câteva întâlniri sau reîntâniri cu oameni pe care altfel n-am cum să-i vad.

Numărul acestor oameni crește din ce în ce mai mult și, cu foarte mare părere de rău, nu ajung să ma reîntâlnesc cu cei pe care îi cunosc deja.

Nici vizita asta la București n-a trecut fără a face cunoștințe noi sau fără a povesti cu oameni pe care deja îi consider prieteni. Pentru că sunt oamenii aceia pe care îi citesc cu drag, cu ale căror trăiri mă identific, pe ale căror pățanii le savurez și pe care parcă îi aud vorbind când le citesc rândurile. Așa că, mai jos, vă povestesc despre prietenii cu care m-am întâlnit la București de data asta.

În Gara de Nord, la Caffee Right, prima cu care m-am întâlnit a fost Ioana. Stând lângă gară, a venit acolo să bem o ciocolată caldă și un ceai. De pe twitter am aflat că și Ana urma să sosească în capitală pentru Net Camp, așa că ni s-a alăturat câteva minute mai târziu. Am vorbit cu ele despre de toate, dar mai ales despre Vocea României și despre sarcina Ioanei. Mă bucur mult, mult de tot pentru ea și abia aștept ca data viitoare când merg la București să o cunosc și pe micuța ei.

Ioana a fost așa de drăguță și m-a dus cu mașina până la Starbucks-ul din Victoriei, unde urma să o întâlnesc pentru prima oară pe Ina. De tare mult timp voiam să vorbim față în față, pentru că e una dintre bloggerițele mele preferate. Așa cum mă așteptam, Ina e la fel de faină și în realitate, ca și pe blog. Cum și ea trebuia să ajungă la serviciu – deh, numai pentru mine era zi liberă – m-a însoțit până în stația de autobuz și mi-a explicat traseul pe care îl aveam de parcurs până la RFI. Ne-am luat rămas bun cu promisiunea să ne revedem. Moment pe care abia îl aștept.


La Radio France International mă aștepta Pietricel. Mai demult, prin aprilie, îmi spusese într-un comentariu la ea pe blog, că dacă m-oi nimeri vreodată prin București, să o vizitez la radio, să-mi facă un tur. Evident că n-am ratat ocazia, mai ales că abia așteptam să o cunosc și pe ea. Am dat de o fată foarte foarte caldă și prietenoasă, dar mai ales foarte deschisă. Exact genul de om care-mi place mie. :) După turul radioului, ne-am dus la un French Bakery (unde am mâncat un cheesecake delicios) și am mai stat un pic de vorbă.


După întâlnirea cu Pietricel, m-am îndreptat către Plaza Mall, unde urmă să o revăd pe Bogdana. Ne-am instalat la restaurantul libanez și-am povestit ca două prietene vechi. Despre copii, născuti sau nenăscuti, despre bloguri, despre truda ei pentru Bibi, despre tot felul de vrute și nevrute. Tot pe twitter am agățat-o pe Nina, cu care m-am tot chinuit să  mă întâlnesc  încă de la concertul Bon Jovi. Într-un final, ni s-a alăturat și ea la restaurantul libanez și am mai povestit încă o grămadă de chestii. Bogdana ne-a transportat cu mașina pe fiecare unde avea nevoie, pe mine lăsându-mă din nou la gară, de unde urma să ajung la Ruxa.

La Ruxa am avut deosebita plăcere și onoare să-l cunosc pe dl. Sony, deja o celebritate în blogosferă. A fost prima întâlnire cu Ruxa când am stat mai serios de vorbă. Adică nu doar chestii generale, pe care le discuți cu oamenii la întâlniri unde nici n-apuci să te saluți cu toată lumea, ci lucruri mai sensibile. M-am bucurat mult pentru ocazia de a o cunoaște mai bine și îi mulțumesc pe această cale că mi-a oferit un acoperiș unde să mă schimb și să mă machiez pentru Vocea României.


De la Ruxa am luat metroul pentru a ajunge la Raluxa. Mai exact în Piața Charles de Gaulle, unde mă aștepta împreună cu Maldita și Anca Nelersa. Despre distracția din mașină nu vă povestesc pentru că-i genul de distracție la care trebuia să asiști. Sărim peste evenimentul principal al vizitei mele la București că v-am povestit deja despre el și ajungem acasă la Raluxa, unde am înnoptat. N-am destule cuvinte să-i mulțumesc pentru patul cald, pentru baia fierbinte și pentru ceaiul de mușețel, toate picate la țanc, după o zi pe care abia atunci o reșimțeam. M-am simțit extraordinar de bine la ea și oricând va veni la Timișoara, ușa mea îi este deschisă și camera mea liberă o așteaptă.

A doua zi, miercuri, mai având câteva ore libere până pleca trenul, am mai strecurat 3 persoane cu care nu apucasem să mă întâlnesc marți. Codruț, Dorin și Ela. Pe Codruț îl știam mai mult de pe facebook sau mai bine zis, din comentariile lui sau din like-uri, deci nu-l știam foarte bine. Dar asta s-a schimbat puțin când mi-a povestit despre jobul lui, despre vizita în Japonia și despre chestiile pe care le-a mâncat acolo. Tot el a ales și un local (că nu știu cum să-i spun altfel), care mi-a plăcut tare mult. De la servire până la decoruri. Ramayana se numește el și nu e departe de gară. Puțin mai târziu ni s-a alăturat și Dorin, reprezentantul oficial al Ciupercutzei, cu care, pentru prima oară de când ne cunoaștem și de când merg eu la București, nu m-am întâlnit. Dorin mi-a adus din partea amândurora un cadou de Sf. Andrei, de care eu am și uitat. O farte frumoasă cană cu logo-ul și linkul blogului. Acum sunt branduită pe toate planurile. :)

Ela s-a lăsat puțin așteptată, dar mi-a făcut o mare bucurie să o revăd. A rămas același om frumos pe care l-am cunoscut acum 3 (?) ani la București. Ne-a povestit despre proiectul ei de suflet cu care a participat la un concurs și pe care îl va implementa cumva, chiar dacă nu a câștigat premiul. M-am bucurat mult de prezența lor și sper să-i revăd dățile viitoare când mai merg în capitală.

Uf… cam ăsta a fost periplul meu prin mândrul București și abia aștept să-l reiau. :)