Pe cine am cunoscut in Bucuresti

Am făcut o scurtă pauză, dar n-am uitat că v-am promis povestea oamenilor pe care i-am întâlnit la București. Așa cum fac de fiecare dată când vin în capitală, anunț câteva persoane că mi-ar plăcea să le cunosc. Sau răspund afirmativ când alții vor sa ne întâlnim. Așa că pentru ziua de duminică am anunțat doar vreo 5 persoane pentru că timpul nu mi-a permis să mă revăd cu alți oameni dragi de care îmi e dor. Și am ales să le cunosc personal și pe altele pe care le citesc cu drag aproape zilnic. Dar, să le luăm încetișor, că nu ne grăbește nimeni.

Am ajuns la București duminică dimineața, la ora 8 fară 10. Unde mă aștepta, pentru a doua oară, draga de Ciupercutza. Pentru că la ea am apelat să mă cazeze în noaptea de după concert. Însă n-am stat în noua ei căsuță, ci în răcorosul apartament al iubitului ei, Dorin, pe care abia așteptam să-l cunosc. Despre Ciupercutză v-am povestit de fiecare dată când am scris despre București, pentru că de 4 ori de câte am fost acolo, a fost singura cu care m-am văzut mereu. Și să mai ziceți că blogurile nu leagă prietenii. :) Dorin a apărut în peisaj abia anul trecut, însă eu am avut bucuria să-l cunosc abia acum. Și ce mă bucur că l-am cunoscut. Încă de când am început să-i citesc blogul, i-am admirat stilul și claritatea exprimării. Acum am avut ocazia să-i cunosc și firea și e la fel de caldă ca și exprimarea. Le cer scuze și aici pe blog for being such a pain in the ass cu durerile mele și sper că nu i-am deranjat prea tare. Ei zic că nu, da’ io dacă aș fi fost în locul lor, m-aș fi enervat. Multumesc mult pentru tot și pentru toată grija voastră. >:D<

Pentru că vorbisem cu Sebi să ne întâlnim cumva să intru și eu în posesia biletelor mele de la concert, ne-am hotărât să mergem în AFI Cotroceni, că era și de mâncare, și răcoare și puteam să ne întâlnim acolo cu el și cu Denisa. Înfometați ne-am așezat la o masă în Il Venetziano și oricât mi-ar fi plăcut să mănânc supa cu găluște, n-am putut că mă încerca o greață enervantă. Eram cât pe ce să sun fetele cu care trebuia să mă întâlnesc și să le spun că-mi pare rău, da’ io îi musai să mă întorc acasă, să mă întind într-un pat, că nu mă mai pot ține pe picioare. După ce am făcut planul de bătaie, mă sună Ana. Ajunsese deja în AFI și mă întreba unde sunt. Era prea târziu să îi spun fetei că io plec. Așa că am întâmpinat-o și m-am așezat la masă, atenționând-o și pe ea și pe Alexandra, prietena ei, că nu sunt chiar în apele mele. Însa, încetul cu încetul, mi-am mai revenit. Am vorbit câte în lună și în stele, ca o moară stricată și asta mi-a făcut bine. Pe Ana n-o văzusem niciodată, așa că a trebuit să o întreb cu ce e îmbrăcată ca să o pot identifică. M-am simțit flatată și puțin rușinată când mi-a spus câte lucruri știa despre ce-am scris eu pe blog. Nu i-am putut răspunde cu aceeași monedă pentru că nu îi citeam blogul așa de des. :( Însă asta se va schimba. Alexandra e suficient de vorbăreață cât să-mi creeze o impresie bună și mă bucur că am cunoscut-o.

Înainte să ne mutăm în altă cârciumă din mall, am vorbit cu Ioana la telefon. Abia așteptam să o văd și să o cunosc în realitate pentru că îmi e tare dragă. M-am identificat cu atât de multe trăiri de-ale ei și am avut atât de multe deja vu-uri când i-am citit blogul că aveam impresia că o cunosc dintotdeauna. Dar, așa cum a scris și ea pe blog și așa cum știu și eu, oricât de multe ai scrie despre tine și oricât de exhibiționistă ai fi, lumea nu știe totul despre tine doar citindu-ți blogul. M-am bucurat că a venit să ne întâlnim și sper să ne mai vedem și altădată. Voi rămâne o cititoare fidelă a ei.

Când Elena m-a anunțat că nu mai ajunge la concert, disperată să nu rămân cu 2 bilete în plus, am căutat prin telefon să văd ce numere din București am și cui i le pot oferi. Prima de care am dat a fost Maldita, despre care nu știam daca merge sau nu la Bon Jovi. Avea bilete, însă mi-a spus că Nina scria pe twitter că tare i-ar plăcea să meargă. Așa că, având numărul Ninei, cu care oricum vorbisem să ne întâlnim cumva, am sunat-o și i-am spus că dacă mai vrea, am două bilete pentru ea. Mai voia, pfiu ce bine :P Am stabilit că ne vedem în Piața Constituției și m-am bucurat că am făcut un om fericit.

Îaninte să plecăm din AFI, ne-am întâlnit cu Sebi si Denisa pentru a primi biletele și încă unul pentru Oana. Da. Am cunoscut-o pe Oana în București, deși amândouă suntem timișorence. :)) În fine, bine că ne-am întâlnit și acolo. Mi-ar fi plăcut să mai stăm de vorbă, să mai povestim și să ne împărtășim entuziasmul pentru ceea ce urma să ni se întâmple amândorura, dar nu mai era timp, așa că ne-am despărțit și sper să ne revedem și prin oraș. Al nostru.

În Golden Ring m-am întâlnit, așa cum v-am povestit deja cu Bogdana și cu soțul ei. Bogdana e un om dintre aceia cu care am făcut click din prima secundă. Cu care am putut să vorbesc deschis și care mi-a vorbit deschis despre tot felul de lucruri. Ador oamenii ăștia care se simt destul de bine în prezența mea încât să-mi spună lucruri personale sau lucruri pe care alții le-ar ține ascunse. Bogdana e exact așa cum îmi plac mie oamenii. Dă exact la fel cum și cât dau și eu. Unde mai pui că ne-am simțit super norocoase când ne-am nimerit toți 3 în Diamond Ring. ;))

Însă înainte de Diamond Ring, am fugit până la intrare să îi dau biletele Ninei. Din păcate n-am stat împreună nici măcar 3 minute, da’ și cu ea au fost suficiente ca să-mi dau seama că it’s my kind of girl. Abia aștept să stăm mai mult la povești și dacă trenul nostru n-o să aibă întârziere, probabil o să ne revedem duminică dimineața.

Îmi pare rău că n-am revăzut-o pe Bogdana de la Books Express și n-am cunoscut-o pe Roxa. Da’ vor mai fi ocazii să ne vedem, că doar concerte și evenimente vor mai fi prin București și eu o să revin negreșit.

Ca de fiecare dată, mi-a plăcut în capitală. Păcat că m-am întors din nou cu stomacul deranjat și acum, de câteva zile trag ponoasele… Să sperăm că n-oi ajunge și în Istanbul pe la urgențe.