Autor: David Sedaris
Titlu original: Me Talk Pretty One Day
Nationalitate: american
Gen: eseuri, autobiografie
Anul aparitiei: 2000
Nr. pagini: 288 (Little, Brown and Company)
Premii: -
Ecranizare: nu
Nota mea: 3.5/5
Alte recenzii de acelasi autor: -

Așa cum unii se relaxează citind chick lit sau cărți pe care le uiți imediat cum le închizi, așa m-am apucat eu de citit cărți scrise de unele celebrități sau cărți amuzante, cum le spun eu. După ce-am început cu Ellen, am continuat cu David Sedaris, din simplul motiv că mi-a plăcut titlul și am găsit cartea pe o grămadă de liste de „funniest books you’ll ever read”. Și după nouă regulă, alternez cărțile serioase cu altele mai superficiale, doar de dragul de a mă deconecta și de a mă înveseli, după ce unele cărți mă solicită prea mult din punct de vedere sufletește și mental. mai mult…

Attention women:

• You will stay inside your homes at all times. It is not proper for women to wander aimlessly about the streets. If you go outside, you must be accompanied by a mahram, a male relative. If you are caught alone on the street, you will be beaten and sent home.

• You will not, under any circumstance, show your face. You will cover with burqa when outside. If you do not, you will be severely beaten.

• Cosmetics are forbidden.

• Jewelry is forbidden.

• You will not wear charming clothes.

• You will not speak unless spoken to.

• You will not make eye contact with men.

• You will not laugh in public. If you do, you will be beaten.

• You will not paint your nails. If you do, you will lose a finger.

• Girls are forbidden from attending school. All schools for girls will be closed immediately.

• Women are forbidden from working.

• If you are found guilty of adultery, you will be stoned to death.

A Thousand Splendid Suns – Khaled Hosseini

E o dragoste dezinteresată: Tereza nu vrea nimic de la Karenin. Nici măcar dragoste nu-i pretinde: ea nu și-a pus niciodată întrebările ce tulbură și chinuiesc cuplurile omenești: mă iubește? A iubit pe altcineva decât pe mine? Mă iubește mai mult decât îl iubesc eu pe el? Toate aceste întrebări adresate dragostei, întrebări care o judecă, o cercetează, o examinează, o interoghează, sunt de natură să o și distrugă din fașă. S-ar putea să nu fim în stare să iubim, tocmai pentru faptul că tânjim după iubire, ceea ce înseamnă că pretindem ceva (dragostea) de la celălalt, în loc să ne apropiem de el fără revendicări și să ne mulțumim doar cu simpla sa prezență.

Dar mai e ceva: Tereza l-a acceptat pe Karenin așa cum era, nu a încercat să-l transforme în propria sa imagine, a consimțit dinainte să-i respecte universul său câinesc, n-a vrut și nu vrea să i-l confiște și nu-i geloasă pe înclinațiile sale secrete (intime). Dacă l-a educat, n-a făcut-o ca să-l schimbe (așa cum vrea bărbatul s-o schimbe pe femeia lui și femeia pe bărbatul ei), ci numai pentru a-l face să învețe limbajul elementar care le-a înlesnit să se înțeleagă și să poată trăi împreună.
[...]
Dar, înainte de toate, nici o ființă umană nu-i poate aduce alteia ofranda iubirii. Numai animalul poate s-o facă fiindcă el n-a fost izgonit din Paradis. Dragostea dintre om și câine e idilică. E o dragoste fără conflicte, fără scene sfâșietoare, fără evoluții.  Karenin înscria în jurul lui Tomas și al Terezei cercul vieții sale întemeiate pe repetare și aștepta de la ei același lucru.

Dacă ar fi fost o ființă umană în loc de a fi un câine, Karenin i-ar fi spus, fără doar și poate, de multă vreme Terezei: „Nu te supăra, dar pe mine nu mă amuză să duc în fiecare zi un corn în gură. N-ai putea găsi pentru mine ceva mai nou?” În această frază rezidă condamnarea totală a omului. Timpul uman nu se învârtește în cerc, ci avansează în linie dreaptă. Ăsta-i motivul pentru care omul nu poate fi fericit, căci fericirea e năzuința spre repetare.

Insuportabila ușurătate a ființei – Milan Kundera

“Primesc cu bucurie aceste audieri datorită oportunităţii pe care o oferă poporului american de a înţelege mai bine de ce s-a întâmplat tragedia din 9/11 şi ce trebuie făcut pentru a preveni să se mai întâmple. Mă bucură deasemenea aceste audieri pentru ocazia de a-mi cere scuze rudelor victimelor de la 9/11. Celor care se află în această încăpere, celor care urmăresc la televizor – guvernul dvs v-a dezamăgit. Cei însărcinaţi cu protecţia dvs v-au dezamăgit. Şi eu v-am dezamăgit.“

Bună seara.
Sunt Will McAvoy. Urmăriţi Ştirile serii şi acesta a fost un clip cu Richard Clarke, fostul şef al serviciului contraterorismului al preşedintelui George W. Bush, depunând mărturie în faţa Congresului la 24 martie 2004. Americanilor le-a plăcut acel moment. Mie mi-a plăcut acel moment. Adulţii trebuie să răspundă pentru eşecurile lor. Şi, astfel încep această seară alăturându-mă dlui Clarke şi cerând scuze poporului american pentru eşecurile noastre. Eşecul acestui program, cât timp am fost responsabil de el, să informeze şi să educe cu succes electoratul american. mai mult…

- Fetele nu fac armată. Eu îs fată… să spuie papa… Și-n afară de asta, japonezii tăi au avut noroc, da-s niște fricoși.
- Minți!
- Mint? Atunci de ce-s galbeni?
- Cum de ce? Fiindcă-s galbeni; așa-s japonezii.
- Să-ți spun eu: îs galbeni de frică. Toți au gălbenare! țipase Olguța pentru urechile întregii Japonii…

- Monica, tu ai vrea să fii muscă?
- Muscă?
- Da, muscă! Eu grozav aș vrea… Știi, m-aș plimba pe plafon cu capul în jos…

- Peste țara mea, îl pun împărat pe moș Gheorghe.
- Și tu?
- Eu îs împărăteasă… Da eu mă dau în scrînciob.
- Și cu regele Carol ce faci?
- Nu știu… Îl fac statuie și gata!…

- Nu mai pot! gemu Olguța, combativă. M-am umflat. Mamă dragă, fă-mi și mie o cafea.
- Ia mă rog!
- Te rog, mamă!
- Cafeaua nu-i pentru copii.
- De ce?
- Fiindcă enervează.
- Atunci tu de ce bei?
- …Fiindcă ajută digestia.
- Și eu n-am digestie?
- Ai și fără cafea.
- Și tu ai nervi și fără cafea, mamă dragă, șopti galeș Olguța.

- Păcat că nu ești tu mic, papa. Ne-am fi jucat împreună! Eu aș fi vrut să fim frați.

La Medeleni vol. I  – Ionel Teodoreanu

Autor: Anne Frank
Nationalitate: germana/apatrida
Titlu original: Het Achterhuis
Anul aparitiei: 1947
Nr. pagini: 352 (Puffin, Hardback, editie de colectie)
Premii: -
Ecranizare: The Diary of Anne Frank (1959), The Diary of Anne Frank (2009)
Nota mea: 5/5
Am mai citit si: -

„Just imagine how interesting it would be if I were to publish a novel about the Secret Annex. The title alone would make people think it was a detective story. Seriously, though, ten years after the war people would find it very amusing to read how we lived, what we ate and what we talked about as Jews in hiding.” mai mult…

Am început să mă uit la Being Erica atunci când Hallmark a început să îl difuzeze şi i-a făcut publicitate şi pe bloguri. După câteva episoade a devenit unul dintre serialele mele preferate şi abia aştept să o revăd pe Erin Karpluk în al patrulea sezon care va începe pe 26 septembrie. Însă se pare că nu sunt singura nerăbdătoare, pentru că lumea a început deja să caute citatele doctorului Tom la mine pe blog. Pentru cei neiniţiaţi în subiectul serialului canadian, dr. Tom este terapeutul Ericăi, acela care o trimite în trecut pentru a-şi rezolva diverse regrete şi lucruri pe care le-ar fi făcut altfel dacă ar fi avut o a doua şansă. Erica este o norocoasă şi are această a doua şansă de a-şi retrăi viaţă şi evenimentele cheie. Îmi place tare mult de dr. Tom şi replicile pe care i le dă mereu Ericăi. Cam în fiecare episod îi serveşte nişte vorbe de duh şi astea sunt citatele pe care le caută lumea pe google şi ajung la mine pe blog. Pentru că mă macină aceeaşi curiozitate, am investigat puţin pentru curioşi şi am găsit un blog cu citatele din cele 3 sezoane difuzate până acuma. Nu ştiu dacă sunt chiar toate, însă sunt bune şi alea care sunt. mai mult…

O clipă, Scarlett se gândi la toate nedreptăţile soartei. Ce scurt e timpul când poţi să petreci, să te găteşti, să dansezi, să cochetezi! Numai câţiva ani, prea puţini! Şi pe urmă te măriţi, porţi rochii de culori închise, faci copii care îţi strică linia taliei, la baluri şezi prin colţuri cu alte doamne rezervate şi nu te mai mişti decât să dansezi cu bărbatul tău sau cu nişte domni bătrâni care te calcă pe picioare. Dacă nu faci aşa, celelalte cucoane te vorbesc de rău, iţi pierzi reputaţia şi îţi faci de râs familia. Ce păcat că îţi petreci toată tinereţea învăţând cum sa fii frumoasă şi cum să placi bărbaţilor, ca să nu foloseşti toate cunoştinţele acestea decât un an sau doi. mai mult…

Dar cu tinerii necăsătoriţi… a, aici se schimbă lucrurile! Poţi să râzi galeş uitâdu-te la ei, şi când te întreabă de ce râzi, poţi să refuzi să explici, să râzi mai tare şi să-i faci oricât de curioşi. Din ochi poţi să promiţi oricât de multe lucruri frumoase, care îi fac pe bărbaţi să caute un prilej de a rămâne singuri cu tine. Şi când unul a reuşit să rămână cu tine şi vrea să te sărute, poţi să te prefaci că eşti foarte, foarte jignită sau foarte, foarte supărată. Îl faci să-şi ceară scuze că a fost mojic şi îl ierţi atât de dulce, încât încearcă să te sarute a doua oară. Uneori, nu prea des, îl laşi chiar să te sărute. [...] Pe urmă lacrimezi şi spui că nu ştii ce ţi s-a întâmplat şi că niciodată el nu te va mai respecta. El trebuie să-ţi şteargă lacrimile; apoi de obicei, te cere de soţie, ca să-ţi arate cât de mult te respectă. Şi atunci trebuie să … erau atât de multe lucruri de făcut când îţi făcea curte un bărbat neînsurat şi ea le cunoştea pe toate atât de bine, cunoştea toate nuanţele privirilor galeşe cu coada ochiului, surâsul ascuns în evantai, legănarea şoldurilor aşa ca fustele să se mişte ca un clopot, lacrimile, râsetele, linguşirile şi o dulce înţelegere. O, toate şiretlicurile care reuşeau cu toţi bărbaţii… mai mult…

Of, Doamne, de ce nu sunt măritată ? [...] M-am săturat să fiu veşnic nenaturală şi să nu fac nimic din ce vreau. M-am săturat să mă prefac că mănânc ca o păsărică şi să merg încet când aş vrea să alerg şi să spun că-mi vine să leşin după un singur vals când aş putea dansa două zile fără să obosesc. M-am săturat să zic : “Ce minunat eşti !” unor dobitoci care n-au nici jumătate din mintea mea şi m-am săturat să mă prefac că nu ştiu nimic, pentru ca bărbaţii să-mi poată povesti de toate şi să-şi dea şi aere făcând-o…

De ce trebuie ca fetele să pară proaste ca sa-şi poată găsi un bărbat?

Dacă viaţa ei nu era fericită, asta era soarta femeilor. Lumea era a bărbaţilor şi ea o accepta aşa cum era. Bărbatul era stăpânul domeniului, femeia îl administra. Bărbatul îşi atribuia tot meritul unei bune administraţii, femeia îi lăuda îndemânarea. Bărbatul mugea ca un taur când îi intra o aşchie în deget, femeia îşi înăbuşea gemetele când năştea, de teamă să nu-l stânjenească. Bărbaţii vorbeau urât şi răstit şi se îmbătau des. Femeile se prefăceau că nu aud cuvintele urâte şi-i culcau pe beţivi în pat fără o vorbă de supărare. Bărbaţii erau brutali şi vorbeau pe şleau. Femeile erau întotdeauna bune, îngăduitorare şi iertătoare.

Pe aripile vântului – Margaret Mitchell