Entries Tagged as 'citate'

Zorba Grecul

Neaparat pe muzica:

Duminica trecuta am terminat alta carte… Ca de obicei, duminica. O carte care mi-a placut enorm, care m-a emotionat pana la lacrimi la sfarsit, o carte din care am scos multe citate, o carte pe care o recomand cu cea mai mare caldura si nu cred sa existe om caruia sa nu ii placa… Demult n-am mai citit o carte care sa imi placa atat de mult. E cu siguranta in top 5 alaturi de Cel mai iubit dintre pamanteni si Valurile. Aceasta carte e Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis. N-am stiut ce se ascunde intre paginile cartii, dar sunt foarte fericita ca am aflat.
Cartea este o poveste, actiunea e lineara si oralitatea care razbate din randurile ei m-a facut sa ma simt ca si cand as fi ascultat pe cineva povestind. Zorba e o carte despre mare, despre Grecia,despre muzica, despre santouri, despre dans, dar in primul si in primul rand despre femei. Intreaga carte este un imn inchinat femeii, totul este asemuit cu o “muiere”: dealul arata ca o femeie intinsa la plaja, padurile se curbau ca sanii unei femei,… Zorba canta la santouri ca si cand ar fi mangaiat o femeie.

“Muiere-i un izvor, te-asigur.[…] Muierea-i o poveste fara sfarsit.”
“Poti sa zici ce-i vrea, muierea e altceva, nu-i faptura omeneasca. Muierea e ceva de neinteles, si toate legile statului si ale religiei gresesc.”

Nu vorbeste despre o poveste de dragoste, ci de mai multe, de mai multe femei, de mai multe feluri de dragoste.
Zorba Grecul e o carte limpede, clara, transparenta, desi are si putina filosofie in ea, intelegi ce vrea sa spuna. Foloseste cuvinte pe intelesul tuturor, simple, libere asa cum era personajul ce-i da numele.
Eram curioasa de unde pana unde dansul “Zorba”. Uite ca am aflat. Cand nu poate sa se exprime, cand cuvintele nu ii mai ajung, cand sufera prea mult sau cand e prea fericit, Zorba danseaza. Danseaza frenetic, cu pasiune incat pare nepamantean. Inainte de a vorbi despre ceva ce i-a produs fericire, Zorba trebuie sa danseze pentru a se elibera de povara ei.

“Sa vorbesti dansand, e oare cu putinta?”

Am gasit o lista cu 1001 carti ce trebuiesc citite inainte sa mori… Zorba nu era printre ele… MAAAARE greseala.
Ah si inca o chestie…Kazantzakis pomeneste mai spre sfarsit de Romania:

“[…] am primit o ilustrata din Romania, infatisandd o femeie planturoasa, decoltata: “Mai traiesc, mananc mamaliga, beau bere, lucrez la puturile de petrol, sunt murdar, put ca un sobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face? Se afla aici din belsug tot ce inima si burta is poate dori. Un adevarat rai, […] trai bun, gaini si puiculite pe deasupra.” “.

Daca n-am reusit sa va fac sa o cititi, cu siguranta citatele o vor face:

“Asta se cheama sa fii barbat: Libertate!”

“Muierii nu-i sta gandul la altceva, e-o faptura bolnava, cum iti spun, smiorcaita. Daca nu-i spui c-o iubesti si c-o doresti, incepe sa planga. Poate sa zica nu, se poate sa nu-i placi, sa-i faci greata, asta-i alta chestie. Da’ cei care o vad trebuie s-o doreasca. Asta vrea sarmana, asa ca poti sa ii faci o placere.”

“Iata un barbat in adevaratul sens al cuvantului. Un barbat cu sange cald si oase zdravene, care cand sufera, lasa sa ii curga lacrimi groase pe obraz, cand e fericit, nu-si altereaza bucuria trecand-o prin sita fina a metafizicii.”

Dupa cateva zile am vazut si filmul. Pentru prima oara. Si ma bucur ca nu l-am vazut mai devreme pentru ca poate nu mi-ar fi placut, n-as fi putut “citi” printre randuri, nu l-as fi indragit atat pe Anthony Quinn. La fel de bun ca si cartea.

Later edit: mai multe citate, gasiti aici.

Fuck buddy

Inainte sa cititi pana la capat postul de azi, va rog sa faceti urmatorul exercitiu: ganditi-va la toti prietenii (amicii) vostri de sex opus si la ce fel de relatii va leaga. Ganditi-va:
  • daca in trecut ati avut vreo relatie amoroasa,
  • daca el/ea a fost indragostit/a de tine,
  • daca tu ai fost indragostit/a de ea/el,
  • daca acum persoana aia simte ceva pentru tine (ii pare rau ca nu esti singur/a, ar vrea sa fiti impreuna),
  • daca tu ai vrea ceva de la el/ea.
Asa-i ca macar la una dintre intrebarile de mai sus pe care ti le-ai pune cand te gandesti la un el sau o ea pe care il/o consideri prieten/a, raspunsul e “da”?
Ce vreau sa demonstrez cu asta? Eu, nimic…Natura umana insa, vrea sa demonstreze ca nu exista prietenie adevarata intre femei si barbati fara ca la un moment dat in viata lor comuna sa nu fi existat un moment din asta in care prietenia e data la o parte de dorinta, pasiune sau dragoste. Ca sa exemplific mai bine ce vreau sa zic, il las pe mos Eliade sa o faca, e mai iscusit:
Camaraderia intre un barbat si o femeie tanara este posibila numai daca amandoi sunt foarte inteligenti sau amandoi iubesc. Altminteri este o simpla tovarasie mai mult sau mai putin insipida, foarte putin interesanta sufleteste, sau o etapa preliminarie unei legaturi tot atat de putin interesanta. Iar prietenia intre un barbat si o femeie tanara este de asemenea un mare cuvant, cu majuscula, daca nu e alimentata de inteligenta si sustinuta de dragostea pe care fiecare dintre ei o poarta altei persoane. Tovarasiile acelea agreabile si impure pe care le numim prietenii se rezuma de cele mai multe ori la vizite frecvente, la oarecare confidente si la o calda familiaritate. Mai sus nu razbat.

Mircea Eliade - Nunta in cer
Q.E.D :)

Cerul meu

“Si daca fiecare om ar putea sa isi aleaga raiul in cer, potrivit cu gusturile lui - si asa ar trebui: asta numesc eu rai - i-as spune bunului Dumnezeu: “Doamne, raiul meu sa fie o Cretă impodobita cu mirt si steaguri […]”

Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul
Ideea pe care o avem mai toti despre Paradis este o plaja cu nisip fin si auriu, cu o mare cristalina si turqoise, cu palmieri si nuci de cocos la discretie. Cred ca imaginea asta ne-am faurit-o datorita filmelor americane si asocierea superbelor plaje din Bahamas sau Hawai cu ideea ce Paradis. Sau poate faptul ca Adam si Eva umblau goi ne-a facut sa ne gandim ca era cald si soare.Cand am citit acest pasaj mi-am dat seama pentru prima oara cum altii mi-au impus fara sa imi dau seama o idee pe care n-a scormonit-o mintea mea. Si am stat sa ma gandesc daca Raiul e asa cum credeam eu. M-am intrebat cum as vrea sa fie Raiul meu. Nu zic ca plajele si nucile de cocos nu imi fac cu ochiul, dar frumuseti de genul asta se pot vedea si pe Pamant. Ce sens ar mai avea Edenul? Cred ca Raiul lui Dumnezeu e ceva ce nu putem sa ne imaginam. Cred ca de-asta exista insulele astea atat de imbietoare si unde ai impresia ca nu mai apartii Pamantului. Nu m-am plimbat eu prin prea multe insule si peisaje exotice, dar cand am pasit pe insula Skiathos din Grecia (ca tot rumânu) asta mi-am zis: “O bucatica de Rai”.
Si acum stau si cuget si nu mai sunt la fel de sigura ca asta inseamna Paradis. Daca totusi as putea sa imi aleg, … nu cred ca as alege asta, nici nu stiu ce as alege. Poate cand voi fi batrana si voi privi inapoi catre toate locurile pe care le-am vazut, pe care nu le-as fi vazut dar mi-as fi dorit, poate atunci o sa pot sa spun cum as vrea sa fie Raiul meu. Pana atunci o sa traiesc cu impresia ca nu se compara nimic de pe Pamant cu Gradina lui Dumnezeu.