Clubul de carte de la birou

Despre colegele mele v-am mai povestit. Dați click și citiți acolo. Despre cât de mișto e la noi la birou mai vedeți din când în când pe Facebook. Însă ceea ce face atmosfera și mai faină decât era e clubul de carte straightAD, despre care ați mai citit din când în când pe blog. Acum a venit în sfârșit momentul să vă spun câteva cuvinte despre el.

Dacă o citiți pe Oana, sigur știți că-i devoratoare de cărți. Poate și pe Anca o bănuiți a fi cititoare, deși nu prea scrie despre cărți pe blogul personal. Pe Corina n-o cunoașteți din online, dar dacă vă spun că e absolventă de Litere, probabil o să fiți de acord cu mine că locul ei e în clubul de carte. Iar dacă facem lobby puternic unei cărți care ne-a vrăjit pe toate, o combinăm și pe Ana să o citească. Iar despre mine, well

Inițial am pornit clubul de carte numai în 3 (Oana, Anca și eu) și-am propus întru citire Totul e iluminat. Nu prea am avut mare lucru de povestit că deh, e destul de încurcată dar n-a ridicat nici o problemă.

Apoi am luat treaba mai în serios și tot noi 3 am propus câte 2 cărți, astfel că aveam 6 cărți musai de citit și comentat. Atunci am întrebat-o și pe Cori dacă nu vrea să ni se alăture, că și-așa ea citește numai în concedii, poate vrea și cu noi. A vrut și ne-am pus pe citit. Carte după carte, păreri după păreri. În ordinea în care au fost trase la sorti: Întoarcerea la Brideshead (a mea, pe care Anca n-a terminat-o), Jocul cu mărgele de sticlă (a Ancăi, de care ne-am lăsat toate), Splendida cetate a celor o mie de sori (a Oanei, care pe ea și pe Cori le-a ținut treze până în zorii zilei, pe care a citit-o și Ana și care ne-a făcut să plângem pe toate, în afară de Anca, pentru că ea n-are suflet), Băiatul cu pijamale în dungi (tot a mea, care a reușit să o facă iarași pe Oana să plângă), Intriga matrimonială (a Oanei, care pe mine m-a ținut în priză și pe care am citit-o chiar și dimineața între 5 și 7 când m-am întors de la Christmas Party-ul de la lucru) și Fortăreața albă (a Ancăi, despre care încă n-am scris). Am discutat despre cărți pe măsură ce le terminam, ne dădeam cu presupusul despre ce credeam că o să se întâmple, iar cea sau cele care deja știau ce urma să se întâmple abia se abțineau să nu zică ceva.

Am terminat prima tură (bine, Anca e codașă) și-am propus cărțile pentru tura a doua. De data asta sunt 8, fiecare a propus o carte pe care a citit-o doar ea și una pe care n-a citit-o nimeni. Cărțile citite de cel puțin una dintre noi sunt: Plânsul lui Nietzsche (de către Anca), Toți oamenii sunt muritori (de mine), Middlesex (de Oana), Țara mea inventată (de Cori). Cărțile necitite de niciuna sunt: Dezonoare, Iarna vrajbei noastre, Spuma zilelor și Interpret de maladii. Pentru că țin la lista proprie de lecturi, între acestea mai strecor și una de pe ea.

Ce voiam să spun e că e tare mișto să fii într-un club de-asta de lectură cu oameni cu care te vezi zilnic și care te ambiționează și te stimulează să citești. Am citit din septembrie încoace cât n-am citit în 2012… ba mai mult, statisticile de pe Goodreads zic că am citit peste 5000 și ceva de pagini, mai mult decât în oricare alt an. Și nu pun asta decât pe seama clubului de lectură de la lucru. Mă ajută să tai titluri de pe lista enormă de lectură, dar și să descopăr cărți și autori noi, de care poate nu m-aș fi apropiat prea repede.

Sunt bucuroasă că avem asta la birou și sper să ne țină și mai mult de-acum înainte.