Intriga matrimonială

Autor: Jeffrey Eugenides
Titlu original: The Marriage Plot
Nationalitate: american
Gen: roman de dragoste
Anul apariției: 2011
Nr. pagini: 406 (Farrar, Straus and Giroux)
Premii: Salon Book Awards (fiction) 2011
Ecranizare: –
Nota mea: 5/5
Alte recenzii de același autor: –

Tot ce știam despre Jeffrey Eugenides e că Middlesex trebuie citită. Apoi a venit Oana cu propunerea să citim Intriga matrimonială pentru clubul de carte straightAD. M-am apucat de ea cu convingerea că o să o tărăgănez până în 2014, pentru că nu mă prea vedeam cu timp să termin un roman de 406 pagini prea repede. Dar, conform update-urilor de pe Goodreads, am terminat-o în 10 zile. De unde se poate deduce că mi-a plăcut și că și atunci când n-am avut timp, mi l-am făcut.

Stilul lui Eugenides m-a ținut în priză, mereu curioasă, mereu nerăbdătoare să aflu ce se întâmplă în continuare. Și cartea nu-i vreun roman polițist, dimpotrivă, însă autorul e un maestru al suspansului și tot timpul îți tine curiozitatea la cote maxime. Își începe fiecare capitol din perspectiva altui personaj și după o anumită perioadă de timp, după momentul în care a lăsat evenimentele în precedentul capitol. Așa că aflăm continuarea de la altcineva care a luat parte la evenimente sau care a aflat despre ele din altă parte. Sau aflăm aceeași poveste narată din două puncte de vedere. Parcă și procedeul ăsta se numea cumva, dar se vede că tot ce-am învățat în facultate se cam estompează după atâta timp.

Și că veni vorba de facultate, Intriga matrimonială e cartea perfectă pentru un student la Litere, dar și pentru un îndrăgostit de cărți. Madeline, eroina lui Eugenides, e studentă la facultatea echivalentă cu Literele noastre și peste tot în carte sunt presărate titlurile unor romane pe care le studiază sau le citește din plăcere. Accentul se pune totuși pe una singură, o carte de teorie literară, A Lover’s Discourse, care pentru o scurtă perioadă de timp pare s-o obsedeze pe Madeline. Atât de mult încât îi strică puțin viața și o chinuie psihic. La unul dintre cursuri, îl cunoaște pe Leonard, un tip cam ciudățel, dar de care totuși se îndrăgostește. Încet-încet între ei se înfiripă o idilă, care se termină însă după puțin timp tocmai din cauza cărții lui Barthes. Povestea se ramifică atunci când Mitchell intră în peisaj și deducem că-i și el cam îndrăgostit de Madeline. Dar dacă e să o punem în termeni argotici, Madeline îl cam friendzone-uie. Adică nu i-l trebuie decât ca prieten, chiar dacă ocazional, de vreo 2-3 ori se mai sărută. Am citit în câteva locuri că Intriga matrimonială e despre un trio amoros, însă n-aș merge atât de departe. Între Madeline și Mitchell nu sunt decât scurte episoade de intimitate, care pentru ea nu înseamnă mai nimic, doar pentru Mitchell sunt izvor de lungi șiruri de interpretări. În schimb, Leonard, cu toate problemele pe care ea află că le are, rămâne totuși interesul principal. Leonard, venit dintr-o familie în care nu există strop de comunicare și nimănui nu-i pasă de nimeni, e puțin cam defect și maniaco-depresiv. Cum acțiunea se petrece în anii ’80, boala psihica e nouă și tratamentele nu sunt foarte exacte.

După ce află de boala lui, Madeline aleargă într-un suflet și, îndrăgostită, îi rămâne alături. Chiar și când boala îl transformă într-o persoană greu de suportat, ea e tot lângă el. Însă nu fără frustrarea că Leonard nu mai e cel de care s-a îndrăgostit și că e prea tânără să își petreacă viață având  grijă și menajând în permanență un tânăr care parcă ar avea 80 de ani, ale cărui stări se schimbă de la clipă la clipă. Am rezonat atât de mult cu ea, am înțeles tot sacrificiul ei, tocmai pentru că, la fel ca ea, sunt genul de femeie care vrea ca cineva să aibă nevoie de ea, care are impresia că bărbații trebuie salvați și că numai în puterea ei stă salvarea asta (“Just someone who knows, from personal experience, how attractive it can be to think you can save somebody else by loving them.”). M-am îndrăgostit de Leonard, așa defect și insuportabil cum devine, am văzut în personajul atât de bine conturat de Eugenides, un bărbat care și pe mine m-ar fi determinat să mă comport cum a făcut-o Madeline.

Pe de altă parte Mitchell, după terminarea facultății, face ce fac de obicei americanii: pleacă într-o călătorie inițiatică prin Europa și Asia. Scopul e de a fi voluntar în India pentru Maica Tereza. Îl urmărim prin Franța, Italia, Grecia și-apoi în India, dar mai ales prin periplul lui printre diverse credințe și religii. Având o înclinare pentru studiul teologiei, totuși nu mi s-a părut că Mitchell ar fi atât de pasionat de subiect. Mi s-a părut mai mult curios, decât îndoctrinat și oricum e departe de a fi un sfânt sau habotnic.

Mi-a plăcut enorm profunzimea la care ajunge Eugenides în descrierea personajelor, felul în care îi dezvăluie, în care ne lasă să le pătrundem în minte, detaliile despre literatură, religie și boala psihică de care suferă Leonard. Mi-a plăcut faptul că e o carte despre cărți, despre plăcerea de a citi și despre cum cărțile ne pot schimba viața. Chiar și Eugenides spune într-un interviu: „That is my point about “The Marriage Plot”: you read books and they change your life.”

Cât despre titlu, tot cu cărțile are legătură:

Her junior year, Madeleine had taken an honors seminar called The Marriage Plot: Selected Novels of Austen, Eliot, and James. The class was taught by K. McCall Saunders. In Saunders’s opinion, the novel had reached its apogee with the marriage plot and had never recovered from its disappearance. In the days when success in life had depended on marriage, and marriage had depended on money, novelists had had a subject to write about. The great epics sang of war, the novel of marriage. Sexual equality, good for women, had been bad for the novel. And divorce had undone it completely. What would it matter whom Emma married if she could file for separation later? How would Isabel Archer’s marriage to Gilbert Osmond have been affected by the existence of a prenup? As far as Saunders was concerned, marriage didn’t mean much anymore, and neither did the novel. Where could you find the marriage plot nowadays? You couldn’t. You had to read historical fiction. You had to read non-Western novels involving traditional societies. Afghani novels, Indian novels. You had to go, literarily speaking, back in time.

Iar finalul… of, n-o să vă spun cum se termină, în schimb vă spun că m-a enervat un pic. Nu mă așteptam la ceva în mod deosebit, dar clar nu mă așteptam la decizia pe care a luat-o Madeline. Însă recunosc că e cea mai bună pentru ea, pentru Leonard și pentru Mitchell. Prin decizia ei, fiecare își va putea continua viața astfel încât să se bucure de vârsta lui și de preocupările proprii.

Multe citate si spoilere pe Cuvintele din carti.