2 cărți de două steluțe

Am combinat Vioara de la Auschwitz și Tumultul valurilor pentru că, deși una dintre ele e pe lista celor 1001 cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, pe ambele le-am apreciat la fel.

Vioara de la Aschwitz

Autor: Maria Angels-Anglada
Titlu original: El violi d’Auschwitz
Naționalitate: spaniolă
Gen: roman istoric, de război
Anul apariției: 1983
Nr. pagini: 125 (Meteor Press)
Premii:
Ecranizare:
Alte recenzii de același autor:
Citate:
Nota mea: 2/5

N-aș fi auzit de cartea asta dacă n-aș fi văzut un tweet de la BuyBooks. Am intrat pe link, am citit descrierea, părea interesantă. Le-am dat retweet și ei mi-au trimis-o. Având doar puțin peste 100 de pagini și scrisul mare, aproape că am terminat-o  în două ore. Zic aproape pentru că mai aveam vreo 20 de pagini până la final, doar că mașina mea era verificată, iar timpul meu de așteptare expirase. Am ajuns acasă și am lăsat-o pe noptieră, dar n-am mai continuat-o. Nu mi-a displăcut, dar nici prea nerăbdătoare să o termin nu eram. Așa că m-am apucat de altele. Asta se întâmpla acum vreo doi ani, iar anul ăsta mi-am propus să termin toate cele 3 cărți începute și lăsate de izbeliște. De asta pe raftul meu currenty-reading sunt mereu 3 carți, pentru că pe celelalte încă nu mi-am găsit motivația să le citesc. Dar le va veni rândul și lor. Am luat-o din nou și-am recitit-o, pentru că după 2 ani nu prea îți mai aduci aminte detalii.

Întorcându-ne la Vioara de la Auschwitz, titlul nu ascunde nici un mister. E vorba despre o vioară construită în lagărul de concentrare de unul dintre prizonieri. Fiind o poveste în poveste, cartea începe cu un concert și o violonistă al cărei instrument sună ca din altă lume. Naratorul îi află istoria după ce citește memoriile acelui prizonier de la Auschwitz. Din nou acea lume crudă a naziștilor, din nou ura pentru comandanții SS, din nou atrocitățile celui de-al doilea război mondial. Deși stilul autoarei Maria Angels-Anglada nu-i unul care să-mi fi plăcut, citind iar despre cum s-au comportat naziștii cu evreii, m-au trecut o grămadă de stări. Probabil aș fi apreciat cartea mai bine, dar chiar nu mi-a plăcut cum a fost scrisă. Sau poate tradusă? Oricum e încă o carte despre război, ce are în mijlocul acelei urâțenii un obiect atât de delicat precum o vioară.

Tumultul valurilor

Autor: Yukio Mishima
Titlu original: Shiosai
Naționalitate: japoneză
Gen: roman de dragoste, bildungsroman
Anul apariției: 1954
Nr. pagini: 187 (Humanitas)
Premii: Shinchosha Publishing (1954)
Ecranizare: Shiosai (1985)
Alte recenzii de același autor:
Citate:
Nota mea: 2/5

Asta-i cartea de pe lista celor 1001, dar care nu înțeleg de ce-i acolo pentru că mi s-a părut că și un adolescent înzestrat cu puțin talent ar fi putut-o scrie. Am primit cartea în dar, în loc de flori la cununia civilă – ceea ce mi s-a părut o idee minunată. Fiind subțirică și necitind nimic în perioada aia, m-am și apucat de ea în zilele ce-au urmat. N-am terminat-o pentru că a intervenit nunta, alte planuri și clubul de lectură. Și oricum o citeam ca și când te-ai uita la teleshopping în weekend și n-ai chef să schimbi programul. Fiind mai proaspătă în memorie, la începutul anului, am terminat-o.

De Yukio Mishima am auzit când am citit Magazinul de sinucideri, pentru că Mishima îl chema pe unul dintre personaje și am aprofundat cercetarea căutând pe Wiki să văd cine era. Scriitor foarte apreciat, de altfel, dar oi fi pus eu mâna pe cartea nepotrivită.

Tumultul valurilor e și o poveste de dragoste și un fel de bildungsroman. Shinji este un pescar dintr-una din insulele Japoniei, locuiește cu mama și cu fratele lui și într-o zi, se îndrăgostește de Hatsue, fiica celui mai bogat om de pe insulă. Cu o situație materială destul de precară, Shinji nu este unul dintre cei la care tatăl ei s-ar gândi să i-o dea de soție. Totuși, tinerii se îndrăgostesc și încep o idilă întreținută prin întâlniri pe ascuns și scrisori lăsate în locuri cheie. În afară de tatăl ei, cei doi mai au și alți „binevoitori” care le pun bețe în roate. Cum ar fi Chiyoko, fiica paznicului farului de pe insulă, care e îndrăgostită de Shinji, și Yasuo, unul dintre cei care par a fi favoriți la titlul de soț al lui Hatsue, băiat din familie bună, bogat, dar din cale-afară de arogant, misogin și nesimțit. O serie de întâmplări îi îndepărtează pe cei doi îndrăgostiți, iar Shinji decide să plece pe apă, când i se ivește ocazia. Iar ocazia se ivește când tatăl lui Hatsue ticluiește un plan: să plece împreună cu Yasuo pe același vas și să îi testeze pe amândoi. Firea cinstită a lui Shinji triumfă asupra aroganței și figurilor lui Yasuo, iar la întoarcere Shinji gets the girl. Cam asta-i povestea și v-am stricat și sfârșitul.

Dacă vi se pare vreuna interesantă, citiți-o, amândouă sunt lecturi scurte. Dacă nu, eu nu insist.