Cărți și amintiri

Muzica, la fel ca și mirosul e un stimul extraordinar al memoriei. Am câteva melodii pe care oricând și oriunde le-aș auzi îmi vor aduce aminte de același lucru, nu contează câți ani au trecut peste amintirea aia, câtă apă a curs pe Bega și cât de mult m-am înstrăinat de locul sau de persoana cu care asociez melodia. Am scris prin 2010 un articol despre asta și mi-e teamă că de atunci, n-am mai prea îmbogățit lista melodiilor cu poveste. Poate doar Dance me to the end of love, că e melodia pe care am dansat cu Sotzu’ la nunta noastră. În rest, nu-mi vine nimic acum în minte. Poate și pentru că nu despre asta e vorba în acest articol.

Mi-am dat seama că, în ceea ce mă privește, nu doar melodiile îmi reîmprospătează memoria, ci și cărțile pe care le-am citit. Pot fixa extrem de precis momentul în care am citit câteva cărți. De exemplu:

Caterina de Medici – am coperta cărămizie, cartonată, în fața ochilor iar eu sunt întinsă pe pătură în spatele grădinii de la sat, făcând plajă. Transpir de curg apele pe mine, dar nu mă pot desprinde din povestea reginei Franței. O devorez la fel cum a devorat-o pe ea setea de putere.

Cel mai iubit dintre pământeni – stau întinsă în patul de paie din casa de la sat. Sunt îmbrăcată într-o bluză de trening gri, lălâie, și îmi e cald de la focul din sobă. Tatăl meu iar a exagerat cu lemnele și trebuie să deschid geamul că nu mai am aer. Sunt roșie la față, dar nu pot lăsa cartea din mână. Lui Victor Petrini i se întâmplă chestii.

Lelia sau viața lui Georges Sand – sunt bolnavă și lipsesc de la școală. Am cartea împrumutată de la bibliotecă și abia aștept s-o descopăr pe femeia care a sfidat regulile societății secolului în care a trăit. Îi citesc corespondența cu Chopin și-mi aduc aminte de film. Mobila e aranjată în cameră, astfel încât sunt întinsă pe colțar cu fața către ușă.

Legături primejdioase – sunt în primul an de facultate, aplecată peste carte în sala de lectură de la BCUT. Îmi plac scrisorile și-o detest pe Madame de Montreuil.

Cu sânge rece – e vară și trebuie să citesc romanul pentru cursul de literatură engleză. Îmi e cald și mă foiesc pe colțar, dar nu-mi vine să abandonez cartea. Povestea celor doi criminali e atât de captivantă că nu vreau să amân deznodământul.

Vă place Brahms? – sunt în mașină și merg undeva cu părinții mei. La sat oare? Sunt întinsă pe bancheta din spate și fac prima dată cunoștință cu Francoise Sagan.

Anna Karenina – e vacanță și citesc în sufragerie. Tatăl meu caută ceva pe internet și-mi sună telefonul. E Cezar…  Mă sună de la mare să vadă ce mai fac. Mă bucur, mă emoționez, mă simt stingherită de prezența tatălui meu, care, după ce închid telefonul, mă ia la mișto. Nu mai am chef de Anna.

Lumea Sofiei – părinții mei sunt plecați la sat, eu sunt singură cu Iubi. El e la calculator, eu termin cartea de citit. E prima carte despre care scriu pe blog imediat cum o termin. În cameră e aprinsă doar veioza, iar eu mă plimb prin de colo-colo încercând să explic ce-am învățat din carte.

Palomar – e prima zi a lui 2008 și sunt în pat cu Iubi. El se uită la un film la TV, eu citesc și nu-s prea încântată de carte. N-avem loc în pat de câte plapume avem pe noi, dar totuși e atât de cald și de bine. Părinții mei sunt în bucătărie pregătind masa.

Toți oamenii sunt muritori – e miercuri și tocmai mi-am cumpărat cartea cu ziarul Cotidianul. Sunt la Baia Mare și încep curioasă romanul.

Mândrie și prejudecată – sunt la lucru și citesc cu sete romanul de pe Scribd. Sunt aproape de final și trebuie să plec acasă. Fug pe stradă să ajung mai repede la cartea care mă aștepta acasa. Nu mănânc, nu mă dezbrac, abia dacă-mi las pantofii la ușa.

Despre frumusețe – e seară și eu citesc pe holurile Spitalului Județean. Tatăl meu fusese operat de dimineață și eu îmi petrec noaptea supraveghindu-l. El doarme, eu citesc pe coridor.

Femei celebre pe divan – sunt la Oradea cu Iubi, la un eveniment dedicat înotului. N-are timp de mine, dar nu mă supăr pentru că descopăr orașul singură. Citesc în parc și când mi se face frig, mă întorc la hotel unde continui să citesc.

O treabă murdară – tătăl meu a murit de câteva zile și eu citesc o carte în care moartea e distractivă. Nu-mi vine să râd, nu pot să râd și nici măcar să iau cartea așa cum e. Mă doare totul și pe dinăuntru și pe dinafară.

Septembrie în Shiraz – la două săptămâni după moartea tatălui meu, mă întorc acasă cu mama mea de la sat, unde ne-am petrecut Paștele. Ea plânge, eu mă adâncesc în paginile cărții. Și-acolo lumea suferă și copiii n-au tată.

Copilul-umbră – m-am trezit într-o duminică dimineață înaintea mamei mele și-a lui Iubi. Citesc pe canapeaua din sufragerie și plâng când ajung la partea în care cititorul vorbește despre moartea tatălui lui. Nu plâng pentru că și-a pierdut copilul, ci plâng la pasajele cu care mă identific.

Marți cu Morrie – sunt în tren, mă întorc cu Iubi de la o nuntă de la București. E frig în tren deși e toiul verii. Aerul condiționat mă face să-mi iau niște iegări pe mine și să-mi trag niște șosete pe picioare.

Raport către El Greco – sunt în spital la Gheorgheni, tocmai făcusem toxiinfecție alimentară. Îmi place cum scrie Kazantzakis și citesc cu nesaț în patul de spital cu geamul deschis și multă liniște în jur.

Casa somnului – sunt din nou în tren cu Iubi, mergem la Istanbul. E cald, n-avem priză pentru laptop, e curent și suntem murdari. Mă doare și stomacul, dar încerc să stau nemișcată în compartimentul gol și să mă bucur de carte.

Jurnalul lui Anne Frank – am primit Kindle-ul de ziua mea și e primul ebook pe care-l citesc. Sunt în dormitor, înainte de culcare.

Manon Lescaut – sunt iarăși în tren, mă întorc de la București. Sunt singură în compartiment și mă întind cu picioarele pe scaunul din față. Termin cartea și încep La Medeleni. Nu mă mai pot opri și mă îndrăgostesc de Olguța.

The Gun Seller – sunt pe plajă în Lefkada, singură, și mă bucur de soare și de apă. E liniște și mă relaxez sub adierea vântului.

Me Talk Pretty One Day – sunt în pauză la lucru și ajung la partea în care Sedaris povestește despre cum a învățat limba franceză. Mă zgudui de râs.

Intriga matrimonială – e ora 5 dimineața și numai ce ne-am întors de la Christmas Party. Mă pun să citesc ca să adorm mai repede. Se face ora 7 și eu abia închid Kindle-ul.

Camera – sunt în mașină, ne întoarcem de la Baia Mare. Am început cartea de dimineață și sunt atât de curioasă încât îmi las scaunul pe spate și citesc ignorând radioul. Nu pot citi în mașină dacă nu stau pe spate. Și nici dacă aud muzică sau zgomot deranjant în jur. Cu cartea asta am putut.

Da, fixez momentele în amintirea mea cu ajutorul cărților și îmi sunt atât de vii în minte că au devenit puncte de referință. Cărțile sunt ca niște parfumuri ale acelor momente pe care tocmai datorită lor, nu pot să le uit.