Traficantul de arme

Autor: Hugh Laurie
Nationalitate: englez
Titlu original: The Gun Seller
Gen: fictiune, mister, thriller
Anul aparitiei: 1996
Nr. pagini: 352 (Random House)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: -

Despre cât de puțin am citit anul ăsta și despre părerea de rău că nu mai acord suficient timp lecturii n-o să vorbesc acuma, pentru că nu vreau să încarc recenzia la Traficantul de arme cu explicații. Sper însă că nu mi-am pierdut exercițiul și că îmi va ieși ceva asemănător cu ce-am scris și despre alte cărți.

Traficantul de arme e prima și singura carte de până acum a lui Hugh Laurie. Da, exact același Hugh Laurie care l-a interpretat pe House în celebrul serial. Recunosc că nu mă dau în vânt după cărți scrise de celebrități, nici măcar după autobiografiile lor, însă la momentul la care m-am apucat de ea eram în căutarea unei cărți ușoare, care să nu mă solicite emoțional prea mult. M-am interesat pe Twitter dacă e ce caut și am început-o, după ce-am lăsat neterminate alte două cărți: Nono și Orlando.

Prima impresie și argumentul care m-a convins să n-o las baltă a fost stilul lui Hugh Laurie. Mi-a plăcut atât de mult cum povestește încât nu mi-a păsat că m-a cam pierdut pe drum, printre personaje, printre prea multe întâmplări, prin prea multă acțiune. Comic și plin de comparații amuzante, nu o dată am recitit anumite pasaje pentru a mă mai distra o dată. Ah, apropos, am început cartea și am citit jumătate din ea în concediu, așa că a fost o lectură numai bună pentru vacanță. Am pus mai jos câteva citate, că poate vă conving și pe voi.

Normally, words are sent from the brain towards the mouth, and somewhere along the line you take a moment to check them, see that they are actually the ones you ordered and that they’re nicely wrapped, before you bundle them on their way towards your palate and out into the fresh air. But when you’re caught up in the flow of things, the checking part of your mind can fall down on the job.

‘I mean, if you’re right,’ I said, ‘and personally I’m stuck in the middle of that “if” with a flat tyre and no spare – but if you’re right, what do you plan to do about it?

It was the sheer variety of the pain that stopped me from crying out. It came from so many places, spoke so many languages, wore so many dazzling varieties of ethnic costume, that for a full fifteen seconds I could only hang my jaw in amazement.

They kept the tee-shirt for four days, and me for ten. I wasn’t allowed to shave or smoke, and eating was actively discouraged by whoever cooked the food.

Love is a word. A sound. Its association with a particular feeling is arbitrary, unmeasurable, and ultimately meaningless.

They tore most of my clothes from my body, and left me looking like an opened Christmas present.

== mai multe citate aici ==

Despre subiect… hm… îmi e puțin greu să vă povestesc pentru că mi-a fost puțin greu să-l urmăresc. Bine, firul principal e că Thomas Lang, un fost ofițer al armatei, e implicat fără voia lui într-o afacere cel puțin dubioasă cu ceva elicoptere, arme și alte lighioane de genul ăsta. Ah, și i se propune să-l omoare pe Alexander Woolf, un om de afaceri care are și el legătură cu elicopterele și armele mai sus amintite. Numai că Lang nu are de gând să-l omoare, ba mai mult se duce acasă la el să-l prevină că i se coace ceva. Din momentul acela, se cam împute treaba. Adică chiar de pe prima pagină a cărții când e descrisă o bătaie. Cred ca a fost prima oară când am citit, și nu văzut, cum se bat doi tipi. Curios e că chiar am înțeles și am putut să-mi imaginez cum li se mișcau pumnii, corpurile și fețele. După bătaia asta, Thomas o cunoaște pe Sarah, fiica lui Alexander Woolf. Această încăierare îi aduce o grămadă de neplăceri: e luat în colimator de Ministrul Apărării și de către CIA. Când totul se complică, nici Lang nu stă pe fundul lui, îl apucă toate curiozitățile și se pune el însuși pe investigat. Află chestii neclare, neplăcute și neașteptate. Apoi, după Ministerul Apărării, CIA și alte personaje despre care nu se spune prea mult, mai apar și teroriștii. Dacă v-am pierdut pe drum… îmi pare rau, și eu m-am rătăcit printre rânduri. Altă certitudine e că Lang se îndrăgostește de Sarah, care se presupune că e răpită. Nu mi-a plăcut Sarah încă de când a intrat în scenă, nici măcar pe parcurs când Laurie încerca s-o picteze în lumini mai favorabile. N-aș vrea să vă stric plăcerea de a descoperi voi înșivă ce se întâmplă, da’ pot spune că mă bucură finalul.

Am citit că Hugh Laurie a scris și un scenariu pentru ecranizarea cărții lui și, vă spun drept, cred că mi-ar plăcea mai mult să văd filmul ăsta decât să recitesc cartea. Influența Hollywood-ului se simte de la o poștă, cartea e foarte asemănătoare unui film, aproape că poți vizualiza toate scenele de urmărire și de încăierare. La un moment dat, când descrie o scenă, chiar spune ceva de genul: „dacă acest moment ar fi o scenă dintr-un film, regizorului i-ar fi greu să aleagă un personaj pe care să pună camera” (citat reprodus din minte, pentru că am citit cartea în engleză și am și terminat-o acum vreo câteva zile).

Ca să închei: nu mi-a displăcut Traficantul de arme. A fost exact ce căutam: o carte ușoară, fără încărcătură emoțională, fără înțelesuri adânci, fără filosofii sau simboluri ascunse. Pur și simplu o carte citită pentru plăcerea de a citi. O recomand? Da, o recomand. E comică.