Anna Karenina
Autor: Lev Tolstoi
Nationalitate: rus
Titlu original: Анна Каренина
Anul aparitiei: 1875
Premii: nu
Ecranizare: Anna Karenina (1935); Anna Karenina (1948); Anna Karenina (1967); Anna Karenina (1977); Anna Karenina (1997); Anna Karenina (1985) (TV); Anna Karenina (2000);
Nota mea: 10/10
Alte romane de acelasi autor: nu
Azi, din lipsa de inspiratie, din dorinta sa postez ceva si din dragoste pentru literatura m-am gandit sa scriu despre una dintre cartile mele preferate. Si ea este Anna Karenina. Mi-a placut cartea asta pentru ca Tolstoi a reusit sa imi inspire ceva ce alti autori nu au putut. Adicatelea, un fel de afectiune pentru toate personajele lui. Mai, in cartea aia sunt la personaje cu duiumul si pe deasupra, fiecare are vreo 4 nume (ba cum i se adreseaza sotul, ba mama si cu tata, ba lumea, ba numele din buletin), si cu toate astea intelegi si te prinzi usor despre cine e vorba. Desi in carte sunt (ca in oricare carte) personaje bune si personale rele. Eh, rele, na…care in alta carte scrisa de altcineva iti puteau inspira dezgust sau macar indignare. In cartea asta insa, nu. Pana si pentru sotul inselat, de care in mod normal ai vrea sa scapi pentru a-ti vedea eroina impreuna cu amantul (care e personaj principal), si pentru el ai pareri de rau si compasiune, ba chiar admiratie. Nu poti sa fii impotriva nimanui, nu poti urai pe nimeni. In schimb Anna, desi inainte sa incep cartea mi se parea asa …oarecum demna de admirat, cand am terminat-o nu mai avea aceesi impresie. M-am regasit in unele apucaturi de-ale ei si mi-am dat seama ca nu imi place. Trateaza o tema atat de banala si de comuna, incat parca nici nu iti vine sa te apuci de ea. Si cand mai vezi si 1000 de pagini in 2 volume, chiar esti descurajat de tot. Dar daca totusi te ambitionezi sa o dai gata, n-o sa iti para rau. E o carte pe care n-o uiti, pe care o tii in suflet si din care iti amintesti fragmente si intamplari pe care credeai ca o sa le uiti odata ce citesti ultimul rand. Ei, nu-i chiar asa. Scriind aceste randuri imi amintesc situatii mai putin importante, care totusi mi-au ramas in memorie. De asta cred ca e o carte ce merita citita si o consider o valoare cum nu multe sunt.
Tags: 1001 books, Anna Karenina, lev tolstoi, literatura ruseasca
10 06 2007 la ora 19:37
Eu am citit “Anna Karenina” in liceu, imi amintesc ca devenisem dependenta de ea, era companionul meu oriunde ma duceam: la strand, in parc… O carte minunanta, intr-adevar, care te face prizonierul atmosferei, intrigii si personajelor ei.
Astfel de carti am mai citi la Garcia Marquez si la Eliade. Imi amintesc si acum cu un zambet cum am sorbit Huliganii
Nu m-am ridicat din fotoliu pana nu am intors ultima pagina 
11 06 2007 la ora 08:31
povestea asta iti lasa un gust amar, deci nu e una dintre favoritele mele, insa e bine scrisa! rusii astia! eu eram indragostita de-a dreptul de Dostoievski…
si Marquez, da…
24 05 2008 la ora 20:51
Nu sunt mare admirator al romanelor gen “happy-end”,dar “Anna Karenina” are un final pur si simplu frustrant…e trist cum unele personaje(persoane) care savarsesc fapte infinit mai condamnabile,sau cel putin la fel de reprobabile ca ale annei,se bucura in continuare de zile(Stiva,printesa Tverskaia etc),iar altele,care au o cat de mica constiinta a binelui si a raului,sunt pedepsite in modul cel crunt…asta este singurul lucru pe care i l’as imputa lui Tolstoi
25 05 2008 la ora 17:02
@ adrian –> Intr-adevar finalul e foarte dur, dar poate daca era altfel nici nu iesea asa o capodopera. Cat despre personaje rele care nu o sfarsesc pedepsite cu moartea sau ma rog, pedepsite catusi de putin, e ca in viata: niciodata cei rai n-o sfarsesc cand trebuie, lucrurile rele li se intampla doar celor care nu merita.