Mai mult de 10 recomandari literare

Bun si sanatos sa va fie Noul An!

Dupa cum vedeti, blogul n-a murit, n-a fost abandonat, nu s-a inchis. Din cand in cand ma apuca dorul si cheful de a scrie. Si azi m-am gandit ca ma pot inca folosi de el pentru a schimba ceva in bine, pentru a influenta niste decizii daca cumva se poate.

Dar inainte, daca sunteti curiosi, suntem bine, Ada creste spectaculos, ma uimeste sa fiu martora la dezvoltarea si devenirea unui om. E foarte predispusa catre teatru, dans si muzica, e atat de pasionata incat viata noastra e ca un musical aproape in fiecare zi. Libraria mea merge la fel de prost, dar sunt mult mai linistita dupa o discutie cu contabilul. O sa incep, in sfarsit cursurile de germana, dupa ce am aflat ca sunt de nivelul B2 (Hahahaha, nu… in scris poate, dar la vorbit… nici gand), ceea ce ma entuziasmeaza mai mult decat credeam. Iar cand o sa ma simt stapana pe limba asta si cand o sa fiu pregatita (anul asta adica) o sa imi caut si un job, ca sunt satula de antreprenoriat si freelancing. Sotul e bine, isi iubeste jobul si colegii si firma, noi ne simtim la fel de bine aici, desi ochelarii roz s-au mai decolorat si vedem niste lucruri altfel. Cam atat despre noi, acum despre carti.

Se tot scrie peste tot ca lumea in Romania nu citeste, ca topurile vanzarilor de carte sunt dominate de-alde Binder, ca nu mai avem literatura de calitate, romaneasca sau straina, ca totul e maculatura. Am generalizat grosolan pentru ca asta fac si cititorii (da, chiar cei care se lauda ca citesc) neinformati sau care cumpara carti doar pe baza acestor topuri sau a popularitatii cartilor. Va rog, de asemenea sa nu imi interpretati cuvintele cum ca vai, uite unde era snoaba, cea aleasa si singura educata din punct de vedere literar. :)) Evident ca nu sunt singura, sunt o gramada de oameni culti*, educati, cu temele facute la zi, care citesc literatura exceptionala si care ACTIVEAZA IN ONLINE incercand sa educe masele cu privire la cartile bune. Acuma… imi permit sa scriu urmatoarele pentru ca:

1) am o educatie filologica prin care n-am trecut ca gasca prin balta,

2) sunt destul de la curent cu ce misca in lumea literara, cu premii, cu noi aparitii, cu noi sperante, carti bune, carti mai putin bune.

Pe baza acestor topuri de vanzari, foarte multi cititori cauta carti usoare, povesti care se termina cu bine, episoade din viata care se intampla prea rar ca sa devina norma, numai lucruri care binedispun, nimic care streseaza un pic neuronul. Spun asta din cunostinta de cauza pentru ca ma invart printre cititori educati si needucati (prin needucati nu intelegeti ca-i insult, ci subliniez faptul ca citesc ce li se ofera in librarii – si nu ca recomandare de la librar –  nu ce descopera prin propriile cautari) si sunt martora cuvintelor lor. Aceste elucubratii personale sunt pentru cei carora le place sa citeasca si care vor sa descopere si altceva in afara de literatura de consum care te face doar sa te simti bine. Literatura buna, de calitate, e cea care te schimba macar putin dupa ce ai terminat o carte. Literatura buna e uneori incomoda, dura, aspra, pe ici pe colo chiar enervanta. Va dau un exemplu foarte recent: am terminat zilele trecute Jumatate de soare galben, o carte pe care o consider exceptionala din punct de vedere al scrierii, al subiectului, al efortului, al talentului scriitoarei, al construirii personajelor. Si totusi, cu toate aceste laude, am fost dezamagita cu doar 70 de pagini inainte de final, de comportamentul a doua personaje pe care le respectam. Eu tind sa proiectez personajele in viata reala si mereu ma gandesc ce as simti fata de ele daca mi-ar fi apropiate si as sti despre ele ce tocmai am citit in carte. M-au dezamagit atat de tare ca nici nu mi-a mai pasat ce se intampla cu ele si nici nu-mi prea doream sa vad cum se mai termina cartea. Insa, desi sunt avocatul abandonarii cartilor daca nu-ti plac, n-am abandonat-o pentru ca am spus deja ca e o carte exceptionala. Faptul ca pe mine m-au deranjat personajele nu inseamna ca este o carte proasta sau o carte de nerecomandat. Exact acelasi lucru il spun si despre Dragoste in vremea holerei. As fi dat cu ea de pereti din cauza celor doua personaje principale, dar nu voi spune niciodata-niciodata ca este o carte proasta.

Sper ca mi-am facut ideea cat de cat inteleasa.

Acum sa va insirui cele mai mult de 10 recomandari de carti pe care eu le consider bune si va voi explica si de ce. Ordinea e cea in care le-am citit, de la ultima in jos. Ah, si inainte sa uit: in Romania se traduce foarte mult. Din toate limbile, ceea ce nu se prea poate spune despre tarile vorbitoare de limba engleza, unde toate topurile lor sunt cu autori nationali, foarte foarte putine traduceri. Asa ca accesul la carti din toate colturile lumii nu este restrictionat. Dar trebuie un pic de efort pentru a descoperi ALTCEVA.

Jumatate de soare galben – Chimamanda Ngozi-Adichie

Am spus mai sus ca mi-a placut stilul si povestea. Ce am invatat din ea? Bucata de istorie, una foarte necunoscuta multor oameni, una dura – despre razboiul dintre Nigeria si Biafra (asa-i ca nu stiti unde si ce este Biafra? nici eu n-am stiut), despre cum au trait si cum au murit oamenii aia, despre cum ajungi de sus, jos si despre cum viata devine altceva dupa un asemenea eveniment. Ce m-a incomodat? Secventele foarte descriptive ale razboiului, comportamentul oamenilor, miselia lor, bunatatea lor, transformarea lor.

Mythos – Stephen Fry

Voi spune despre cartea asta ca e una care te binedispune, in primul rand. E o lectura relaxanta, numai buna de strecurat intre doua carti greu de dus. Sau chiar o optiune perfecta in loc de orice alta carte de consum. Unde mai pui si faptul ca dupa ce o citesti ai o cultura generala mai bogata, afli de unde vin anumite denumiri, de ce uraniumul e adanc ingropat in pamant si de ce speciilor de zambile li se spune Hyacinthus.

Tacerea femeilor (Pat Barker) si Cantul lui Ahile (Madeline Miller

Cred ca o sa recomand cartile astea de fiecare data cand cineva ma va intreba ce sa mai citeasca. Desi amandoua spun cam aceeasi poveste si-l au pe Ahile in lumina reflectoarelor, sunt foarte diferite. Tacerea femeilor (un titlu cam neinspirat) prezinta lucrurile din perspectiva popoarelor cucerite de greci, iar pe Ahile il “inzestreaza” cu calitati de bruta si masina de ucis. Povestita de Briseis, trofeul ales de Ahile dupa cucerirea Lyrnessus-ului, cartea aduce un nou punct de vedere fata de cel pe care il cunoastem cu totii din Iliada sau din legendele mitologiei grecesti. Mi-a placut un pic mai mult decat Cantul lui Ahile, care il are ca povestitor pe Patrocle, prietenul si amantul (in cartea asta) lui Ahile. Probabil v-ati dat seama deja, dupa 3 recomandari, ca mitologia greaca e un subiect favorit de-al meu. Si nu ma voi opri la aceste carti.

Simfonia itineranta – Emily St. John Mandel

Poate veti fi surprinsi sa vedeti un SF printre recomandari, dar credeti-ma ca e unul bun. Nu e genul pe care l-as alege, dar nu stiam foarte multe despre cartea asta cand am ales-o. M-a surprins foarte placut, in sensul ca mi-a ramas in minte si inca ma gandesc la ea din cand in cand. De obicei, cand spui SF, te gandesti la roboti, planete, chestii tehnice, extraterestri (sau, ma rog, eu ma gandesc). Ei cartea asta iti arata ca lumea in care traim noi acum e SF, pentru ca autoarea inchipuie in Station Eleven o lume prapadita de un virus care lasa in urma doar cativa supravietuitori. Si cum vor supravietui ei fara toata tehnologia pe care o cunoastem azi. Ma bantuie.

Striga-ma pe numele tau – Andre Aciman

As spune ca nu e o carte pentru toata lumea pentru ca homofobia romaneasca ridica niste piedici. Insa daca sunteti destul de deschisi si nu va deranjeaza sa cititi despre o poveste de dragoste intre doi barbati (unul mai tinerel, altul un pic mai copt) sau macar sa incercati sa calcati in picioare niste prejudecati pe care le-ati avea, veti descoperi indragostirea, tanjirea, sperantele si deceptia tineretii minunat expuse de Aciman. Cum spuneam… literatura trebuie sa cutremure putin gandirea pentru a face loc intelegerii. Dati-i o sansa.

Dulcea poveste a tristului elefant – Diana Adamek

O dovada ca literatura romaneasca nu e numai de maculatura. Mi-a placut mult, mult, mult stilul Dianei Adamek, povestea cladita in jurul lui Roro. Asta am scris pe Goodreads despre carte: “Lumea fantastica impletita cu istoria adevarata, un personaj greu de inchipuit ca ar putea exista in realitate si totusi atat de credibil si de usor de indragit, multe personaje cu suflet bun, insa si cateva cu suflet nelinistit si urat care i-au trecut baiatului-elefant prin viata, locuri, animale, pasari si gradini cum numai in povesti ne e dat sa aflam, prajituri si dulciuri ale caror gust si miros aproape ca le simtim, toate astea se regasesc in lumea pe care o inventeaza Diana Adamek.”

Pe Pamant suntem stralucitori o clipa – Ocean Vuong

Ocean Vuong e poet la origine, iar asta e primul lui roman. Poetic de la inceput pana la sfarsit, e o placere sa ii cantaresti metaforele, sa te minunezi la cat de multe poate spune un singur cuvant sau cat de pe scurt se pot reda povesti din adancul sufletului. Atentie, s-ar putea din nou sa va incomodeze homofobia, ca si aici e cu indragostirea Micului caine de un tanar. Dar mai mult de atat, e o frumoasa scrisoare catre mama lui, una pe care ea n-o va citi niciodata, ceea ce ii faciliteaza naratorului exprimarea tuturor lucrurilor pe care ar fi vrut ca ea sa le stie, dar n-a putut sa i le spuna niciodata.

 

Imortalistii – Chloe Benjamin

Porneste de la o premisa formidabila: cum ti-ai trai viata daca ai sti exact data cand vei muri? Chloe Benjamin incearca sa dea 4 raspunsui la aceasta intrebare prin vocile celor patru frati care se duc la ghicitoare si afla cat mai au de trait. Fiecare isi traieste altfel viata, atat de diferit incat te pune pe ganduri. E drept ca au fost chestii care nu mi-au placut si unul dintre personaje chiar mi s-a parut in plus, altul m-a calcat pe nervi si l-am dispretuit de-a dreptul, dar cum spuneam si mai sus, nu inseamna ca e o carte proasta. Imi voi aminti de ea? Cu siguranta. M-a incomodat in vreun fel? Nu neaparat, insa m-a facut sa ma gandesc la lucruri la care in mod normal nu ma gandesc.

Apa dulce – Akwaeke Emezi

Despre cartea asta puteti ramane cu mai multe impresii: fie ca personajul principal sufera de personalitati multiple, fie ca e ceva din cultura africana pe care noua, europenilor, ne vine greu sa credem sau sa intelegem si nu prea putem rezona cu ce citim sau cu ce vrea autoarea sa spuna. Pare incomod, nu? Ei, pentru mine, cartea n-a fost nici despre ceva tipic african (cum insista Emezi), nici despre personalitati multiple ci despre depresie. Despre cum se insinueaza si cum se joaca depresia cu mintea omului, dar varianta povestita din perspectiva ei. Pentru mine, vocile din capul Adei au fost vocile sentimentelor ei, care i-au preluat fraiele vietii si au manipulat-o sa faca ce si cum vor ele. Foarte mult mi-a placut cartea asta.

In gradina capcaunului – Leila Slimani

Un alt subiect incomod, neexplorat suficient poate, si cel putin in cazul meu, o premiera: adictia sexuala la femei. Varianta barbateasca am vazut-o in filmul Shame, dar Slimani mi-a oferit in cuvinte ce se intampla cu o femeie care e dependenta de sex. Slimani a spus despre cartile ei ca vrea ca ele sa deranjeze cumva. Sa vorbeasca despre chestiile inca tabu din societatea secolului 21, sa expuna ganduri pe care nimeni nu indrazneste sa le exprime, sa aduca in prim plan trairi cu efecte incredibile. Nu mi-a placut de Adele, n-am rezonat cu multe dintre deciziile ei, dar nici nu trebuie, pentru ca nu asta e scopul cartii. Pentru mine scopul ei a fost sa ma invete ceva nou, sa-mi explice ceva ce nu stiam, sa ma faca sa inteleg. Macar un pic. De asta este pentru mine o carte buna.

Bonus: The Passion of Marie Romanov – Laura Rose (netradusa in romana)

Cartea asta mi-a iesit in cale intr-o lista de ebook-uri ieftine sau gratis. Nici nu mai stiu daca am platit 1 euro pe ea sau era moca, dar ma bucur tare ca am citit-o. Nu stiam absolut nimic despre ultimul țar al Rusiei, despre familia lui sau despre groaznica lor moarte. Scrisa sub forma declaratiei unuia dintre soldatii care au participat la asasinarea familiei si sub forma jurnalului Mariei Romanov, una dintre cele patru surori, aceasta carte reda foarte exact (cel putin comparat cu ce am citit pe internet dupa ce am terminat cartea) ce s-a intamplat atunci. E absolut dureros si zguduitor sa citesti despre cum au fost impuscati cu zeci de gloante si totusi nu mureau. Incomod? Foarte. Dar asta e istoria.

Cred ca sunt destule idei de lectura :) Iar daca tineti cont de ele, mi-ati face o bucurie sa va intoarceti cu impresii :)

Puteti oricand urmari contul meu de GoodReads, daca credeti ca puteti gasi inspiratie, pentru ca cine stie cand mai scriu pe blog :))

______________________________________________

O lista orientativa de bloguri si site-uri pe care sa le urmariti daca chiar aveti dorinta de a citi carti bune, care sa miste si sa schimbe ceva in voi:

Anca Zaharia, Elena Scrie, Laura Caltea, Scena9, Bookish Style, Chestii livresti, Draga scriitorule, Carti si calatorii, Filme-carti.ro, Hyperliteratura, Lecturile Emei, Literomania, Bookblog, Bookaholic  etc… sariti din link in link si sigur nu ratati carti bune.