Berlinul pe scurt, în imagini (VI)

A venit primăvaraaaa și la Berlin, e iar soare și cald, nu mai stăm în casă. Nu mă supără vremea de la Berlin foarte, foarte tare, dar îmi dau seama că mai la nord de el nu cred că aș putea trăi fericită. Mă afectează întunericul și ploaia și vântul, așa că toamna și iarna de aici e maximul pe care îl pot tolera.

Dar să vă povestesc ce-am mai făcut de la episodul 5.

Pentru 5 minute, m-am bucurat de întâlnirea cu o fostă colegă de liceu și prietenă bună, care a venit scurt să viziteze Berlinul. Și cum pe fiecare prieten îl sfătuiesc să vină la tururile turistice pentru care lucrez, și Laura a venit și le-a recomandat mai departe. Laura, îmi pare rău că n-am putut petrece mai mult timp împreună, dar poate data viitoare vii cu mai mult timp :)


În februarie am fost în România, dar v-am povestit totul aici.

Am mai fost la un playdate, de data asta la Noah acasă, unde am surprins-o pe Ada cu o expresie evil tare pe față. În rest, ca de obicei, geamurile sunt foarte interesante.

Toboganele sunt cea mai tare invenție și nu obosește deloc să se tot dea pe ele. Oriunde le vede, întinde mâinile și începe să se agite că vrea la ele. Inutil să vă spun că se dă singură, chiar și până în vârf urcă singură la unele dintre ele.

De când am învățat-o să-și bage mâinile în buzunare, doar așa defilează. Uneori și fuge așa, ceea ce nu-i OK că poate cădea. Până acuma nu s-a întâmplat, dar pentru orice există o primă dată.

IKEA e locul ideal unde putem face mișto de ea. De data asta i-am pus niște pălării pe cap. Una în formă de creier gigantic, alta în formă de perucă. Nu i-a plăcut cu niciuna.

În față la Poarta Brandenburg se manifestează des. Noi am prins un manifest pentru salvarea delfinilor. Oamenii doar stăteau și nu ziceau nimic, dar atmosfera era destul de tristă.

În drum către casă, de la lucru, am dat peste căsuța asta. Faină ideea, păcat că a doua zi n-a mai fost nici o carte. Și pentru că nu mi-a plăcut să le văd așa împrăștiate, le-am aranjat și-am plecat.

Vă ziceam că a venit primăvara. Am inaugurat tricicleta și-am pozat brândușe.

Vă întrebați ce face acolo pe jos? A tras cutia de pizza de pe bufet și s-a pus pe jos să mănânce. Am lăsat-o în pace.

Ne petrecem tare mult timp pe la locurile de joacă din cartier sau de prin oraș.

Și când e urât, băgăm un playdate. Am mai organizat eu unul la noi acasă și-au venit doi prieteni: Wolf și Luke.

Înainte să înceapă grădinița am fost cu o zi înainte într-un parc, la un loc de joacă, destul de departe de casă, dar frumos.

 

Într-un final apoteotic am spălat și-am tuns câinele că săracu’ de el arăta ca un boschetar, ca un câine pe care nu-l mai iubește nimeni. Acum arată iar tânăr.

Ah, și ne-am pus parchet, că mocheta era deja prea greu de întreținut cu Ada și cu Ricky.

De fiecare dată când ne vin musafiri (de data asta un fost coleg de facultate de-al Sotzului cu soția lui), mergem prin aceleași locuri: Potsdamer Platz și East Side Gallery. De data asta am vizitat și locul atentatelor din decembrie și lumea încă duce lumânări acolo.

Și pentru că era fix 18 martie, ne-am pozat în piața cu același nume.

Ada cu atitudine de șmecheră. De fapt îi imita pe toți care stăteau pe jos în Alexanderplatz.

Așa arată un parc în zi cu soare. Și ăsta-i doar unul, Berlinul are zeci.

Am fost și la un party la jobul Sotzului unde ne-am distrat cu baloanele cu heliu.

În rest, toate bune. Plănuiesc o plimbare cu vaporașul pe Spree, ieșiri cu bicicleta prin parcuri și multe, multe locuri de joacă.