Drumul catre Berlin si primele zile acolo

Suntem in Germania de 4 zile deja si toata lumea ma intreaba 3 chestii: ‘Ati ajuns cu bine?’ ‘Cum e in Germania?’ ‘Cum e vremea?’
Apreciez grijile, dar serios daca vad logica lor. In primul rand, am postat deja cel putin o poza pe Facebook de unde se deduce ca da, am ajuns cu bine. Apoi, in Germania am mai fost de atatea ori (verificati pagina Calatorii), si-am mai fost si la Berlin o data, ca altfel nu ne-am fi mutat intr-un oras fara sa stim nimic despre el. Deci Germania e la fel cum am vazut-o de fiecare data cand am fost aici. Daca intrebarea se refera la cum ma simt eu sau cum ne simtim noi, e muuuult prea devreme sa ne pronuntam. Avand in vedere ca pana vineri stam tot la vara-mea e fix ca intr-o vacanta. Nu simtim nici o diferenta, chiar daca avem numar de telefon de Germania, nu l-am folosit pana acum. Deci intrebati-ma cum e in Germania dupa cel putin o luna ca atunci sigur voi simti diferenta si voi putea raspunde. Cat despre vreme… chiar intereseaza pe cineva din Romania cum e vremea la Berlin? Ce importanta are? Dar ca sa raspund, de 3 zile e la fel: frig, vant, uneori ploaie, alteori ninsoare, din cand in cand si putin soare.

Acum ca am terminat cu raspunsul la intrebari, sa va povestesc despre drum.

Am plecat din Carani, de unde am luat-o pe verisoara mea, la ora 6:30 dimineata si am ajuns la Berlin la ora 19:30, ora Germaniei. 14h. Ne-am oprit de multe ori ba sa mergem la toaleta, ba sa plimbam catelul, ba sa spalam biberonul Adei. Am hranit-o si schimbat-o in masina, in mers si tot asa am mancat si noi. Eu am stat in spate cu ea si am avut loc cam 40cm sa stau cu picioarele sub mine. Cel mai inconfortabil drum, dar n-am vrut nici sa renuntam la lucrurile pe care le-am luat cu noi, nici sa impartim calatoria in doua zile, asa ca ne-am chinuit un pic. Mai mult eu din punct de vedere al pozitiei, dar cu o ora si jumatate inainte sa ajungem la Berlin, Ada ne-a facut creierii permanent tuturor, cand s-a pus pe-un plans de cu greu am linistit-o. Totul a decurs bine pana atunci, a dormit aproape intr-una, a baut laptele chiar si cu apa mai rece decat de obicei, dar de  pe la ora 18… s-a pus pe urlat de ne venea sa plagem si noi. Se adunase oboseala si doar ea se putea manifesta cumva. Pana la urma, am potolit-o cu lampa magica, bine ca era la indemana. Joi seara ne-am culcat la 21:30 si-am dormit dusi pana a doua zi la 7 cand Ada a inceput cu discutiile matinale. Surpriza drumului a fost cainele, de la care nu ne asteptam sa fie atat de cuminte. El care innebuneste de cap pe toata lumea pe un drum de maxim 3 ore, ne asteptam sa ne puna nervii pe bigudiuri in timpul unui drum atat de lung. Dar ce sa vezi? Mucles.

Partea cea mai nasoala n-a fost insa nici plansul Adei, nici opririle dese, ci vremea. Am prins toate conditiile meteo si cel mai crunt a fost inainte sa iesim din tara cand vreo 30km ne-am deplasat prin ceata deasa, intuneric si ninsoare. Urasc sa conduc pe drumurile patriei noaptea si asta mi se trage de la accident. N-am condus eu, dar a fost just the same. Apoi, inainte de Budapesta cu vreo 50km s-a circulat ‘bara la bara’ cu maxim 50km la ora. Am mai pierdut si acolo ceva vreme. Desi 10-12 ore nu mi se pareau mare branza in teorie, de data asta mi-au pus capac. E cam lung drumul asta de facut cu masina si avion direct Berlin-Timisoara nu este, decat cu escala la Munchen. Cel mai apropiat Wizz e de la Dortmund, care e la 3h de Berlin, deci tot obositor. Din iulie singura ruta directa a Wizzului din Berlin in Romania e la Cluj, adica la vreo 5h de Timisoara. Oricum o dai nu-i bine, deci masina ramane singura optiune. Poate se mai schimba ceva, dar nu cred ca in urmatoarele 6 luni intentionam sa venim in tara, fie in vizita fie inapoi de tot.

Primele zile in Berlin au insemnat multe drumuri si mult mers cu metroul. Ne-am facut abonamente generale pe toate mijloacele de transport, ne-am luat cartele cu numere de telefon si internet si cam atat. Chiria am rezolvat-o din tara, am si platit a doua jumatate a lunii si asteptam sa ne mutam vineri. Am fost deja sa vedem blocul in care vom sta, am urcat cu vara-mea chiar pana la etajul 9 si ne-am dus in fata usii. N-am balcon, dar asta e. Am vedere catre IKEA care e literalmente in spatele blocului, dar ce folos daca apartamentul e complet mobilat si utilat? Am fost si la viitorul loc de munca al Sotzului sa vedem cladirea si zona.

Am fost si la medicul de familie al verisoarei mele, care e timisorean, dar pana nu are asigurare medicala, degeaba ne ducem. La fel si cu gasirea unui pediatru. Trebuie sa inregistram si cainele la primarie, dar doar dupa ce ne inscriem noi. Adica pe 22 februarie. La indemnul verisoarei mele am fost azi la 7 dimineata la primarie sa incercam sa ne inregistram fara programare, dar n-am reusit, asa ca asteptam pana pe 22. Fara inregistrarea asta, care se numeste Anmeldung, nu ne putem face conturi in banca si nici contract de internet. De fapt nu prea poti face nici un contract pentru ca toti iti cer contul din banca, pe care nu-l ai ca n-ai Anmeldung… E un cerc vicios din care iesi cu greu. O sa povestesc mai multe despre Anmeldungul asta intr-un articol viitor.

Deocamdata astea sunt primele zile in Germania.

Ar fi trebuit sa mergem duminica seara la o intalnire a romanilor din Berlin, dar fuseseram de dimineata la o piata de vechituri unde ne-a prins ploaia si frigul ne-a intrat in oase de n-am mai avut chef sa iesim niciunde. Mai sunt ocazii, deci nu disperam.

Daca mai aveti intrebari… :)