Oxford nu e cum mă așteptam

Oricât mi-aș fi dorit să spun că „e și mai și”, din păcate nu pot. Mă așteptam la altceva, însă e clar că m-am lăsat aburită de o singură poză reprezentativă. Mai exact asta.

Oxfordul nu e doar un campus universitar, un loc boem unde studenții se pregătesc să devină unii din cei mai buni din domeniul lor. Oxfordul e un orășel la fel de agitat ca Londra, tot cu double deckers, cu magazine la parterul fiecărei clădiri și asta m-a mirat un pic. Aveam impresia că e pur și simplu un campus și are câteva străduțe obișnuite în afara facultăților unde sunt case vechi, închiriate, de obicei, studenților. Se vede că trăiesc prea mult în cărți și în filme de epocă, așa-i? Nici măcar nu știam că facultățile se pot vizita când nu sunt studenții acolo. E drept că nu se poate intra în interior, decât în curți, cel puțin la Trinity College pe care l-am vizitat noi nu s-a putut face decât o tură prin curte, fără să avem acces înauntru.

Ne-am dus nepregătiți și nu aveam nici un obiectiv de bifat pe hartă, dar am văzut destul cât să mă conving că deși nu e ceea ce mă așteptam eu să găsesc, Oxfordul e totuși drăguț. Și copleșitor, dacă stai să asimilezi faptul că Universitatea aia duce în spate atâta autoritate, istorie, cultură, tradiție și nume importante.  N-am stat decât câteva ore, destul cât să căscăm ochii pe la clădirile vechi, să ne plimbăm pe străduțele înguste și să facem câteva poze. Iar când va veni vremea să îmi povățuiesc copiii să dea la facultate… măcar de-ar vrea ei să trăiască ce eu nu m-am gândit că mi-ar fi plăcut să trăiesc, pentru că nimeni nu m-a încurajat să visez la asta.

Mai jos câteva poze.

Later edit: Se pare ca nu reiese din articolul meu, dar chiar mi-a plăcut Oxforul, indiferent că era sau nu la ce m-am așteptat eu. :)

Trinity College

Podul Mincinosilor

si in Oxford, tot cu carje