Bilețele cu sarcini – distracție garantată în călătorii
În urma celor două petreceri burlăcești ale căror personaje am fost mai întâi eu, apoi viitorul Sotz, mi-am dat seama că ideea bilețelelor cu sarcini de îndeplinit e excelentă pentru a-ți asigura distracția și a-ți crea amintiri.
Drept pentru care mă gândeam eu cum ar fi dacă înainte să plec în călătorii mi-aș ruga prietenele sau chiar cititorii blogului să-mi dea chestii de îndeplinit. De obicei, când merg undeva, fac acelelași lucruri: mă trezesc de dimineață, iau micul dejun, îmi atârn aparatul la gât și plec să văd orașul. Urc în turnuri, mă plimb pe malurile râurilor, vizitez muzee, fac poze lucrurilor interesante, mă emoționez în fața obiectivelor celebre. Dar despre distracție e de prea puține ori vorba. Avem momente și situații când găsim ceva și râdem minute în șir, chiar și când ne aducem aminte. Dar călătoriile noastre se rezumă doar la vizitat, ocazional întâlnit cu oameni cunoscuți și cam atât. Sunt sigură că totul ar fi mult mai interesant dacă cineva mi-ar da idei sau ar cere de la mine poze și dovezi că am făcut ceva ce în mod normal n-aș face sau nici nu mi-ar trece prin cap să fac. De exemplu, nu prea interacționez cu oamenii când merg undeva. Nu pentru că-s io sălbatică sau că mi-e rușine, ci pentru că nu am ocazia. Acuma nu vă închipuiți că n-am vorbit cu nimeni niciodată, în nici o țară pe care am vizitat-o. Am povestioare amuzante cu vreo 3 vânzători din Paris, cu un șofer de autobuz din Barcelona, dar cam atât îmi vine acuma în minte. Alt exemplu: eu nu-s genul care să facă experimente culinare. Nu-mi plac fructele de mare, peștele de nici un fel și nu sunt prea deschisă la încercat chestii noi, dacă nu cunosc ingredientele. Ar fi interesant dacă cineva mi-ar cere dovada că am mâncat un picior de broască. Bine, puteți spune: „Da’ ce? Nu poți face chestiile astea fără să te pună cineva să le faci?” Ba da, pot, numai că nu le fac. Dar dacă ar fi o provocare, m-aș ambiționa. Pe principiul challenge accepted.
Așa că, înainte de plecarea într-o călătorie, o să cer prietenilor și cititorilor o listă de task-uri, iar când mă întorc, postez pe blog ce-am reușit să îndeplinesc. Deja sunt sigură că vacanțele mele or să fie altfel. 🙂
Si in concediu sa ai sarcini? Hmm….daca nu-s prea grele si daca le faci de placere….fie. 🙂
pai normal ca tre’ sa fie de placere, ca nu ma duc in concediu sa ma enervez :))
Mwhaha 🙂 Abia astept sa te provoc la diverse.
ma bazez pe tine 🙂
Idee: dc sa nu ne dai si noua, cititorilor tai, sa facem ceva :)?
pai nu pot scrie un post cu ce trebuie sa faceti voi 🙂
ori comentez daca cineva cere, ori se inspira din lista mea.
interesanta ideea, pacat ca esti aproape casatorita:)) era funny sa iti dam niste sarcini mai “necuminti”
Asta da idee bună pentru îmbunătățirea unui desfășurător de călătorie! 🙂
Eu nu prea am rețineri de la diverse treburi, mâncăruri, încercări inedite, dar mi-ar prinde tare bine niște “porunci” pe care să le îndeplinesc. 🙂
Să spui când ești gata de plecare. Hmm… cam are dreptate Gossip Girl… 🙂
Ce fain ar fi daca te-ai tine de proiectul asta! In acest fel, peste n ani, poti sa iti aduci aminte de niste amintiri cu mult mai concrete, vii si adanci!
Dar cine vorbeste? Eu … eu care de fiecare data imi propun sa ma tin de 2 proiecte in fiecare calatorie si niciodata nu-mi iese pasenta. Eu de exemplu am drept taskuri (personale, dar nu ma intreba de ce)sa fotografiez fiecare fel de mancare servit si fiecare pom/copac/planta exotica intalnit/a. Si imi aduc aminte de ele fie catre sfarsitul calatoriei fie cand ajung acasa. Ma gandesc sa ma tatuez in frunte sa nu le mai uit 🙂
ah, pai sigur o sa ma tin. sunt hotarata 🙂
daca te uiti in oglinda cat de des ma uit eu in concediu, poate te tatuezi degeaba 😛
🙂 pai tot degeaba, ca sa citesc in oglinda corect ar trebui cumva sa fie de-andoaselea si scrisu’ pe moaca invers m-ar face o ciudatenie. Apai… spor sa iti iasa si sa ne delectezi. Mintile noastre ti-ar coace destule 🙂
Iti propun urmatorul coup de foudre (la alegerea ta, depinde si de destinatia lunii de miere):
– o croaziera cu vaporasul pe Sena, seara, cand luminile orasului se aprind pe maluri, turnul Eiffel se zareste iluminat in departare, voi doi imbratisati pe puntea vaporasului (ca in scena din Titanic cand Rose sta cu mainile larg desfacute, gata sa zboare);
– o cina tete-a-tete intr-o carciumioara rustica, la luminia lumanarilor, in fata cu doua cupe de sampanie, undeva in Alpi, la poalele muntilor;
– o plaja fierbinte din Caraibe, cu nisipul fin, albicios (poate sa fie si Spania), cativa mariachi cantand la chitara cantece de amor pentru voi doi, undeva pe faleza cu multe lampioane;
– la castelul Neuschwanstein din Bavaria, pierduti prin incaperile magnifice, mana in mana, in creierul muntilor, o cana de vin fiert in fata semineului la o cabana in padure…
destinatia lunii de miere e una care poate fi vazuta doar la anul. 🙂
sper ca partea cu Sena sa o putem pune in practica poate chiar dupa nunta, daca mai mergem la Paris. 🙂
Caraibele nu ma prea tenteaza, iar la Neuschwanstein am fost deja, poate reluam si-l vedem si pe dinauntru. 🙂
merci de sugestii.
interesanta ideea.sper sa mearga.