Dezmățul de la petrecerea burlăciței

„Ferește-mă, Doamne, de prieteni, ca de dușmani mă feresc eu.” Sau cum era? ;)) Oricum era, am zis chestia asta sâmbătă seara, după al 5-lea shot de B52. Mă rog, primele trei fuseseră tequila și doar ultimele două de B52, da’ cui îi mai păsa.

Deși abia aștept să mă mărit, mai mult de dragul petrecerii și al ținutei decât de al schimbării stării civile, parcă nu-mi intră nicicum în sistem că peste două săptămâni o să mi se schimbe numele și lumea o să mi se adreseze, pe bună dreptate, cu „doamna”. Nici bachelorette party-ul al cărei personaj central am fost sâmbătă nu mi s-a părut că pecetluiește cumva statutul meu terminal de domnișoară. Da’ asta n-a fost o piedică să petrec like there was no tomorrow. (Că tomorrow-ul a fost oribil, cu dureri de stomac și de cap, asta-i altă poveste).

Fiind o tradiție importată de peste baltă, fiecare face la acest tip de petreceri ce vrea, când vrea și cu cine vrea. Așa că fie sunt organizate de domnișoarele de onoare, fie de prietene, fie chiar de mirese. A mea a fost organizată de colegele mele de serviciu în colaborare cu prietenele din copilărie. Pentru că a fost organizată cumva pe ultima sută de metri (din cauza mea, că nu m-am putut hotărî mai repede asupra unei date), au lipsit persoane importante și dragi. Deci nu faceți ca mine, n-o tărăgănați și n-o lălăiți că ieșiți pe minus.

Nebunia a început cu 40 de minute mai târziu decât era stabilit, din cauza unor evenimente neprevăzute, care, din câte am înțeles de la Anca și Oana, au știrbit puțin din originalitatea ideii, dar nu-i nimic. După ce-au sunat la altă ușa, într-un final, m-au gasit și pe mine, m-au încătușat (cu cătușe de jucărie foarte veridice :)) ) și m-am zorit către taxiul ascuns în spatele blocului. Taximetristul amuzat la maxim. În mașina mi s-a dat lista de task-uri și mi s-a explicat ce-am de făcut.

1.    Să fac rost de 3 shot-uri gratuite – fiecare din alt bar. Dacă aș fi putut convinge diverși indivizi să mi-l cumpere ar fi și mai bine, dar nu se insista cu asta.
2.    Să fac rost de numărul de telefon al unui tip.
3.    Să facem poze la fântâna de la Punctele Cardinale.

De bun simț, aș zice, deși cu shoturile a fost cam greu. Am început chiar cu stângul când barmanița din Irish Pub a zis că nu poate să-mi dea unul din partea casei pentru că e prima ei zi și nu-și permite libertăți de-astea. Ok, nu-i problemă, le plătim. Pardon, le-au plătit fetele, ca toată distracția, de altfel. :)

A doua oprire a fost în al doilea Irish Pub, unde am avut mai mult noroc cu barmanul care mi-a urat Casa de piatră și mi-a dat o tequilla din partea casei.

Următoarul bar a fost El Che, unde barmanului i se părea că n-am băut destul și ne-a dat 3 shoturi + 1 din partea casei. Cu alte cuvinte a trebuit să beau doua tequille. Începea să-mi alunece imaginea.

În Taine am dat din nou peste o gagică, chelneriță, care nu prea știa care-i treaba că nu era barmaniță, așa că iar le-am plătit. De data asta au fost B52.

În Bier Republik, however, am dat din nou peste un barman care ne-a facut tot B52-uri înflăcărate și am primit unul din partea casei.

Aghezmuite bine și cu primele două task-uri de pe listă îndeplinite – îi cerusem numărul de telefon lui Marian, DJ-ul din Taine –

ne-am îndreptat vesele nevoie mare către fântâna în care abia așteptam să ne băgăm picioarele. Întotdeauna am vrut să fac asta și fetele parcă mi-au citit gândurile. Ne-am descălțat și am început cu pozele. Selfies, mâini în aer, măști de pisi și mult alcool la bord. Distracție :P


Prima parte a petrecerii fiind îndeplinită cu brio, am pornit către un club de fițe, Toniq pe numele lui de scenă. Acolo ne așteptau deja prietenele mele Andreea (a doua domnișoara de onoare), Laura (nașa) și Adela.

După încă un pahar de vodka cu suc de portocale, am făcut asta:


Nu pot să zic că mi-s mândră, da’ nici rușine nu mi-e. :P I do it all the time, așa că nu era să mă abțin tocmai la petrecerea mea.


Pentru că muzica de club nu prea ne ținea interesate, am decis să schimbăm locul și să mergem undeva unde să dansăm pe muzică mai aproape de gusturile noastre. Am ales Taine – pentru mine a fost prima oară și bine a fost. Mai puțin partea în care ne chinuiam să scăpăm de niște indieni exasperanți și mult prea insistenți. În rest a fost bine de tot, inclusiv cu muzica la cerere. În drum spre Taine am găsit niște comunitari și cum fac de obicei, m-am oprit pentru o scurtă drăgăleală.


Singura poză pe care v-o arăt din Taine :P Ce s-a întâmplat acolo rămâne în arhivele personale.


Și cam pe la 6 dimineața mi-am culcat căpșorul plin de alcool și de fum pe perina frumos mirositoare. Duminica mi-am petrecut-o tot dormind.