La Baia Mare se mananca, nu gluma

Mai, frate, cat mananca maramuresenii astia… asa ceva! De fiecare data cand merg la Baia Mare ma intorc cu cel putin 2kg in plus si am aflat ca ospitalitatea si mesele imbelsugate sunt trasaturi generale ale maramuresenilor. :P

Am mancat in 3 zile cat n-am mancat de la inceputul anului incoace. Urmeaza o cura de slabire drastica pentru ca mai un pic si ma apuc de cautat rochii de mireasa si chiar nu vreau sa-mi iau una cu 2 marimi mai mare…

Lasand mancarea la o parte, desi, credeti-ma e destul de greu si la propriu si la figurat, Pastele astea au fost chiar OK, desi nu m-am odihnit deloc. Dupa intamplarile de vineri, sambata dimineata la 8 ne-am urcat in micuta Polo si am ajuns la Baia Mare cam pe la ora 14. Evident, ne-am pus la masa. :)) Dupa masa am mai frecat un pic menta pe-acasa, am mai stat pe net, am mai vazut un serial si s-a facut ora de mers la Inviere. Eu deja eram cam capiata de somn si de la inceputul slujbei si pana la terminarea ei, nu mi-am ridicat ochii de la lumanare. Ma ajuta sa nu adorm. Am si fost luata prin surprindere cand s-a terminat parca mai repede decat ma asteptam. ;))

Duminica, dupa un mic dejun mai mult decat copios, am facut o scurta excursie in statiunea Mogosa, un loc superb, unde planuiesc sa petrecem un weekend candva prin iulie-august. Pana atunci, cateva poze:

Cand ne-am intors, am pornit-o in oras, sa ne intalnim cu Alina si cu Razvan. Daca nu-i cunoasteti de pe blog sau in realitate, ma tem ca n-am cum sa va descriu cat am putut rade cu ei despre situatii asemanatoare in care ne aflam.

Luni, pe la 13 am pornit-o inapoi spre casa, oprindu-ne insa pe la Satu Mare sa bem o cafea cu Loredana. Abia asteptam s-o cunosc pe ea si pe Pusti si am plecat din Satu Mare foarte bucuroasa ca am ajuns sa ne vedem, dupa ce intalnirea planificata pentru sambata dimineata n-a mai avut loc. O mama care nu se opreste la a fi doar mama si atat, cu o gandire extrem de sanatoasa si pe gustul meu in ceea ce priveste educarea copilului ei. Si nu spun asta pentru ca am povestit despre asta cu ea, ci pentru ca am vazut “produsul” si nu pot decat sa-mi doresc sa am si eu asa un copil cuminte si dragalas cand o fi sa vina vremea. Loredana se implica intr-o gramada de evenimente ca voluntar si abia astept sa va pot povesti despre unul dintre ele care s-ar putea intampla in toamna. Tot ce pot spune e ca abia astept sa te vad, Loredana, si te anunt de fiecare data cand om veni la Baia Mare. Mi-ar face o deosebita placere sa mai povestim. :)

Si cam asa se prezinta cronica Pastelor de anul asta. A fost scurt si nedureros, exact asa cum imi doream :) Si-acum sa trecem la treaba.