Filmele de vineri

Suntem cu un picior în weekend, nu-i vinerea cea mai bună zi pentru recomandări de filme? Ba e. Pentru că în weekend merge lumea la cinema sau stă acasă și downloadează ultimele apariții. :D Așa că, să vă spun un pic despre filmele pe care le-am văzut eu sâmbăta și duminica trecută când n-am ieșit din casă deloc. Am stat și-am zăcut în pat, ba cu cartea în mână, ba cu TV-ul pornit pe Digi Life, ba cu ochii-n televizor sau laptop, zgâindu-mă și minunându-mă la filme. Simt nevoia să spun din nou ce-am spus și data trecută și ce probabil voi spune în fiecare post despre filme: acestea sunt părerile mele, nu tre’ să le luați de bune. Judecați singuri dacă v-ar interesa să le vedeți sau nu (daca nu le-ați văzut deja).

Django Unchained (2012) – 5 *****

Atât de mult s-a scris pe bloguri despre filmul ăsta încât eu refuz să scriu altceva decât că e de văzut. Nu-s fană Tarantino, n-am văzut decât Kill Bill-urile și Inglorious Basterds pe jumătate, da’ eram tare curioasă de Jamie Foxx și Leo di Caprio, că am văzut asta. Când colo, cel care m-a fermecat a fost Christoph Waltz. Bun, de văzut și revăzut.

The Words (2012) – 5 *****

Aaaah, filmul ăsta mi-a mers la suflet. Poveste în poveste în poveste, un fel de Inception al poveștilor de dragoste. După ce-am văzut câteva pelicule de genul ăsta, cu diverse fire narative care la final se întâlnesc și all makes sense… am descoperit că-mi cam plac. The Words e despre dragoste, despre minciună, despre plagiat, despre faimă, despre remușcare, despre despărțire și despre dragoste din nou. Și despre scriitori și literatură.

Cafe de Flore (2011) – 5 *****

Un film franțuzesc, că m-am hotărât să explorez și cinematografia altor țări, să nu rămân ancorată în filmele hollywoodiene – deși-mi plac. Eram curioasă de Vanessa, că-mi plăcuse de ea în L’ Arnacoeur și voiam să văd despre ce-i filmul ăsta. Tare mi-a plăcut și m-a purtat printr-o grămadă de stări. Din nou dragoste, din nou povești separate care se întâlnesc la final. Una dintre povești e cea a unei mame de copil cu sindrom Down, mamă pe care o interpretează Vanessa Paradis și copil pe care îl interpretează Marin Gerrier, un copil cu sindromul Down. Relația dintre cei doi e una extraordinar de strânsă și am rămas uimită de cât de bine joacă micuțul. Abia așteptam să se termine filmul și să caut pe net despre cum a fost experiența de a juca cu el și am găsit filmulețul ăsta. Adorabil, atât pot spune. Cealaltă poveste e destrămarea unei familii și formarea unui cuplu nou. Multă suferință, dar foarte, foarte multă iubire. Iar la final, poveștile se împreunează și înțelegem care-i legătura între ele. Recomand cu căldură.

Frankenweenie (2012) – 3 ***

O animație, că mie tare-mi plac. Numai că e una semnată de Tim Burton, deci un pic mai altfel decât celelalte animații. Începând de la cum a fost filmată – personajele n-au fost desenate, ci au fost folosite păpuși, decoruri fizice. Ia uitați aici cam cum s-a filmat. Sunt doar 2 minute și ceva, poate vă conving să vă uitați. E povestea unui câine, readus la viață de stăpânul său, după ce e lovit de o mașină și moare. Stăpânul său, un puști pasionat de știință, folosește fulgerul asemeni lui Victor Frankenstein pentru a crea viață. Emoționant la final, bineînțeles că am plâns.

August Rush (2007) – 2 **

Sunt abonată pe Facebook la pagina 101 filme motivaționale, așa că de-acolo am pescuit titlul ăsta. Am văzut trailerul, mi-a plăcut, în sfârșit aveam să-l văd pe Jonathan Rhys Meyers într-un film (că la The Tudors încă n-am apucat să mă uit), era și Robin Williams pe-acolo, mi-am zis că tre’ sa fie fain. A fost ok și-ar fi fost un film reușit, dacă n-ar fi fost atât de tras de păr și atât de neverosimil.  Adică un copil care n-a văzut în viața lui un portativ cu note muzicale e în stare să compună o rapsodie după ce aude o copilă cântând la pian. Mă lași? Să nu mai zic de întâlniri de-alea „ca în filme”. :P Cred că nu mai cred în magie și nici în miracole, că altfel filmul ăsta ar fi primit mai multe steluțe.

Sper că până vinerea viitoare să am timp să mai văd măcar un film-două, că în weekendul ăsta mă duc la munte și n-o să prea am timp de stat cu laptopul în brațe. :P