O zi liberă minunată

Am ținut să scriu postul ăsta dintr-un singur motiv. Pentru că am unul tot despre o zi liberă, dar una nasoală de tot. Și am vrut să fac o comparație: atunci vs. acum.

Și a doua zi de Rusalii, la fel ca și Sfantă Mărie de anul trecut, e tot într-o luni, tot într-o zi călduroasă și însorită. Și tot ca atunci, eu stau în casă, n-am plecat niciunde. Nici la Cracovia, unde plănuiam de ceva timp, nici la sat. La Cracovia nu ne-am dus pentru că pur și simplu sunt foarte obosită și nu-mi prea ardea să conduc 1800 de km în 4 zile. Iar între cei 900 de la dus și ceilalți 900 de la întors, să fug de la un obiectiv la altul era mult prea obositor pentru mine. Așa că am amânat pentru o perioadă cu mai mult chef de umblat. Iar la sat nu ne-am mai dus pentru că m-am bazat pe zvonurile conform cărora weekendul ăsta va ploua, iar eu nu m-am deranjat să verific starea vremii. Cu toate astea, nu-mi pare rău.

Diferența dintre ziua asta liberă și cealaltă despre care am scris e că stau acasă și nu mă deranjează. Că sunt singură și mă bucur că nu mă presează nimic. Am de călcat, de făcut curățenie, de terminat chestii din decorul casei, de văzut seriale și filme, de citit bloguri, de scris articole pentru propriu-mi blog. Pot să fac ce vreau, nu mai TREBUIE să fac nimic. Dacă vreau, pot să stau în pat, în pijama, toată ziua. Pot să ies cu bicicleta la plimbare, pot să mă duc în parc să citesc, pot să merg la plajă.

Deocamdată am făcut puțină curațenie, iar acum stau și frec menta pe net. Am ceva de scris, da’ mai aștept să-mi vină cheful, mai târziu poate mă pun să calc, diseara ies cu Iubi cu bicicleta și cu rolele…

Ziua asta, deși pare plictisitoare, e minunată. Pentru că mi-am dorit-o de multă vreme. Ceea ce vă doresc și vouă.