Cum a fost la Heineken party

Ah, ce mă enervează faptul că de 5 minute stau și-mi frământ creierii ca pe aluat, doar doar o ieși un titlu mai interesant, dar nu, așa că-l las pe ăsta, că la urma urmei nu titlul e important, ci ce urmează să vă povestesc.

Deci, am fost iar la București, așa cum vă spuneam luni, de data asta pentru un party. Ce-mi place când motivele care mă aduc în capitală sunt atât de diferite. :) Party-ul Heineken s-a dovedit a fi altceva decât ce m-am așteptam eu. Numai că ăsta nu-i un lucru rău și vina pentru neînțelegere îmi aparține în totalitate, pentru că n-am citit cu atenție invitația. ;)) Am luat cuvântul „party” ad litteram și speram să-mi rup opincile pe vreun ring de dans. :)) Nu s-a întâmplat așa ceva și mai bine că nu s-a îtâmplat pentru că oboseala de peste zi m-a prins destul de repede din urmă.

V-am spus ce n-a fost party Heineken, bine ar fi să vă spun și ce-a fost. Pai a fost gala de decernare a trofeelor Most Dateable Men și Most Dateable Bloggers. Și a mai fost o vizionare de film. Dar să le luăm pe rând.

Am ajuns la Băneasa Shopping City la ora 8 bătute fix, deși eram precisă că o să întârziem. Cum eu nu știu să apreciez distanțele spațiale și temporale în capitală, am plecat din oraș cam târzior. Într-o viteză pe care nici acum n-o conștientizez am făcut un duș, mi-am întins părul, m-am machiat și m-am îmbrăcat, așa că atunci când a venit Raluxa să mă pescuiască de la hotel, mai trebuia să mă dau cu rimel și să-mi iau nădragii pe mine. Când am ajuns la locul faptei lumea era deja strânsă în jurul sticlelor de Heineken, o orchestră cânta cam la fel ca și cea din celebra reclamă cu Guillaume și un magician se plimba printre invitați făcându-i părtași la tot felul de numere de magie. Nu știu ce i-a făcut lui Piticu că s-a trezit cu pumnii plini de bile roșii moi și pufoase. ;))


V-aș spune vreo două vorbe și despre bufetul cu sushi și alte mâncăruri de-astea exotice, da’ nici nu l-am văzut prea bine, nici nu am servit nimic. Însă am văzut farfuria Sanei plină cu bunătăți și am auzit pe cineva salivând, da’ n-am mai apucat să pișcotăresc și eu că am fost invitați în sală la decernarea premiilor.

L-am văzut pe Florin Piersic Jr. printre invitați, dar l-am văzut și unde stătea în sală. Așa că, m-am parcat fix pe scaunul din fața lui, așa numai să fiu mai aproape de el, am mai spus mai demult de ce. În sală i-am mai văzut și pe alți frumoși din show-biz-ul românesc, pe numele lor Răzvan Fodor, Radu Vâlcan și Dan Cruceru. Andi Moisescu, cel care este și cel mai „dateable” blogger, a fost și maestrul de ceremonii al serii, introducându-i pe ceilalți în stilul lui unic și inconfundabil.


Topul celebrităților autohtone arată cam așa:
10. Dan Cruceru
9. Răzvan Fodor
8. Mihai Petre
7. Dragos Bucurenci
6. Adrian Despot
5. Radu Vâlcan
4. Alexandru Tomescu
3. Marius Moga
2. Florin Piersic Jr
1. Horia Brenciu.

În sală au fost cei pe care i-am amintit plus fratele lui Marius Moga și Alexandru Tomescu. Dragoș Bucurenci a trimis un mesaj înregistrat din California, iar ceilalți au lipsit din motive de alte treburi. Bonus, Florin Piersic Jr. ne-a anunțat că și-a făcut blog. :D

După frumoșii lumii mondene, am trecut la topul celor mai „dateable” bloggeri, care nu coincidea cu cel de pe aplicația de pe Facebook. Am aflat ulterior că acele voturi au fost doar o parte din punctajul final, așa că mi-a părut rău să constat că doi dintre cei pe care îi votasem eu nu mai figurau în top 10, top final care arată așa:

10. Cosmin Tudoran
9. Mircea Meșter
8. Tudor Popa
7. Bogdan Epure
6. Răzvan Dragoș
5. Cristi Dorombach
4. Toma Nicolau
3. Adrian Monoranu
2. Ionuț Bunescu
1. Andi Moisescu.

Cuvântul serii a fost fără doar și poate „Bistrița”.  A pornit de la Mircea Meșter și a trecut prin discursurile tuturor celor care i-au urmat, spre deliciul publicului.

Dupa înmânarea trofeelor, magicianul de care vă spuneam mai înainte a făcut o fată să dispară și să reapară după ce a băgat niște săbii de Jedi în cutia din care a dispărut, a adus ninsoarea și peste dansul lui Andi cu asistenta și s-a jucat cu laserele în întuneric. Mișto moment.


La pauză, mulți au plecat, dar seara nu era gata pentru că, așa cum eu n-am citit pe invitație, urma vizionarea unui film. Moneyball. Film la care eu am adormit când m-am pus să mă uit acasă, așa că m-am bucurat că nu îl văzusem. Nici de data asta nu pot zice că l-am văzut fără întrerupere, că i-am avut pe Auraș și pe Ruxa lângă mine și ne-am hlizit o bună bucată de vreme.

După film, seara s-a încheiat, mulțumindu-le organizatorilor pentru o seară plăcută, care până la urmă m-am bucurat că n-a fost dansantă.

Am ajuns zgribulită în camera mea minunată de la Hotel Ramada Parc, într-un pat care mă aștepta numai pe mine. Și ca să nu mai scriu un post separat despre prima mea noapte petrecută singurică într-o cameră de hotel, vă spun acum că la cât de obosită am fost, nu mi-au trebuit veioze aprinse, nici măcar televizor. Am dormit cu atâta poftă, pe întuneric, până dimineața când era să ratez micul dejun.


M-am întins cu poveștile și poze nu prea am să vă arăt, că mi-am lăsat aparatul acasa. Acum inchei cu promisiunea că revin zilele astea și cu poveștile despre oamenii pe care i-am întâlnit în această deplasare la București.