Inimă neînfricată

Am pandit-o si am asteptat sa mi-o arunce cineva. Acuma dau din coada si sar in sus ca un catel inainte sa iasa la plimbare. Nu stiu de ce ma bucur asa de leapsa asta, da’ adevarul e ca unele probleme chiar nu mi le ridic si se mai nazare un inteligent care sa le transforme in lepse si pot si eu sa stau pe ganduri. Ca pe scaune m-am saturat sa stau.
Asa caaaaa, cea careia i se facuse mila de scufita mea e tocmai papusa.

Ce-as face daca nu mi-ar fi frica?

Pai in primul si in primul rand, daca nu mi-ar fi frica de intuneric as face multe chestii, printre care sa bag masina in garaj cand vin noaptea din oras. In fata garajului e multa vegetatie care impiedica lumina sa patrunda pana in imprejurimi sa ma asigure pe mine ca nu sare nici un violator din tufisuri, nici un betivan care sa fie mai prietenos decat trebuie. Deci de intuneric mi-e cel mai frica… chiar ma gandeam inainte sa citesc Eseu despre orbire ca eu daca as orbi, as innebuni de frica. Nu ca nu vad, ci cat de frica mi-ar fi de bezna.

Moving on… daca nu mi-ar fi frica, as iesi cu cateii la plimbare fara foarfeca in buzunar. Da. Ca de cand cu intamplarea nefericita, nu mai indraznesc sa ies cu ei fara arme albe.

Dup-aia…, daca nu mi-ar fi frica de singuratate, in viitorul foarte indepartat m-as muta singura. Nu izolarea aia impusa de oameni, ca nu raman eu fara companie de iesit la un suc si de ras la un film, ci singuratatea aia care se asterne cand nu mai e nici un corp viu cu tine in camera. Cand incepi sa vezi draci pe dupa dulapuri si maini iesind de sub pat, sau usi deschizandu-se singure, etc, ati prins voi ideea.

Din categoria „sa batem campii ca poate nu-i doare”, daca nu mi-ar fi frica:
•    si daca as fi milionara mi-as cumpara un leu sau un tigru pe post de animal de casa,
•    m-as imprieteni cu o iguana,
•    as dormi cu niste ursi – ca tot suntem tizi,
•    m-as plimba singura prin padure noaptea (n-as avea nici un motiv sa ma plimb, da’ daca tot nu mi-ar fi frica, why waste the occasion),
•    and so on and so forth…

Constat ca nu imi e frica de multe lucruri. Sau cel putin nu imi vin acuma in minte. Nu-i bai ca e vreme oricand de un later edit.
S-ar putea ca toata suflarea blogosferica sa fi facut leapsa asta, da’ ma incumet si o bat pe umar pe nebuloasa, apoi pe Ruxxandra (care are o poveste pe care ar trebui sa o cunoasca cat mai multi), pe Razvan si pe Dan Pop.