Team building pe Varful lui Stan

Posted by On 15.10.2008 17 Comments

Back from the wilderness, am o mie de lucruri sa va spun, insa tare mi-e ca unii s-ar plictisi sa citeasca romanul ultimelor zile, asa ca o sa fiu cat de scurta pot. Si asa, asemenea relatari servesc mai mult ca jurnal pentru propria mea aducere aminte peste ani si ani, cand oi fi batrana si o sa imi recitesc blogul. :)))
In ordine cronologica:

Intalnirea de 10 ani…

… de la terminarea scolii generale. S-a intamplat sambata seara, in Jasmine. Un numar destul de mic de fosti colegi, aproximativ 13, ne-am adunat sa serbam un deceniu de cand ne-am luat la revedere de la Scoala Generala nr. 7, de la profesori si de la noi insine. Am fost o clasa suficient de unita pentru a ne bucura ca ne revedem, pentru a ne simti la fel de bine impreuna si pentru a ne permite sa glumim unii cu altii asa cum o faceam la 14 ani. Imi pare rau ca nu ne-am strans mai multi si ca nu i-am revazut pe cei de anul trecut sau pe cei care au plecat pe meleaguri straine. Asta e, sper sa ne mai intalnim din cand in cand, sa ne mai povestim una-alta, pentru ca a VIII-a A n-au fost doar tocilarii scolii ci au ramas prieteni de-a lungul timpului. La Luci puteti vedea un set de poze, eu inca mai am de lucrat la ale mele.

La radio

V-am tot batut la cap sa ne ascultati la radio, unii dintre voi au facut-o, au si intrat in direct, lucru pentru care va multumesc. Pentru cei care au vrut sa asculte si au uitat, n-au putut, n-au avut chef, Ovi a pus la el pe blog toata emisiunea, puteti sa o downloadati sau sa o ascultati online. A iesit foarte bine, desi eu m-am balbait de cateva ori, ne-am simtit in largul nostru cu toate ca studioul era micut, am spus tot ce am vrut sa spun in materie de bloguri si sper ca Simona sa ne mai invite ca tare ne-a placut. Iaca si pozele.

Team building pe Varful lui Stan

Al doilea team building la care particip, a doua tura de senzatii tari, a doua oara cu Vertical Adventure. In putine cuvinte asta a fost: mima, intuneric, munte, stanci, culori deosebite, toamna superba, trekking, febra musculara, foc de tabara, coca ucigasa, painici la foc, tequila, frigarui, distractie, caini simpatici, traversare in V, trapez, echilibru, incredere, echipa, emotii, teama, inaltime, asigurare, sudoare, grimase, veverita, entuziasm, viteza, suspendare, zbor, indrazneala si hohote de ras.

Ca sa nu vi se para o simpla insiruire de cuvinte cheie, le iau pe rand si fac cu ele cate o propozitie. Pe microbuz, pentru a forta timpul sa treaca mai repede, ne-am bagat la o mima. Stie toata lumea cat de distractiva poate fi, dar sa vezi cum e cand ai de mimat catharsis, asimptotic, catafalc, metafora sau alte minunatii de cuvinte abstracte. ;)) Am ajuns la Pensiunea Dumbrava, la iesire din Herculane, o frumusete de pensiune, care de la ora 11 ne lasa pe intuneric. Functiona pe (de)generator si noi pe lumanari. Am impartit camera, patul si lumanarea cu Super Andrea, cum era de asteptat, iar impresiile, barfele si amintirile pana la ora 3 dimineata cand am picat secerate de oboseala. Tot secerate de oboseala ne-am si trezit a doua zi, eu dupa un vis cu tipul din reclama de la Head&Shoulders, ea dupa un dus pe care il visa de cu o seara inainte. Off we go spre Varful lui Stan, trekking in toata regula, acompaniat cu catarari, agatari de stanci si peisaje taietoare de respiratie. Toamna asta superba ne-a aratat fata ei cea mai impresionanta in cea mai blanda lumina a soarelui. La capitolul asta o sa las pozele sa va povesteasca mai mult. Sa iei pranzul pe un varf de munte nu e tocmai ceva ce faci toata ziua, asa ca l-am savurat la maxima intensitate. Pe drumul de coborare am discutat despre suprematia ursoaicelor asupra leoaicelor, despre supravietuire pe munte si despre pasiunea de a te unifica cu natura. Baietii de la Vertical Adventure sunt niste oameni de nota 10, cu un calm deosebit, o rabdare de fier si o daruire nemaiintalnita. Luci si Calin, daca cititi cumva, va mai multumim o data pentru toata atentia voastra. 🙂

De pe munte, direct sub dus, si spre seara la foc. Mici, pulpite, ciuperci, salata, vin, tequila, painici, cartofi si la urma ciocolata. Cu coca ucigasa e o intamplare la care trebuia sa fiti de fata pentru ca povestita poate sa isi piarda din comicitate. Cand faci o coca de paine, ar cam trebui sa stii gramajele si ingredientele… ei, la noi, s-au stiut si nu prea, iar drojdia impreuna cu apa minerala pot face o coca sa creasca atat de mult, incat…. te poate inghiti. :))) Va dati seama de glumele care s-au nascut de la ideea asta. Cum ziceam: you had to be there. Painica pe bat, deasupra jarului ati mancat vreodata? Daca nu, va zic eu ca e interesanta. ;))

A doua zi, hai din nou la senzatii tari, in padure, pe franghii suspendate. 😀 Stiam cam in ce consta activitatile la care urma sa participam, pentru ca ne-am stricat surpriza si ne-am documentat dinainte, rasfoind youtube-ul sa stim ce ne asteapta. Traversarea in V e ceva … putin neplacut, daca ai inaltimea mea. N-am ajuns pana la capat, mi-am dat drumul si am tras-o dupa mine si pe colega mea. Ea, cu mai multa ambitie, s-a mai dus de vreo 2 ori si a reusit sa faca tot traseul, eu nu, ca nu m-am prea dat in vant dupa proba asta. In schimb, la trapez, alta discutie. Toti eram cu inimile purice pentru ca sa iti tii echilibrul pe un stalp care se clatina, fara sa te tii de nimic, nu e o idee prea linistitoare. Pana la urma, m-am sacrificat si m-am dus prima, constienta fiind ca nu o sa mi se intample nimic rau. Si n-am prins trapezul din prima, insa nu m-am lasat pana nu m-am agatat de el. Pentru asta am facut 3 incercari. 😀 Si mi-a placut. Partea si mai distractiva a fost la veverita, un joc interesant care te face sa zbori. La propriu. Ramai suspendat in aer si esti la cheremul colegilor care decid cand si cum sa iti dea drumul de acolo. Si asta executata de 2 ori. 😛 Toate activitatile s-au desfasurat in cel mai amuzant cadru cu putinta. Rasete, incurajari si reactii demne de cascadorii rasului.

Ca sa nu mai lungesc si mai mult povestea asta, sa stiti ca a fost cel mai tare team building la care am participat si sper sa nu fie si ultimul.
Pfiu… gata. N-am fost scurta deloc.

Pozele

Articole asemănatoare

TOPICS