Veni-mi-ar toamna înapoi

E stabilit. Vara nu e, n-a fost si cred ca nu va fi anotimpul meu preferat. Iarna parea cea mai vesela cand eram copil, acum doar o ignor si ma sufoca. La propriu: ma infofolesc precum ciobanii de la munte. Primavara e simpatica. Da, cred ca asta e cuvantul care descrie cel mai bine lumina in care vad eu primavara. E vremea cand pot sa ma imbrac in blugi si tricou si sa ma incalt in balerini, cand nu e prea cald, nu e prea frig iar ploaia e binevenita.

Toamna in schimb, e parte din mine. E anotimpul pe care il inteleg cel mai bine, e vremea care imi transmite cele mai multe sentimente. Toamna, imi deschid ochii si observ. Asist la funeraliile miilor de frunze, ma uimeste in fiecare an tristetea pasarelelor, ascult cum nu mai ciripesc. Cantecul le este inlocuit de pleoscaitul picaturilor de ploaie, de vantul ce mi-a lipsit in lunile estivale.

Toamna ia forma trupului meu, iar eu ii imprumut nostalgia pana cand pleaca. Ma satur si i-o dau inapoi, dar stiu ca peste cateva luni mi-o va trebui iarasi. Stiu ca nici primavara, nici iarna, nici vara nu imi va topi dorul de octombrie.