Lege împotriva atingerilor
Noroc cu postul lui Dojo că m-am mobilizat să scriu despre subiectul ăsta, despre care tot am vrut să scriu.
Într-unul dintre talk-show-urile pe care le ascult în timp ce lucrez, o moderatoare amintea de noua lege dată pe undeva prin America (primul link e ăsta, dar mai sunt și altele) împotriva atingerilor pe motiv că violează spațiul personal și intimitatea. Totul a pornit de la frecarea burții gravidelor, însă moderatoarea despre care vă vorbesc mergea mai departe, blamând orice fel de atingere a cunoscuților. Singurele persoane care ar avea voie să pună mâna pe noi sunt soțul/soția, copiii sau părinții personali. Atât. Nu prietenii, nu cunoștințele și cu atât mai puțin străinii.
Mă întorc puțin în anii mei de școală primară când am observat un gest pe care învățătoarea mea și altele îl făceau în mod repetat. Când stăteau de vorbă în pauza, ba una îi lua o scama de pe bluză celeilalte, ba cealaltă o ștergea de ruj pe obraz. Mi-a atras atenția pentru că nu își atrăgeau atenția verbal (“Vezi că ai o scamă pe guler”), ci acționau direct. Mai mult de atât, mă fascina faptul că interlocutoarea, cea căreia i se lua scama, nu schița nici cea mai mică atenție pentru gest. Continua să vorbească și ignora complet și scama și mâna celeilalte învățătoare. Au trecut anii, am făcut și eu la fel cu prietenele mele și nu s-a supărat nicicare.
Din punctul meu de vederea, atingerile de genul ăsta, aranjarea unei șuvițe sau scoaterea unei gâze din păr (cazul moderatoarei în discuție) nu sunt deranjante. Nu mă pot pronunța dacă m-ar deranja sau nu să mi se frece burta care-mi ascunde copilul, dar se pare că multor femei nu le place. Nu mi se pare (deocamdată) o violare a intimității sau a spațiului personal. Singurele atingeri care mă deranjează sunt acele atenționări repetate cu mâna în timp ce ți se povestește ceva. Aproape că ești pălmuit peste braț sau umăr când cineva e în mijlocul poveștii și debordează de entuziasm. În rest… nu-mi vin în minte altele care m-ar putea agasa. Mă refer strict la atingerile cunoscuților, nu ale străinilor, care întotdeauna sunt deranjante.
Și pentru că sunt sigură că aveți deranjuri de-astea, lăsăați-le să curgă. Sunt curioasă 😛
19 Comments
demo
si pe mine ma deranjeaza diverse atingeri, nu-mi place sa ma pup de “salut/la revedere” nici cu fete, nici cu baieti pt. ca mereu intorc capul in directia in care aproape ca ne pupam pe gura. >.< i'm socially awkward anyway
Nina
Eu deocamdata (desi daca n-am avut pana acum, mi-e greu sa cred ca vor aparea de acum in colo) n-am avut astfel de neplaceri, numai ca are fiica mea (14 ani) o vorba cand se pune problema s-o atinga cineva pe față: Sunt fată așa că nu-mi atinge fața, telefonul sau iubitul. Ever!
frmshk
Iubitul, 14 ani, really? Ahh!! Baftă multă! 🙂
Sirg
Mi se pare o aberatie legea asta sau propunere, ce o fi, pt ca multe atingeri sunt involuntare. Sau era vorba de pipait, pt ca atunci e altceva… Nu ma refer la atingerea burtii unei gravide, ci la atingerile care apar intr-un cadru social, de ex. la servici, la o iesire cu prietenii, in autobuz, etc… Apoi felul in care atingerile sunt primite tine de tipul de civilizatie, latinii sunt mai prietenosi, nordicii mai retinuti, samd…
Monica
Nu stiu cum e pentru alti oameni, dar eu sunt unul dintre oamenii care nu mi place sub nicio forma sa ma atinga oamenii, mai ales oamenii necunoscuti. Cand prevad ca se va intampla asta intru in panica si mi se face frica si as vrea sa tai momentul. Rar de tot ma pup, ma imbratisez, fac gesturi cu oamenii. De ceva vreme am inceput sa fac mai multe gesturi cu familia ptr. ca am reusit sa inteleg unele lucruri, dar fizic imi este foarte greu sa le primesc usor si nici nu le fac foarte usor. Nu stiu de ce sunt asa, desi in relatia mea nu am nicio prb cu gesturile. Dar cu alti oameni da … e un sentiment de sufocare pana la somatizare.
Mâzgălica
Hmm…să mă gândesc…în general, eu nu prea mă dau în vânt după pupături, atingeri în timpul conversației, dar cel mai mult urăsc să fiu luată de braț în timp ce mergem.
O.
Există niște moșulici sau mușulici în devenire (în orice caz între 65-80 de ani) care simt nevoia să mă lase, galant, să intru în autobuz în fața lor. Totul ar fi minunat dacă nu m-ar ”sprijini” cu mâna pe spate sau ceva mai jos. O dată m-am întors atât de brusc și aproape că i-am ars una cu cotul unui ”binevoitor”. Genul ăsta de atingeri mă scârbesc.
Nu-mi plac îmbrățișările :)) Nu le înțeleg sensul :))
Și probabil c-aș reacționa urât dacă aș fi însărcinată și cineva necunoscut ar vrea să-mi atingă burta :))
Ciupercutza
Apropo de gravide: eu am 2 la birou!!! Ma rog, una sta sa nasca si a intrat in prenatal deja, cealalta e prin luna a 5-a si inca nu are burta prea mare. Pe prima am atins-o si eu de cateva ori pe burta NUMAI dupa ce am intrebat-o daca e ok. Eram curioasa cum misca un bebe, iar ea e una dintre gravidele care n-au avut nici o problema cu asta. Chiar ne spunea ca daca vrem sa-l mangaiem pe “ala micu” sa-i spunem, ca ea e de acord. M-am mirat pentru ca stiu ca nu toata lumea suporta atingerile si am ezitat mult pana sa pun mana pe burta. Oricum peste vreo 2 saptamani o sa vedem si ce era inauntru :))
Deci depinde de persoana si de gradul de apropiere. Nu m-as duce la o straina sa-i ating burta sau copilul, dar cu cineva apropiat se schimba putin datele problemei.
Alex
Statul american tine musai sa devina inlocuitor pentru absolut orice urma de interactiune umana. Nu mai e voie sa fii prieten cu lumea decat pe Facebook, nu te mai atingi cu strainii decat daca-s de exemplu de la politie sau TSA, copiii nu se ating de catre straini pentru ca daca-i pedofil strainul, etc.
Aproape mi se pare ca-mi trebuie palarie de paranoic.
Aliceee traveler
Pe mine nu ma deranjeaza in nici un fel atingerile si cand eram gravida nu aveam nici cea mai mica problema cu asta.
Prin America sunt tot felul de aberatii si legi ciudate, nu ar fi asta prima
dojo
Deci ma barfesti, da? 🙂
Io nu prea am probleme sa fiu atinsa din simplul motiv ca nu sunt straini cei care pun mana pe mine. Daca ar fi cazul, mi-ar sari mustarul la 3 metri distanta. Daca un necunoscut ar veni sa-mi puna mana pe burta, probabil l-as injura 5 minute fara sa ma repet.
In cazul meu deci e vorba de prieteni de-ai nostri sau colegi de-ai mei de la job (care-mi sunt totusi dragi, chiar daca nu mai lucram impreuna). Sunt relatii de ani buni cu oameni fata de care nu am probleme. In situatia asta deci ma amuza interesul lor si nu ma deranjeaza. Stiu ca e o chestie fascinanta pana la urma sa existe ceva ce misca in burta (io-s inca data pe spate de fiecare data cand asta mica imi aranjeaza intestinele intr-un nou mod), de aici si interesul lor.
Am avut si eu colege gravide in trecut sau prietene si ma invitau ele sa pun mana (io-s mai salbatica de felul meu, nu prea pun mana pe oameni, ca ma gandesc sa nu inoportunez). Odata ce primeam insa OK-ul eram super incantata sa ating burta (nu le faceam masaj, dar tot atingeam) si, daca se intampla sa tupaie ala micu era si mai interesant.
Cuget deci ca-i problema de CINE face treaba asta. 🙂
Kadia
Eu nu suport sa fiu atinsa, am o sfera de intimitate imensa si accept pupatul pe obraz cand ma intalnesc cu o prietena in oras daca o vad o data pe an sau prinsul de mana cand ma impiedic, altfel ma retrag ca o pisica oparita cand ma atinge cineva. Noroc ca am in jur oameni foarte de treaba care cer voie sa puna mana pe mine daca chiar au nevoie, gen tehnicianul meu cand facem vreo operatie mai complicata in lab. Cand sunt avertizata si pregatita moral e ok. Uneori, ma mai apuca dragul de a imbratisa pe cineva dar doar persoane foarte apropiate de mine. Culmea este ca n-am probleme cu animalutele, mangai fara retineri toate pisicile, cateii, soarecii, pasarile si orice alta vietate imi mai iese in cale.
Imi inchipui ca retinerile in privinta atingerilor sunt din cauza implicatiilor sociale, unde prefer sa trag o linie foarte clara intre personal / profesional sau cunoscut / necunoscut.
moonlight
Nici eu nu suport să fiu atinsă decât cel mult de oamenii foarte apropiați. Iubitul și… cam atât. Mă mai las pupată de bunici. Mi se pare o încălcare a spațiului personal să vină cineva să-mi pună mâna în păr sau pe umăr sau mai știu eu ce alte din astea. Efectiv mi se ridică părul pe spate când vine cineva și pune mâna pe mine. Eu una aș fi de acord cu o lege din asta.
Mirela
Legat de gravide, eu am avut o colega gravida si nu am vazut-o deloc pe parcursul sarcinii pana undeva la cele 8 sau 9 luni ale ei, iar atunci cand am vazut-o instinctiv mi-am dus mana spre burtica ei. Nici acum nu pot sa-mi explic ce ma apucase, adica pana si mie mi s-a parut ciudata iesirea asta a mea! Noroc ca ea era super ok cu toata treaba.
frmshk
Câte bordeie, atâtea obiceiuri, nu?
Când am fost gravidă, nu m-a deranjat. Drept e că nici nu s-au înghesuit mâinile p-acolo…
Acum, da, mă cam deranjează atingerile din timpul unei conversații, gen bătutul pe umăr/braț în sens de încuviințare, prinsul mâinii pentru accentuarea mesajului, etc. Cumva, da, există un spațiu intim care n-ar trebui încălcat. Nici fizic, nici verbal.
Zina
Iata aici cate ceva despre proxemie, distanta fizică ce se stabileşte între persoanele implicate într-o interacţiune.
http://www.lecturirecenzate.ro/2010/10/cunoastere-respecta-distanta/
Lavinia
Nu suport sa ma atinga nimeni, inafara de iubit. Nu ma pup si nu ma imbratisez, nici macar cu sora-mea. Am o prietena careia ii plac imbratisarile si imi provoaca un stres enorm. Bine ca ne vedem rar :))) Iar daca ma atinge un strain, fie si involuntar, simt cum ma zbarlesc toata :)))))
Tomata
deci n-o sa te imbratisez si nici n-o sa te pup de ziua ta :))
lala
nici mie nu imi place sa fiu atinsa/pupata.
imi amintesc ca inainte de nunta imi era groaza ca o sa ma pupe atata lume 🙂