Ziua eliberarii

Desi doar recent mi-am dat seama, astept de doua luni si jumatate sa scriu postul asta.
Am asteptat ziua de sambata cu sufletul la gura, numarand zilele ramase pana pe 13 iulie. Sambata a fost ultima mea zi de lucru in cadrul companiei pentru care lucram din 2016. In ultimul an a devenit atat de obositor, atat de apasator si de invaziv al vietii personale incat si de nu mi-as fi deschis Libraria, tot n-as mai fi vrut sa fiu managerul/omul bun la toate. De fapt n-am vrut niciodata sa fiu manager, urasc responsabilitatile cu care vine functia, dar cum am facut, cum n-am facut tot acolo am ajuns. Never again. Ei, desi angajata part time, eram on call mereu. De dimineata pana seara, in weekend-uri, de sarbatori. Si cand am inceput sa primesc telefoane intre 21:00 ssi 00:00 am zis hopa… nu merge asa.

Pentru cine a deschis mai tarziu blogul asta, am lucrat pentru o companie care ofera free walking tours. Eram managerul ghizilor, faceam de la orar pana la contabilitate cam tot. Cand aparea cate un mail pentru un tur privat, ma lua cu frisoane ca astia nu voiau sa-l faca (sunt prost platite). Cand se imbolnavea cate unul si nimeni nu-l inlocuia, ma lua cu lesin, ca trebuia sa trimit emailuri si sa dezamagesc oameni ca turul s-a anulat sau, si mai rau, sa le spun cand ajung deja la punctul de intalnire, pentru ca am aflat prea tarziu si n-am avut timp sa trimit mailurile. Nu-i interzis sa te imbolnavesti, dar cand lucrezi cu freelanceri, nimeni nu se grabeste sa sara in ajutor daca are altceva de facut. Toate astea ma afectau, desi poate n-ar fi trebuit. Plus ca fix cand eram eu libera atunci se intamplau toate: apareau tururi private pe nepusa masa, gata platite, deci scoate un ghid din… fundul Romei sau al Atenei unde eram in vacanta cu familia. Imi petreceam minute in sir negociind la telefon cu ghizii sau dand indicatii unei colege, care si ea trebuia sa-si sacrifice timpul liber sa caute solutii.

N-am mai avut un weekend fara griji sau fara conversatii pe whatsapp cu colegii mei de cand m-am angajat. In fiecare vacanta sau excursie, trebuia sa imi amintesc sa trimit mailuri saptamanale, sa le fac orarul, sa le trimit remindere. Nu ma intelegeti gresit, ii ador pe colegii mei, multi dintre ei mi-au devenit mai mult decat colegi si imi pare rau sa nu-i mai vad in fiecare zi, sa mai invat una alta de la ei, sa ii las sa ma educe, desi cam toti sunt cu cel putin 7 ani mai tineri. Insa de cand ii cunosc pe ei am invatat atat de multe, mi-am schimbat mentalitatea in atatea privinte si ce inainte mi se parea usor anormal, acum nici nu mai observ ca ar fi altfel in vreun fel. Toti sunt atat de diferiti, atat de colorati, atat de faini, chiar sunt recunoscatoare jobului ca mi i-a scos in cale. Si daca tot multumesc jobului, ca n-am numai minusuri de punctat, ii multumesc si pentru cate am invatat lucrand cu turistii, facand contabilitate si organizand o echipa. Nu-i chiar usor, desi acum as  putea face unele lucruri cu ochii inchisi. Am fost foarte entuziasmata cand am inceput si am lucrat cu drag, insa ultimul an a fost prea mult. Daca adaugam in ecuatie si 6 luni de pregatire si umblatura pentru Librarie si apoi un al doilea job de cand am deschis… pai va dati seama ca ce trebuia sa se intample s-a intamplat si-am colapsat. Duminica, dupa ce-am dus copilul la un parc de distractii langa Lepizig, un amestec de oboseala, raceala, mancat aiurea, soare si vant, corpul meu a pus piciorul in prag si m-a pus in pat: „Nu ma culci, te fac eu sa ma culci”. Si pentru prima oara in viata mea am dormit 24 de ore, cu 2-3 intreruperi de cateva minute pentru a merge la toaleta si a manca.

Deci m-am eliberat de un job care a devenit o povara intr-un final, sunt bucuroasa ca las ghizii pe maini bune, cu cineva care tine cont de interesele lor si care ii va proteja in continuare, asa cum am facut eu.

Iar eu continui pe un drum care nu ma incurajeaza, dar inca n-am incercat tot si nu ma declar invinsa. Mai am multe idei de pus in practica, multe incercari si erori, multe de invatat. Si daca pana la urma nu merge… oh, well… n-o sa ma consider invinsa, ci cu mai multa experienta. Si dup-aia om mai vedea ce-oi mai face. Capul sa-mi fie limpede si sanatoasa sa fiu, ca in rest… orice se rezovla :)

Bine v-am regasit!

surse poze: 1, 2