Raport despre Crăciun

M-am tot gândit și răzgândit dacă să scriu despre Crăciunul ăsta sau nu. În principal pentru că nu prea am avut chef de scris, iar acum savurez câteva minute libere în timp ce Ada și Sotzu’ încă dorm. Aștept să se trezească pentru a face salata de ciuperci și pentru a ne pregăti să plecăm la Pârvulești să sărbătorim printre români, cu mâncare tradițională, din dorința disperată de a simți un pic că-i sărbătoare.

Nu simțim. Nici unul. Așa că încercăm să forțăm sau să ne prefacem.

23 decembrie a fost, pentru mine, cea mai tristă zi din an. Nu s-a întâmplat nimic, doar că s-au adunat o grămadă de gânduri, tristețea pentru ce s-a întâmplat în Berlin, un dor năprasnic și neașteptat de mama mea la vederea unui afiș cu Deep Purple, o stare de oboseală continuă, eram nemâncată, nedormită suficient, prea mult stată în casă, nu-mi băusem cafeau… așa că am început să plâng pe stradă. Am plâns un pic și când am ajuns acasă. Mi-a trecut mai înspre seară când am cumpărat brăduțul.

Ieri au fost Pârvuleștii la noi, azi mergem noi la ei, mâine la Maria și Andreas. Aș vrea să stăm acasă ca să mă odihnesc un pic. Să zac în pat si să mă uit la filme de Crăciun, să treacă timpul fără să fac nimic și să nu-mi pară rău.

Cum a fost Ajunul? Liniștit, cu povești, cu copii, cu râsete de copii și cu mâncare fără maioneză.
Moșul i-a adus Adei o jucărie cu multe lumini și butoane și sunete și încă nu s-a săturat de ea. Bradului nu-i dă prea mare importanță poate și pentru că e cocoțat pe dulap să n-ajungă la el. Mie mi-a adus Moșul două rimeluri de la L’Oreal (numai farduri și machiaje nu mi-a mai cumpărat Sotzu’ până acuma) pentru că a fost foarte atent când mă plângeam că cel pe care mi-l cumpărasem singură (tot de la L’Oreal) nu-și face treaba promisă și că îmi era dor de Lash Architect, pe care nu l-am văzut la DM. Așa că mi-a cumpărat el două, ca să am. Acum am trei :))


Eu i-am luat lui un abonament la bazin de 11 intrări, să poată merge la oricare bazin din Berlin, la orice oră și să stea cât vrea. De obicei mergea în weekend înainte de ora 15, programul de 45 de minute, că-i sunt de ajuns și e mai ieftin. Acum poate să meargă și la cel mai fancy bazin că e acoperit. Și poate mergem și noi cu el săptămâna viitoare dacă tot are liber.

Cam asta a fost anul ăsta. Primul Crăciun în Berlin.

Apropos, sper că voi ați simțit altfel Crăciunul :) Dacă nu, ne punem speranța în cel din 2017. :)