Despre cum mi-am facut de lucru

Se vede că nu mai am așa mult timp liber nu? Bine, nu că jobul mi-ar lua atât de mult, ci pentru că partea pe care trebuie să o fac acasă, nu îmi ia o oră maxim, ci vreo 4, pentru că mă tot opresc să o bag în seamă pe Ada. Prin urmare, nu-mi mai rămâne timp de nimic, nici măcar să ies cu ea din casă în timpul săptămânii, mai departe de colțurile blocului.

Cum am amintit acum ceva vreme, mi-am făcut găsit de lucru. Nu l-am căutat, ci m-a mâncat în partea dorsală să văd dacă un job la care aplicasem în decembrie 2014 mai era valabil. Jobul era de ghid turistic în limba engleză în Berlin și obținusem un interviu la două luni după ce-am aflat că eram gravidă. Am răspuns că nu mai sunt disponibilă, dar când ne mutăm la Berlin, o să-i contactez. Și pentru că mă rodea curiozitatea să văd dacă mai e valabil, le-am scris să le spun că-s deja aici, că am puțin timp liber și că mi-ar plăcea să avem o discuție. După două zile mi s-a răspuns și am fost programată la un interviu peste alte două zile, într-o duminică.

Sotzu’ m-a întrebat dacă mi-am pregătit întrebările pentru tipa cu care urma să mă întâlnesc și i-am răspuns că n-am întrebări, am condiții. Așa-i când nu-ți cauți ceva cu ardoare și nu îți dorești din tot sufletul. Îți permiți să faci figuri. M-am îmbrăcat frumos și m-am dus la cafea să văd dacă pot obține un job în Berlin. După 45 de minute, i-am spus tot ce aveam de spus, ce știu să fac, la ce mă pricep bine, ce nu vreau să fac și ce nu-mi place să fac, i-am spus că am copil mic și că aș prefera mai mult să lucrez de acasă, că aș vrea să scriu articole, mai degrabă, decât să fiu ghid turistic (un tur ia 3h + incă o oră și jumătate pe drum către și dinspre casă, ar fi însemnat să fiu plecată prea mult, între 9:30 și 13:30). Tipa m-a ascultat până la capat și mi-a spus care-mi sunt opțiunile: ghid turistic, autor de articole și… meeting point manager. Eu când aud de manager, îmi dau ochii peste cap în gând, dacă sunt față în față cu angajatorul. Am mai spus pe aici de câteva ori că nu vreau să fiu manager, șef și nici alte titluri nu-mi doresc. Dar am ascultat-o că zicea că-i part time. Din explicații nu părea ceva greu, dar m-a convins că merită să încerc când mi-a spus că-i treabă de doar 45 de minute „pe teren, la fața locului”. După două zile, m-am dus să văd ce înseamnă. După alte două săptămâni m-am dus la 3 zile de training și iată-mă-s Meeting Point Manager de o lună deja.

Ce fac, de fapt?

Munca „pe teren” nu e chiar de 45 de minute, ci cam de o oră și un pic, pentru că am două opriri de făcut. Am convenit cu Sotzu’ că-i mai convenabil să merg de dimineață și să termin cu toate până la 11, iar până la 12 să fiu acasă.

Ca meeting point manager trebuie să fiu musai la 10:30 la locul de întâlnire, acolo de unde încep tururile gratuite. Ghizii ar trebui să fie și ei acolo tot atunci, dar majoritatea întârzie și uneori turiștii vin înaintea lor. Eu îi întâmpin, îi întreb pentru care tur au venit (uneori sunt și 3 în aceeași zi), îi bifez ca sosiți dacă au făcut rezervare online, dacă nu, le dau un formular unde să-și lase adresa de email. În rest stau cu ei la povești: de unde sunt, cât stau, când au venit, unde mai merg, bla bla bla. Îmi place de mor :) am cunoscut o grămadă de oameni interesanți, unii m-au întrebat de unde sunt și le-am recomandat să viziteze România, le-am spus că orașul meu va fi capitală culturală europeană în 2021, de-astea… Ei mi-au povestit despre Iordania, despre Iran, despre Australia și Japonia, unii m-au întrebat dacă o știu pe Simona Halep. Da, îmi place tare mult ce fac.

Bun, la 11:05, 11:07 le fac o poză de grup tuturor, după care câte una-două după ce se despart ca să meargă în turul ales. Iau formularele pe care le-au completat, duc umbrela și rucsacul la muzeu, după care mă duc acasă.

Acasă scanez formularele, le urc pe Drive, descarc pozele, le postez pe pagina de Facebook a clubului, completez vreo 3 rapoarte cu aceeași informație, și, teoretic, îmi termin treaba. Teoretic, pentru că practic mai răspund la mailuri, mai discut cu ghizii pe whatsapp sau mail, mai întreb una-alta, mai transmit o chestie, mai anulez niște tururi… și uite așa trec câteva ore și eu tot lucrez printre joaca cu Ada, adormitul ei, mese, gustări, făcut de mâncare, făcut curățenie, spălat, plimbatul fetei și-al câinelui. Deci nu prea mai plecăm departe de casă în timpul săptămânii.

Duminica fac contabilitatea și socotesc câți bani trebuie să plătească ghizii (e un sistem foarte interesant pe care funcționează colaborarea, detaliez poate când vă povestesc despre tururi), iar de luni până miercuri fac orarul pe săptămâna care urmează.

Prima parte a zilei, însă, înainte să merg la locul de întâlnire, e dedicată unei alte destinații: un hostel unde trebuie să pregătesc un rucsac cu bani, brățări și formulare pentru Pub Crawl-ul din seara respectivă. Pub Crawl-ul e singurul tur oferit de firmă care se plătește. Iau banii din seara precedentă, pun suma fixă în portofel, completez punga cu brățări astfel încât să fie 50, pun lacătul, îl duc la recepție și plec către locul de întâlnire.

Sunt liberă miercurea și duminica, iar lunea nu trebuie să merg la hostel pentru că duminica nu se ține Pub Crawl-ul.

Soțul, cu jobul lui flexibil, stă cu Ada până ajung eu, când o preiau și încercăm să-l lăsăm să lucreze. Nu ne iese întotdeauna, mai ales când Ada îi trage mouse-ul de pe masă sau îi duce jucării. O să o iau cu mine când el o să meargă la Köln că mi s-a dat voie (era una dintre condițiile mele la interviu). O țin în marsupiu până termin cu oamenii și chiar nu cred că o să fie o problemă că știe cum să pună un zâmbet pe fața oricărui morocănos.

Și cam asta fac de o lună încoace. Și, deși sunt obosită uneori de pic, deși nu mă culc decât foarte rar după ora 22, sunt tare bucuroasă de activitatea asta. Unde mai pui că o oră și jumătate petrecută pe mijloacele de transport îmi asigură timpul necesar să mă satur de citit și să duc la îndeplinire provocarea aia.

sursă foto: meeting point > Shutterstock