Cum ne-a fraierit banca germană

Aaaaah, cât de greu îmi e să scriu articolul ăsta, să îmi întorc (unele) cuvinte din drum, să recunosc că am greșit și să-mi fac mea culpa pe blog. Dar mi-am propus și (mi-)am promis că o voi face când va fi cazul (rugându-mă că nu va fi) și, din păcate, acuma e. Iar dacă m-aș face că plouă, în primul rând m-aș minți și jigni pe mine însămi, mi-aș face procese de conștiință că am lăsat-o așa. Voi n-ați ști, dar aș ști eu și, din păcate sau din fericire, sunt echipată cu o conștiință foarte vigilentă, care nu mă iartă. Așa că prefer să recunosc în fața voastră, decât să ascund și să-mi las conștiința să mă judece. Îmi e mai frică de ea decât de voi.

shutterstock_161909432

Cei care au deschis mai târziu televizoarele, fix acum o săptămână scriam un articol despre cum ne va da nouă guvernul german niște bani. Mulți bani, 608 euro mai exact, dacă doar punem câte 50 de euro pe lună pentru Ada într-un fond de economii. Am semnat un contract fără să înțelegem ce scrie în el, deși știm mai bine de atât, dar cuvintele unei tanti de la bancă au fost atât de dulci că am crezut în ea ca în mama noastră. De ce am crezut? Păi în primul rând pentru că aveam deja dovada concretă că nemții sunt oameni de treabă și putem beneficia de alocația Adei, apoi pentru că am auzit numeroase povești cum că în anumite situații, la sfârșit de ani, când tragi linia cu taxele și cheltuielile ai șanse să primești bani înapoi, dacă ai plătit prea mult. În fine, ideea e că am crezut că nemții sunt foarte generoși și prețuiesc familia mai sus decât orice și îți dau și bani ca să dovedească asta. Nu-i tocmai departe de adevăr, doar că…

Tanti de la bancă ne-a mințit prin omisiune. Dacă m-aș fi dus la ea înarmată cu același scepticism pe care îl avusesem la telefon, dacă n-aș avea atâta încredere în oameni când îmi vorbesc frumos, poate că n-am fi semnat contractul. Care contract, după ce-am scris articolul cu pricina și l-am postat pe un grup de mame românce din Germania, am aflat că de fapt e un contract de economii și ajutor pentru a-ți construi/cumpara/renova o casă. Am vorbit cu mătușa mea, care are 25 de ani de Germania în spate, cu prietenul verișoarei mele care tocmai și-a dat demisia de la o bancă și-a lucrat cu contracte de genul ăsta și cu o doamnă care mi l-a tradus și l-a trimis și dânsa la un prieten care lucrează la Postbank și toți au spus același lucru: cei de la bancă au un target să vândă x contracte de-astea pe lună, așa că sunt ca hienele. Te mint sau se leagă de anumite clauze din contract, alea care te coafează cel mai bine – în cazul nostru copilul – și ți-l vâră pe gât. Prin urmare, contractul trebuia anulat în termen de 14 zile, altfel era mai complicat.

Banii ăia cu care ne-a vrăjit tanti de la bancă sunt, într-adevăr, trecuți în contract, doar că e atât de mic paragraful încât e la fel de neînsemnat ca și numărul de litere care i s-a atribuit. Poți primi banii ăia, asta n-a fost minciună, doar că beneficiezi de ei când ai economisit suma de 10.000 de euro ca să-ti construiești/cumperi/renovezi casa aia.

Înainte să-mi aruncați în față elogiile pe care i le aduc frecvent Germaniei, vă asigur că nu trebuie. Am promis că o voi faulta de fiecare dată când greșește, că nu voi scrie despre țara adoptivă doar de bine, că n-are cum să fie numai bine și iată că o fac acuma. E drept că greșeala a fost în primul rând a noastră, că nu trebuie niciodată să semnezi un contract pe care nu-l citești, darămite pe care nu-l înțelegi, dar, evident și a acelei angajate a băncii care a exploatat un punct sensibil. Nu mi-a venit să cred că un angajat al uneia dintre băncile se stat ale Germaniei e în stare să mintă și să se folosească de tertipuri de-astea. Mă aștept la înșelătorii de la firme private, bănci fantomă sau te miri ce alți pricepuți cu vorbele, dar în nici un caz n-am crezut că se practică și la nivelul ăsta. Ei, am aflat că se practică și că tanti asta nu e singura. Dacă nu încheie nu știu câte contracte de-astea pe lună, se lasă cu penalizări.

Am anulat contractul acum două zile. Nu aveam nevoie de el, iar dacă vrem să economisim pentru Ada, o putem face într-un mod clasic și mai sigur.

Na, dați-i drumul, aruncați cu roșii.

sursa foto: creduli in fața unui contract > Shutterstock