Life event: AM NET ACASĂ

Am păstrat ziua asta goală, adică n-am pregătit nici un articol, pentru că speram și-mi doream din tot sufletul să pot îl pot scrie pe ăsta.

Azi e o zi fericită și-o spun fără să mă tem că mă va acuza cineva de superficialitate sau să-mi pese câtuși de puțin dacă cineva o face. Că deja s-au ridicat niște voci (mă rog, una singură), care să mă pună la zid că-mi pasă mai mult de internet decât de timpul liber pe care îl pot petrece cu Ada. Dar înainte să îmi aduceți acuze de genul, vă invit să vă mutați într-o țară noua, complet neajutorați, să nu vorbiți limba și să vă descurcați. Aș vrea să îl văd pe cel care dă cu piatra reușind să nu se enerveze sau să nu aștepte o zi ca asta cu sufletul la gură.  Dacă reușește, asta e, e o persoană mai bună ca mine.

Așadar, am așteptat o lună pentru un singur minut. Un singur fucking minut i-a luat technicianului să bage o șurubelniță în priză de internet (sau naiba știe ce era bățul ăla pe care l-a vârât acolo), să activeze conexiunea, să semnez și să plece. În plus, nici măcar nu și-a făcut treaba până la capăt că nu ne-a spus că routerul trebuie băgat și el în priza aia și nici că mai trebuie să facem noi niște setări prin panel-ul routerului. În fine, am Sotz deștept.

Am semnat contractul la sfârșitul lui ianuarie, routerul a venit acum o săptămână, deci totul ar fi putut fi gata mult mai devreme, dar nemții sunt mai molcomi și mai lenți ca ardelenii noștri.

Oh, well… ce rost mai are să comentez acuma când iată-mă-s din nou în civilizație, înapoi în viitor?

Acum pot căuta în voie și nestingherită toate chestiile de care am nevoie aici, toate recomandările care mi-au fost făcute în comentarii, îmi pot plăti facturile din țară, pot vorbi cu oamenii de acasă, pot o grămadă de lucruri.

Da, azi e o zi fericită. :) Și vineri va fi una la fel de fericită.