Dar de ce să mă mai chinui??

Scrie Ioana pe blogul ei despre cum încearcă să fie zen, dar nu îi reușeste tot timpul. Dă câteva exemple și mi se urcă tensiunea (pentru că și pe mine mă irită cam tot aceleași lucruri).

Înainte să citesc la ea, îi comentasem lui Andrei la articolul despre câinii de rasă și stăpânii sectanți de pe grupurile de crescători. Mă enervez, bineînțeles, că mi se pare o prostie și-o superficialitate maximă să-ți cumperi un câine doar dacă are Pedigree și provine din părinți campioni. Ah, și evident trebuie să fie perfect din punct de vedere fizic și estetic, nu se acceptă urechi pleoștite și mușcătură strâmbă.

Nu trece o secundă că fac conexiunea cu grupurile de mamici (mă rog GRUPUL, că acolo a tunat și le-a adunat pe majoritatea celor cărora li s-a extirpat creierul la naștere – nu zic, mai sunt și femei normale, dar numărul lor e prea mic pentru toată shleahta de mame care vor să-și trateze copiii sau pe ele însele pe facebook, nu la doctor, că toate celelalte mame de acolo au câte 6 ani de medicină și studii aprofundate de pediatrie, prin urmare sunt calificate să dea sfaturi). În plus, femeile alea sunt neobosite!!! Zilnic îmi intră în mail peste 50 de statusuri de pe grupul ăla. Și toate ca toate, dar îmi simt iar tensiunea crescând când citesc inepții de genul: „mămici, bebitza mea de 10 lunițe se screme de două zile ca un om mare și nu mai știu ce să fac. Nu face căcuță și gata. Voi cum ați rezolvat problema?” Avem diminutive, avem plural, avem scris ca în clasa a IX-a sau agramat total – așa viol cum își ia gramatica limbii române pe grupul ăla n-ați pomenit decât pe site-urile sportive. Și eu mă enervez la fiecare status pentru că pur și simplu nu mai pot ignora prostia unora, ignoranța și lipsa de educație.

Și când toate astea cad pe locul 2, se găsește o clientă cu care lucrez să emită păreri și soluții pentru proiectele pe care mi le dă, fără să fie în cunoștință de cauză, fără să-mi ia sugestiile în considerare (sugestii pe care tot ea mi le cere), fără să știe concret ce vrea. Și nu-mi strică ziua? Ba da!!!

Și-atunci mă întreb: da nu-s eu aia care greșește? De ce mama naibii permit acestor statusuri, evenimente, persoane necuoscute să-mi strice zilele? (Știu de ce: pentru că mă înnebunește de cap prostia umană și nedreptatea și nu pot rămâne indiferentă.) Nu mai bine ies eu din grupul ăla de mămici? Nu mai bine mă rezum la a citi un articol de blog cu care dacă-s de acord bine, dacă nu să închid și să plec? Nu mai bine respir adânc și-mi zic că mai sunt doar 3 săptămâni până scap de clientă?

De ce oare nu pot trăi după motto-ul ăsta, că Doamne liniștită aș mai fi!