Avem nevoie de mai mulți oameni ca…

Mi se pare că printre comentariile unui post de-al lui Cabral am întâlnit ultima oară părerea asta. Și dacă-mi aduc aminte bine, Cabral tocmai găsise un cățel pierdut, postase niște poze cu el pe blog, iar în două zile, i se găsise stăpânul. Cineva spunea în comentarii „Avem nevoie de mai mulți oameni ca tine.” N-a fost prima dată când am dat peste propoziția asta, că altfel nu mă enervam.

Desigur, nu-i pot contesta optimismul, adevărul și speranța care reies din ea, însă asta nu m-a împiedicat să scriu despre. Eu am văzut în exprimarea asta lenea de a fi la fel de bun. Ca și când ar vrea de fapt să spună: „fiți voi mai buni, că eu n-am chef ” sau  „e vreamea voastră să schimbați ceva, că noi nu mai putem”. De ce avem pretenția de la alții să fie cumva, când am putea fi chiar noi? De ce avem impresia că schimbarea stă doar în mâinile altora și nu și în ale noastre?

Mă deranjează în mod deosebit exprimarea, formularea comentariului, nu neapărat mesajul.  Dar eu am, în general, o problemă cu felul în care sunt emise păreri, concluzii sau sentințe. Și totuși asta nu înseamnă că eu excelez la a transmite mesaje, însă de foarte puține ori e vina cuvintelor alese. La mine e o problemă cu tonul mai degrabă.

E cam ca și sfatul inutil despre care vă vorbeam acum ceva vreme.