Coraline

Coralineneil-gaimanAutor: Neil Gaiman
Titlu original: Coraline
Naționalitate: englez
Gen: fantezie horror
Anul apariției: 2002
Nr. pagini: 163 (Bloomsbury)
Traducere: Florentina Hojbotă (Ed. Art) – Citită în original
Citate: Coraline
Ecranizare: Coraline (2009)
Alte cărți de același autor:
Nota mea: 3/5

 

Am aflat de Coraline, cum altfel, decât datorită ecranizării cărții. Mă rog, animării cărții. N-am văzut animația când a apărut, dar undeva, in the back of my mind, am păstrat numele și interesul de a vedea despre ce e vorba. Momentul în care i-a venit rândul a fost unul pur și simplu întâmplător, pentru că, spre deosebire de alte cărți, n-a fost una pe care am ales-o eu, ci care m-a ales ea pe mine. Era, pur și simplu, prima pe Kindle și m-am apucat de citit. Mă încuraja și faptul că era scurtă. Nu știam nimic despre subiect, iar stilul lui Neil Gaiman nu-mi era cunoscut, pentru că nu mai citisem nimic de el până atunci.

Despre Coraline, Gaiman spune, într-un interviu publicat la finalul cărții:

It was a story, I learned when people began to read it, that children experienced as an adventure, but which gave adults nightmares. It’s the strangest book I’ve written, it took the longest time to write, and it’s the book I’m proudest of.

Și stiți ce? Mie chiar mi-a dat coșmaruri și nu oridecare, ci de-ale cu manifestări sonore. Într-una din serile în care stinsesem veioza, după ce mă podidise somnul, la câteva minute după ațipeală, m-am trezit țipând. Că am speriat și câinele și Sotzul cred că s-a prins toată lumea. O să țin minte toată viața cartea care m-a făcut să visez urât. Pentru că-i o poveste înspăimântătoare, dacă n-o citești sau privești prin ochi de copil. Cred că cei mici sunt atrași de aventurile fetiței în lumea paralelă și sunt mai absorbiți de căutarea ei, de încercarea de a-și găsi părinții decât de monstruozitatea înfățișării Celeilalte Mame. Adulții cred că se împotmolesc acolo și tot ce-și doresc e să nu mai citească despre nasturii ce le țin loc de ochi personajelor din lumea paralelă. Aș fi tare curioasă dacă a mai pățit și altcineva să se teamă de niște personaje din cărți pentru copii.

Coraline (atenție, nu Caroline, că se supără) este o fetiță de vreo 10-12 ani, care se mută cu familia ei într-o casă veche și puțin dubioasă. Părinții ei sunt mereu ocupați, n-au timp de ea, de jocurile sau întrebările ei, așa că își petrece timpul explorând casa și observându-și vecinii. Într-o zi, dă de o ușiță care nu duce nicăieri, pentru că intrarea a fost zidită. Lucrurile încep să devină ciudate când șoarecii vecinului nebun îi transmit să nu treacă prin ușă, iar două foste vedete de cabaret, Miss Spink și Miss Forcible, îi citesc în ceai și-i prezic un numai lucruri rele. De asemenea îi dau o piatră pe post de talisman, care o va ajuta să se întoarcă mereu acasă. Când Coraline încearcă din nou să vadă ce-i în spatele ușii, zidul de cărămidă dispare și în locul ei apare un coridor. Evident că intră și îl traversează, dar locul în care ajunge e foarte asemănător cu apartamentul ei. De fapt e chiar o copie a apartamentului ei, care vine la pachet cu încă o mamă și încă un tată. Aceștia se prezintă ca fiind Cealaltă Mamă și Celălalt Tată. Doar că au, cum ziceam și mai sus, nasturi în loc de ochi. Și când se uită mai bine, parcă Cealaltă Mamă e totuși destul de diferită de mama ei. E mai înaltă și mai palidă. Chiar dacă e mai înfricoșătoare ca înfățișare, Cealaltă Mamă pare mult mai bună decât mama ei adevărată. Îi face toate poftele, îi gătește, o ascultă. Totuși, ar vrea ceva de la Coraline: să-și coase și ea nasturi în loc de ochi și în felul ăsta vor rămâne mereu împreună. Ideea nu-i surânde fetei și se întoarce acasă la ea, unde nu-i mai găsește pe părinții ei. Abia după două zile, o pisică ce tot bantuie pe lângă casă, și pe care o întâlnește și-n Cealaltă Lume, îi arată o oglindă în care Cealaltă mamă îi închisese pe părinții ei. Dorindu-și să-i salveze, dar fiindu-i și teamă de bestia din Cealaltă Lume, Coraline pornește într-o aventură în necunoscut.

Lucrurile încep să se precipite, descrierile locurilor, ale personajelor și ale sunetelor sunt tot mai vii, apar fantome, neant, o mână absolut groaznică și teamă. Dar Coraline are un scop și este o fetiță deșteaptă, așa că, își ia inima în dinții și își salvează părinții.

Tare mi-ar plăcea să aflu cum vede un copil povestea asta, dar, mai ales, dacă mai sunt și alți speriați la fel ca mine.