Avem un coleg împuțit. Cum procedăm?

Că mare parte a românilor nu prea-s prieteni cu apa și săpunul e un fapt știut și dovedit din plin în zilele călduroase de vară. Martori sunt mai ales cei care au neplăcerea de a călători cu mijloacele de transport în comun. Spun neplăcerea nu pentru că ar fi degradant sau ceva de genul să circuli în comun (departe de mine gândul ăsta), dar cuget că numai de vis nu e să miroși subțiorile puturoase ale celorlalți colegi de autobuz. Bun, ăsta-i tabloul clasic.

Dar ce te faci și cum procedezi când în ditai corporația îl simți pe Project Manager venind încă dinainte de a intra în clădire? Cum îi dai de înțeles, fără să-l jignești, deși pe bune că nu merită menajarea asta, că ar trebui să își schimbe cămășile zilnic și nu să vină cu aceeași trei zile la rând? Cât timp îți mai dregi vocea și tușești a înăbușeală când zumzăie în jurul tau? Cât de departe poți sta de el în sala de ședintă când ești doar tu cu el și trebuie să-i arăți ce-ai muncit? Câtă scârbă să reprimi când te uiți la parul lui atât de uns că parcă și vezi clisa alunecându-i pe șuvițele de păr?

Și ăsta se presupune că-i cu un nivel deasupra muncitorilor care put de trăznesc după o zi de lucru în soare. Aparent e mai rău ca ei, că are muncă de birou. E chiar un fel de șef, iar subalternii fug din calea lui nu pentru că le e frică de el, ci pentru că se asfixiază în prezența lui.

Cum procedezi cu unul de-ăsta? Că persoana care mi-a povestit mie de acest Project Manager nu-i prea vorbăreață din fire și nici nu i-ar spune ceva în veci pururi. Tace și îndură. Comportament cu care eu nu-s de acord. Bine, parcă nici nu m-aș duce să-l iau de-o parte să-i spun să se spele, dar aș vorbi cu ceilalți colegi să organizăm o intervenție. Sau i-aș trimite un mail, că măcar n-ar trebui să-l privesc în ochi sau să-l adulmec de aproape.

Alte idei? Sugestii?