Tot soțul cu bani e soluția

A-successful-woman

Mai în glumă, mai în serios, poza asta are într-un fel – neaplicabil mie – dreptate. Și-am ajuns la trista concluzie când mi-am dat seama că n-aș avea curajul să fac o schimbare radicală pe plan profesional pentru că n-am stabilitatea financiară să pornesc pe un drum nou.

Fac cam același lucru de mulți ani, să tot fie vreo 7-8. Am început cu link building, am continuat cu content writing, ca să ajung la SEO copywriting în ultimii 3 ani și jumătate. Nu mă înțelegeți greșit, am un job, un loc de muncă și-un șef pe care oricine și le-ar dori. Însă uneori simt atât de acut că mă plafonez, încât nici măcar nu-mi dau seama ce altceva mi-ar plăcea să fac. În mod cert n-aș mai vrea un job de birou, cu ochii în calculator. În SEO, rezultatul muncii tale e efemer, nu-l vezi, nu-i palpabil. Aduci niște site-uri pe primele pagini de rezultate ale Google-ului, rămân acolo, le mai bibilești, mai cresc și când nu le mai faci nimic, se duc pe apa sâmbetei. Că așa-i în SEO. Nimeni nu va ști vreodată că tu, Ghiță, ai făcut SEO pentru site-ul ăla, că e meritul tău că site-ul e pe prima poziție, nimeni n-o să-ți ridice vreo statuie și n-o să-ți aducă flori pentru asta. Și aș fi ipocrită să vă spun că nu mi-ar plăcea să-mi fie apreciată munca. Din nou, șeful meu e un tip care știe cum să se comporte cu angajații, care știe să-și arate gratitudinea și să ne motiveze. Nu despre el e vorba în acest articol. Ideea e că pe vremea când vindeam pantofi, o tanti mi-a făcut cadou o ciocolată pentru că am ajutat-o să-și găsească o pereche de pantofi când își pierduse speranța că-i va mai găsi. Genul ăsta de recunoștință îl caut în jobul meu, dar din păcate, în SEO nu-l voi găsi niciodată. Recunoștința, dar mai ales mulțumirea oamenilor e un catalizator incredibil de puternic pentru mine, îmi dă un boost de nedescris și l-am redescoperit când m-am apucat de cusut.

Problema e că – să revenim de unde am pornit – nici o meserie din România, pe care să știu eu s-o fac, nu-mi asigură situația financiară pe care mi-o asigură un job cum e cel în SEO. Orice altceva aș vrea să fac, am nevoie de timp să învăț, să fiu instruită, să mă autoeduc. Și chiar dacă am timp, n-am bani să-mi permit timpul ăla. Îi admir nebunește pe cei care au curajul ăsta, care lasă totul baltă și-și schimbă viața radical, pornind pe un drum în care pasiunea e cea care comandă. Pe de altă parte, și cu pasiunea asta e altă discuție, pe care o începem cu altă ocazie.

Așa că, ziceți și voi, cea mai la îndemână soluție, n-ar fi un soț care să câștige o căruță de bani? Dacă aș fi genul ăsta de femeie, aș  învăța și eu să cos, fără grija zilei de mâine sau că-mi irosesc banii de călătorii pe statul acasă. Mai mult, sunt deja măritată și nu plănuiesc să divorțez prea curând, dar n-am cum trece cu vederea o soluție ca asta. That ship has sailed. :)

Later edit: aș vrea să luați articolul ăsta dincolo de gluma din titlu și din concluzie. Nu-s nici materialistă și în nici un caz nu-mi doresc să fiu o întreținută. Iar pentru cei care rămân cu impresia că soțul meu s-ar opune dezvoltării mele personale, nu se pot înșela mai amarnic. Am norocul să am lângă mine un om care pune interesele mele mai presus de ale lui și care mă împinge de la spate să fac ceva. Problema e la mine, că-s o nehotărâtă și poate o lașă.