Dormitorul, ultima redută

Încet, încet, din viața mea așa cum era ea acum 5 ani, nu mai rămâne nimic. S-au dus pe rând toți cei care locuiau în apartamentul în care am rămas doar eu și unul dintre câini. Apoi s-a dus și mobila din sufragerie, iar zilele astea pleacă și cea din dormitor. Ultima care îmi mai aducea aminte de ce-a fost odată. Am golit dulapurile, am pus hainele în cutii, am dezmembrat patul și ii astept cumparatorii.

E veche, de-o vârstă cu mine. A fost așezată și învârtită prin toată camera, am văzut patul așezat lângă 3 dintre cei 4 pereți și mereu mi s-a părut că e prea mare, deși camera nu e mică. La fel ca și cea din sufragerie, și mobila din dormitor a fost decorul unor amintiri. În dormitor am ascultat poveștile străbunicii mele, de sub acel pat mă speriam singură că ies mâini și mă trag dedesubt, în dulapurile acelea mi-am îndesat hainele care se revărsau de pe rafturile încăpătoare. În dormitor povesteam cu mama mea după câte o întâlnire cu vreun băiat și tot acolo aveam discuțiile matinale cu tatăl meu, înainte să moară, când mergeam în camera lor și îl întrebam dacă în noaptea aceea dormise bine. În patul ăla mare și încăpător mă drăgăleam cu Ricky și tot acolo Sotzu’ îmi alina durerile sufletului. Lacrimi și coșmaruri, planuri și nerăbdări, zâmbete și speranțe, pe toate le-am avut în dormitor. Să nu mai spun de câte cărți am citit, câte filme am văzut și câte statusuri de Facebook am citit de pe telefon, dimineața când nu mai puteam să dorm.

Mă-ncearcă nostalgia, dar orice sfârșit e un nou început, iar designul gândit pentru noul dormitor mă încântă și mă binedispune un pic. Pentru că oricum vrem să plecăm din țară, mulți ne întreabă de ce mai băgăm bani în apartament. Păi pentru că nu știm când se va ivi ocazia să plecăm, iar până atunci, am vrea să nu ne mai chinuim cu dulapuri neîncăpătoare, cu pat care scârțâie de se aude până la etajul 4 și cu o grămadă de cutii și plase îndesate pe unde nici cu gândul nu gândești. Cu un minim de cheltuială, o să zugrăvim în alb, că tot ne-a mai rămas lavabilă de la sufragerie, iar unul dintre pereți va fi un dulap de sus până jos și din stânga până în dreapta, rezolvând astfel problema depozitării. Cu șine pe pereți și cu rafturi metalice, am socotit că 3m vor fi plini cu haine cu numai 1000 de lei. Scoatem ușa și-o înlocuim cu o draperie și câștigăm și mai mult loc pentru pat. Și-așa ușa aia n-a mai fost închisă de nu sțiu când. Patul o să fie cam scump, dar m-am îndrăgostit și vreau să-mi legăn visele în el.


Problema e că tot deranjul care s-a creat și care va mai dura ceva timp mă scoate din minți. Cutii și spații blocate, dezordine și o grămadă de „știi cumva unde am pus…?” sau „unde-i aia sau aialaltă?”. Sper să se termine repede, chiar dacă pe bucăți.