E foarte normal să nu-l plătești pe cel care îți face un serviciu

Aș fi zis „în România”, dar povestea mea nu-i doar despre țara tuturor posibilităților. În ultima vreme, viața mea socială mi-a scos în cale același subiect: despre cum lucrezi pentru unii, cu contract, facturi și totul în regulă și cum aceia uită să te plătească. Ba mai mult, îți închid telefonul sau nu-ți răspund nici la apeluri, nici la mailuri, nici la sms-uri.

Să se noteze de la bun început că acest articol nu face nici cea mai mică referire la bloggeri și la parteneriatele cu agenții. Deși au fost scandaluri pe tema asta în trecut, deși s-au dat nume și s-au arătat vinovații cu degetul, eu nu despre asta vorbesc aici. Iar dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, n-am decât cuvinte de laudă pentru toate agențiile de publicitare și PR cu care am colaborat anul trecut.

Articolul ăsta e despre companii mari, despre clienți români și despre afaceriști de mâna a doua. Despre cum au impresia că un serviciu se face gratis și despre cum nu prea îndrăznești să zici ceva pentru că vai!, o să se sperie clientul și-o să-și ia jucările și pleacă. Ducă-se pe pustii! Mie așa clienți nu-mi trebuie. Mi se pare de neconceput să contractezi o firmă pentru servicii oarecare, să ți se emită facturi timp de un an de zile și tu să-i duci cu zăhărelul că „las, ți i-oi da eu, acuma n-am.” Și firma aia să lucreze pentru tine, să depindă salariile unor oameni de plata ta și pe tine să te doară-n cot, să joci băiatul gigel și prieten cu toți, să le dai de lucru cu promisiunea că va veni și camionul ăla cu bani pe care îl datorezi. Mi se pare incredibil, de neiertat și de neconceput. CU CE DREPT EMIȚI PRETENȚII ȘI CERINȚE când tu nu ți-ai achitat facturile de două luni, CU CE OBRAZ TRIMIȚI MAILURI SĂ MAI CERI UNA-ALTA, când tu nu răspunzi la cele pe care ți le-a trimis furnizorul pentru a-și cere banii???!!! Nu mă puteți auzi urlând, dar credeți-mă că înnebunesc de draci când se întâmplă asta în jurul meu, când îi aud pe alții că au de încasat bani pe facturile din octombrie 2013 și că încă lucrează pentru „clientul” ăla. Îmi vine să le trag câte o palmă să se trezească, să-i zgâlțâi bine să-și revină și să pună piciorul în prag.

O singură dată mi s-a întâmplat să nu primesc niște bani după 3 luni de la termen și-am început cu amenințările, cu telefoanele și cu cererea banilor care mi se cuveneau. Am primit banii, dar și contractul a fost reziliat. Mi s-a rupt de pierderea clientului și de rezilierea contractului. N-am nevoie de clienți pentru care prestez și la care trebuie să mă milogesc să-mi dea banii care mi se datorează.

Dacă te pot ajuta cu ce-mi ceri, cu ce scrie pe contract, ești mulțumit etc, tu de ce, mă-ta, nu poți plăti? Nu-mi vine să cred că scriu atât de urât pe blog, dar e unul dintre lucrurile cele mai abjecte pe care și le pot permite unii. Mi se pare culmea nesimțirii și-a batjocurii, iar mie, una, nu-mi place sa fiu bătaia de joc a nimănui.

Așa că dacă aveți bani de încasat și clientul se face că plouă, nu întoarceți și celălat obraz. Nu e o dovadă de bunătate, ci de prostie și slăbiciune.