Cu moartea pe moarte câlcând, doar în filme și-n cărți

Era o vreme în care îl visam mereu pe tatăl meu viu, plecat undeva și regăsit după o vreme. Bucuria revederii și ideea că nu e mort, doar absent fizic de lângă mine era de nedescris și o simțeam cu toată ființa mea, chiar în vis.

***

În Arrow, unul dintre serialele la care mă uit, Oliver Queen, personajul principal revine din morți după 5 ani în care toată familia lui știa că a murit într-un naufragiu împreună cu tatăl și amanta lui. Toți sunt consternați, curioși, dar și foarte bucuroși că-l au printre ei din nou. (spoiler) Acum a apărut și amanta lui cu care era pe yacht și bineînțeles nici familia ei nu știe. A aflat doar tatăl, iar reîntâlnirea a fost foarte prost jucată și foarte superficială.

***

Sâmbătă am terminat una dintre cele mai intense cărți pe care le-am citit și în ea, un personaj apare după o anumită perioadă când nici celelalte personaje și nici cititorul nu știu că el e de fapt în viață. Spre deosebire de Arrow, autorul e infinit mai pătrunzător și descrierea momentul mi-a adus lacrimi în ochi.

După aceste exemple, nu pot să mă pun în pielea niciunui personaj, nu pot să nu mă gândesc că inima mi-ar sta câteva secunde dacă l-aș revedea pe tatăl meu viu după aproape 4 ani de când a murit. Nu pot să îmi imaginez o asemenea experiență și v-aș întreba pe voi dacă ați cunoscut-o, dar sunt sigură că în viața reală oamenii nu se întorc din morți, ca în film și ca-n cărți.