Dintr-o cămașă bărbătească

Iaca vă prezint și prima chestie demnă de o oarecare laudă ieșită din mânuțele astea două. Mă rog, mai precis de sub piciorușul mașinii de cusut. Mi-am rezervat ziua de sâmbătă unui proiect pe care voiam demult să-l încerc, așa că am făcut curățenie de vineri și de mâncat am mâncat mai pe fugă, mai târziu, mai puțin. Pentru că de prea mult timp îmi stătea gândul la o cămașă bărbătească pe care voiam să o transform în rochiță. Desigur, n-am făcut niciodată așa ceva, deci ce ieșea putea doar să mă dezamăgească sau să-mi servească de exercițiu, nu mă gândeam că voi putea chiar purta ce mi-a ieșit. Ideea e că m-a dezamăgit puțin pentru că voiam să fie o rochiță, nu o cămășuță, dar data viitoare știu cum să fac. Pentru că doar așa înveți, încercând și nerepetând greșelile. Deci modelul era ăsta:

Frumos, așa-i? :)

Tutorialul, care nu prea era tutorial în toată regula e ăsta. M-am mai uitat eu pe alte bloguri cum să fac și cum să dreg, dar m-au ajutat foarte puțin. Dacă foloseam de la început o altă cămașă pe care o aveam deja, sigur eram mai câștigată și-mi ieșeau lucrurile mai bine. Dar așa-i când îti pică fisa în ceasul al doișpelea.

Așa arăta cămasa XXL cumpărată dintr-un magazin second-hand de prin Sinandrei. Mi-a plăcut materialul și deja vizualizam rochița. După ce-am spălat-o, am călcat-o și m-am apucat de treabă:

Mi-am măsurat bustul, am adăugat 2 cm în plus în fiecare parte și am marcat cu ace pe unde trebuie să tai. După cum vedeți, iau foarte în serios croitoria și am investit într-o planșă specială de croit și într-un cutter special de tăiat. Mai îmi trebuie un liniar și-s all set.

Așa arăta după ce-am tăiat-o. Observați cât de inegale sunt cele două laturi ale rochiței.

După ce-am cusut-o, aveam să văd că partea dreaptă era perfectă, partea stângă făcea o burtă undeva. După ce-am fixat-o cu ace, am cusut-o. Pe față, de sus până jos, fără să las găuri pentru mâini. :)) Partea cu cusutul pe față era intenționată, pentru că voiam să o fixez cumva și să mă imbrac să văd cum arată. Cea cu cusutul mânecilor nu era, deci a trebuit să descos. După ce-am îmbrăcat-o și-am văzut că stă ca naiba, cu burta aia în partea stângă și cu nasturii mai la stânga, m-am pus pe regândit tiparul.

 


Am îndoit rochița în două să pot cumva repara burta. Nu mi-a ieșit, de-asta a ajuns cămașă și n-a rămas rochiță. Odată ce-am rezolvat-o cât de cât, am trecut la partea cu mânecile, care mi se părea o adevărată provocare. Abia atunci mi-a picat fisa să-mi iau o altă cămașă din dulap să vad cum sunt mânecile făcute de profesioniști. Am măsurat, am fixat în ace și-am tăiat.

După care am fixat mâneca de rochiță și am zâmbit că se potrivea :P

Am fixat și mânecile și am și greșit la imbinarea unor cusături, da’ nu prea mai îmi păsa că deja eram puțin cam descurajată de rezultat. Plus că cele două cusături pe care le vedeți de pe umeri în jos sunt făcute pur și simplu la întâmplare pentru că nu prea știam ce fac. Ideea era că prea mult material rămânea bufant de la umeri în jos. Și am început să pun ace și ce-o ieși, Dumnezeu cu mila. Întâmplător a ieșit bine :))

Din rezerva ce mi-a mai rămas de la mâneci, am tăiat niște fâșii pentru volanașe. Le-am tivit, le-am încrețit și le-am aplicat pe cămasă. Nu-s ele tocmai simetrice, da’ pentru o primă încercare, mă declar mulțumită.


Era rochiță până să constat că nu pot scăpa de burta aia din partea stângă fără să o strâmtez prea mult. Așa că, cu dezamăgirea în suflet, am băgat cutterul și-am făcut-o cămașă. Și așa arată în ziua de azi. Purtabilă.


Sper ca data viitoare să mă chinui mai puțin și să-mi iasă totuși o rochiță.