Viața cu un cățel

Înainte de premiera filmul Domestic, Nebuloasa mă provoca să scriu despre Ricky. Aș putea scrie o grămdă de chestii despre prostioarele lui, despre cum împrăștie în toată sufrageria conținutul coșului de hârtie, dacă simte că acolo e și vreun ambalaj de ciocolată sau despre cum fură ciocolata sau biscuiții de pe birou, despre cum ne „face” patul că noi nu știm să-l facem ca el, despre cum mototolește cuverturile de pe fotolii și covorașul din baie, despre cum doarme sub plapuma mea și despre cum iese cu jucăria în gură de fiecare dată când plecăm la plimbare. Sau despre cum se manifestă cu aceeași bucurie de fiecare dată când intru în casă, chiar dacă s-a mai bucurat și cu 5 minute în urmă. Despre cum mă trezește dimineața urcându-mi-se efectiv pe cap și lingându-mă pe frunte. Despre cum mă mârâie dacă-l deranjez când doarme sau despre cum nu mă bagă în seamă când îl chem la mine.
Da, aș putea scrie pagini întregi despre viața mea cu Ricky. Dar pe lângă toate chestiile astea drăguțe, super amuzante și heartmelting, că n-am cuvânt mai potrivit în română, mai sunt și lucruri mai puțin plăcute. Să ai un animal de companie e o responsabilitate destul de mare și n-ar trebui să-ți cumperi sau să adopți unul, dacă nu ești sigur, 100% sigur că poți avea grija de el așa cum merită.

* A avea un câine presupune trezitul de dimineață și plimbatul la prima oră. Ok, depinde de cum îl educi, dar dacă-l scoți de 2 ori pe zi afară, aș putea spune că animalul ala cam suferă. Chiar dacă nu mă plimb mai mult de 5 minute cu el, să-și facă nevoile, îl scot afara de cel puțin 3 ori pe zi.

* Câinele trebuie plimbat indiferent de vreme. Că ninge, că plouă, că te topești de cald, musai să-l duci la plimbare. Asta dacă nu vrei să-ți facă în casă, caz în care te vei enerva și-l vei certa sau bate. De parcă e vina lui că nu se poate ține până binevoiești tu să-l scoți afară.

* Câinele trebuie plimbat indiferent de starea ta. Ești bolnav, ești adormit, te doare la doi metri în fața ta? Asta e. Pune-i lesa și plimbă-l. Desigur, dacă n-ai pe cine să trimiți în locul tău.  Săptămâna trecută, după cum v-am mai povestit, am fost foarte bolnavă. Iubi a rămas la lucru, în fiecare zi, mai mult. Am chinuit un pic câinele și l-am ținut neplimbat până pe la 7, numai că vineri a întârziat și mai mult, așa că n-am avut de ales, m-am ridicat din pat, m-am înfofolit și l-am dus să-și facă nevoile. Mi se rupea sufletul de cât mă ruga, așa că nu mi-a mai păsat că-s bolnavă și l-am scos afară. În alte seri, de obicei vinerea, m-aș pune și eu în pat mai devreme, că-s ruptă după o săptămână de lucru. N-o pot face, că la 9:30 tre’ să ies cu el, altfel mă scoate noaptea la plimbare.

* Câinele trebuie dus la veterinar. Poate n-o să mă credeți, dar unii oameni și-ar abandona câinii la primul semn de boală. Am avut în bloc o vecină care avea o cățelușă de vreo 12 ani careia i-a crescut o tumoră pe burtă. A vrut s-o dea la cineva la sat, nu s-o opereze. Până i-am spus destul de tranșant că nu se face așa ceva, că n-a crescut-o 12 ani ca s-o abandoneze când s-a „defectat”. A operat-o până la urmă și-acum cățelușa e bine merci, la fel de jucăușă ca înainte de operație. „Vai, Andreea, nu știam dacă s-o operez sau nu, da’ bine că te-am ascultat”. /:) Am băgat vreo 1500 de lei în operații pentru câinii mei, și mai câteva sute în consultații și controale și ecografii și radiografii și analize de sânge și urină. Și-o să continui să o fac pentru că sunt la fel de importanți pentru mine ca și un om. Sunt suflete care nu pot avea grija de ele și care fară ajutorul nostru nu ar putea duce o viață lungă.

* Câinele te poate împiedica să mergi în concediu. Da, am început s-o simt pe propria-mi piele anul trecut. Nu mi s-a mai îtâmplat să n-am cu cine să-i las și să-mi condiționeze plecarea în concediu. Am găsit pensiunea de câini și de atunci, plec liniștită în vacanță pentru că știu că oamenii de acolo au grijă de animale. Mi se rupe inima, evident, că îi văd ochișorii și mă gândesc că se simte singur, dar asta e… nu pățește nimic fără mine o săptămână.

Cam așa-i viața cu un animal, așa că-i bine să vă gândiți de două ori înainte să faceți pasul ăsta. Pentru că e singura ființă de pe lumea asta care te iubește necondiționat. Dar vă pot asigura că merită orice efort. :)