Sunt donator de organe
Disclaimer: acesta nu este un post macabru, nici măcar trist. Dacă tot trebuie să-i pun o eticheta, e un post informativ.
Luni, parcă, am văzut o știre la ProTV despre cum organale a două femei au salvat viețile a 25 de persoane. Nu-i așa că sună frumos?
Nu știm ce-i dincolo de moarte, da’ cu siguranță corpul nu ne mai folosește la nimic odată ce funcțiile vitale și-au încetat activitatea. Însă știu că dacă moartea mea ar însemna continuarea altor vieți datorită organelor mele, de oriunde ar fi, spiritul meu sigur s-ar bucura. Am văzut suficiente seriale cu doctori (și nu numai) pentru a înțelege ce înseamnă un organ în minus, pentru a înțelege cât de frustrant e să fii al nu știu câtelea pe-o listă de așteptare. Unde mai pui că te mustră și conștiința pentru că practic aștepți ca cineva să moară ca tu să poți trăi mai departe. Sper să nu ajung niciodată în situația asta, însă dacă ajung în cealaltă situație, atunci îmi doresc că moartea mea să redea viață.
Revenind la ProTV, am mai auzit de campania lor Exista viață după moarte și tare mă bucur că știrile despre transplanturi și prelevare de organe sunt din ce în ce mai dese. Dar aseară, pregătind articolul am mai aflat ceva ce nu știam, pentru că nu urmăresc știrile cu regularitate, iar astfel de reportaje se pierd printre noianul de crime, accidente, violuri, sinucideri și altele de felul ăsta. Am aflat că Paula Herlo a inițiat o campanie numită Avem viață în sânge prin care își propune să înființeze în România Registrul Național de Donatori Neînrudiți. Adică o bază de date cu oameni dispuși să doneze celule stem bolnavilor de leucemie, în caz de compatibilitate (link). După ce-am văzut un filmuleț în care am aflat ce înseamnă și ce presupune donarea de celule stem, n-am stat pe gânduri și m-am înscris imediat pe lista donatorilor. Am făcut-o cu puțină teamă, că e ușor să scrii și să te bați cu pumnul în piept că “da, aș face așa ceva”. Dar dacă stai să te gândești, chiar ai fi dispus să îți donezi celulele, dacă va veni momentul? Adică de ce te-ai lega la cap dacă nu te doare, să o spun un pic mai vulgar. Păi, în primul rând exact pentru motivul invocat mai sus: pentru că poți da cuiva șansa la viață. Și nici nu trebuie să mori pentru asta, ca în cazul donării de organe. Așa că dacă aveți dorința de a salva o viața, de a face un bine, dacă aveți curajul să mergeți până la capăt, completați formularul și înscrieți-vă pe lista donatorilor de celule stem. Într-o zi, bolnavii de leucemie nu vor mai trebui să plece în străinătate, ci vor putea face transplantul aici, în România.
Și-acum revenind la donarea de organe după moarte, că am uitat să zic ceva, mi-ar plăcea ca și la noi să existe un sistem prin care să se poata afla imediat dacă ești donator sau nu. Adică în cazul unui accident, paramedicii să poată anunța imediat că s-a găsit un donator. Nu știu cum e în alte țări, vorbesc din ce-am văzut prin filme, unde am văzut că donatorii aveau în portofel un card inscriptionat cu mesajul pe care îl vedeți în titlu. Ieri, vorbind cu colegele, Anca zicea că noile buletine cu cip probabil vor avea informația asta stocată undeva. Da’ până atunci, cred că e o idee bună să-mi lipesc o hartiuță pe spatele cărții de identitate, astfel încât dacă mi se întâmplă ceva… să știe doctorii ce să facă. Mă liniștește gândul că o să mor de-a binelea după asta, că tare mi-e frică să nu mă îngroape de vie. :)) Mă scuzați, nu m-am putut abține.
Sunt curioasă din cale-afară de ce părere aveți despre acest subiect, dar mai ales, dacă ați vrea să fiți donatori sau nu.
pe mine m-ai nimerit cu acest subiect!
acum trei ani am trecut prin asa ceva, a fost cumplit, dar totul s-a terminat cu bine 🙂 si asta e tot ce conteaza 🙂
nu vreau sa scriu mai multe aici, cand o sa ne intalnim, poate o sa iti povestesc!
hm… sunt curioasa in ce fel “te-am nimerit”. sper ca nu-i o poveste care se termina urat…
s-a terminat cu bine si asta e tot ce conteaza 🙂
vreau sa iti povestesc cand ne intalnim!
Cumva postarea ta a venit intr-un moment…. Nu stiu cat il stii tu pe Tudor, un baietel de un an si jumatate, care s-a nascut cu o malformatie la inima, si care in ultimul an a suferit patru infarcturi, de fiecare data revenindu-si miraculos. Ei bine, de peste patru luni este pe lista de asteptare pentru transplant. Aseara s-a gasit o inima, iar la cinci dimineata a intrat in operatie. Eu sunt undeva intre groaza constientizarii ca inima aceea a apartinut unui copilas care acum nu mai este si speranta ca totul va fi bine pentru Tudor. Sa il ai in gandurile tale pe Tudor azi, da? Te sarut.
ooof, sper ca totul e bine si ca operatia a reusit. dragul de el…
momentan a reusit, insa urmatoarele zile sunt critice. deci orice gand este binevenit in continuare. te sarut, prietena frumoasa!
eu cred c am vazut prea multe filme, in care posesorii de carduri de donator erau omorati “accidental” special pt organe 😀 de altfel, mi-as dori sa pot salva o viata daca eu dau coltu anyway. dar asta cred ca se poate intampla si fara card, exprimandu ti dorinta catre familie.
exact la asta ma gandeam si eu acum mai ales la cate povesti de groaza se tot spun despre traficul de organe…
in ceea ce ma priveste, nu sunt de acord cu donarea de organe; prefer sa fiu incinerata asa cum sunt, intreaga 😀
Pot intelege ca asta e dorinta ta și o respect, dar poti argumenta si de ce nu ai dori sa donezi? Sunt curioasa de ce NU vrei, adica, cu ce ar fi mai bine pentru tine, sa fii incinerata intreaga?
@demo – pai familia mea, cat a mai ramas din ea, stie. dar as vrea sa se poata sti si daca familia mea nu e in preajma… si nu mi-e deloc teama ca as putea fi omorata pentru organe.
@irina – asa cum a spus bianca, inteleg si respect decizia ta, dar si eu sunt curioasa de ce nu vrei.
Total de acord cu donarea de organe dupa moarte. Mai bine sa fiu de mare folos dupa moarte daca in viata n-am reusit acest lucru. Pana o sa ajungem in randul tarilor civilizate, referitor la acest subiect, mai este cale lunga. Avem destui credinciosi, religiosi, spalati pe creier, care cred ca trupul trebuie sa se intoarca intreg in pamant ca din pamant l-a facut dumnezeu. Ma lasi!? :))
P.S. Foarte bun articolul.
Mie nu mi se pare deloc un post macabru, ci mai degrabă un act de maturitate din partea unei persoane generoase. Mi-am pus de multe ori întrebarea legată de ce vreau să se întâmple cu mine când voi trece pe celelalte meleaguri şi cred că donarea de organe e cel mai bun cadou pe care-l poţi face propriul trup.
So, cheers for the attitude!
Mi-as dori ca atunci cand nu o sa mai fiu sa salvez vieti.Nu inteleg de ce oamenii se tem sa faca acest lucru..Trebuie sa ne gandim daca am fi noi in situatia de a avea nevoie de un organ..Eu sunt pentru donarea de organe…
Va trece multa apa pe Dunare pana romanii vor inceta sa gandeasca precum gandeau in evul mediu si sa se deschida spre civilizatie si altruism. Da, as dona organele mele, decat sa arda aiurea (sper ca nu voi ajunge in pamant), mai bine sa salveze alte vieti. Cat despre ai mei, probabil tata-miu ar fi deschis, bunica-mea .. nu prea. Asta e .. la 80 de ani nu mai schimbi mentalitati
Și eu aș vrea un card din acela, să se știe că vreau să donez, că este dorința mea, că deși poate îmi exprim dorința asta în familie, familia nu va fi așa deschisă spre asta. Eu de exemplu am încercat să-i zic mamei, nu a vrut să discutăm (nu pentru că ar considera-o un păcat sau alte chestii SF ci pentru că pur și simplu nu vrea să audă că eu aș putea muri înainte ei).
Cu sotul am vorbit, el măcar m-a ascultat, da serios că nu știu ce ar face în acea situație. Ideea este că mi se pare nemaipomenit să poți salva alte vieți (desigur dacă se poate și nu ești bolnav, sau total dezintegrat in urma unui accident, dar asta vor sti medicii).
Back to real life, în 2010, un amic a murit intr-un accident de masina stupid, au fost 5 in masina, numai el a murit. De fapt a stat în coma 3 zile, la aparate și medicii au intrebat-o pe mama lui de donare de organe. A semnat imediat ce a priceput că băiatul ei va muri, dar altii vor trai datorita lui. Nu stiu cat conteaza, familia este de religie baptista (asta ca tot vorbim de deschidere și cred ca uneori nu știm ce vorbim).
Nu este deloc un articol deprimant, ba este chiar foarte optimist. Privit din toate părțile posibile.
Din cate stiu, informatia asta va fi prezenta pe noul card de sanatate, nu in buletin.
Da, teoria despre cum o sa fim toti omorati pentru organe deja circula pe internet…
A mai fost odata un proiect cu un registru al celor ce vor sa doneze celule stem. Cred ca se ocupa Cristina de el.
Fratele meu a locuit cativa ani in SUA – cu forme legale – si avea acolo invlusiv permis de conducere. Mentiunea ca esti sau nu donator era facuta chiar pe permis. Pentru cei care nu aveau permis, pe orice alt act de identitate. Si culmea, nu l-a omorat nimeni sa ii fure organele. Cat de paranoic si intepenit in evul mediu sa fii sa crezi asta? Ar fi ok sa fie si la noi ceva similar, fie pe buletin, fie pe cardul de sanatate, pentru ca asta e o decizie pe care cel mai bine e sa o iei tu, nu sa o lasi apropiatilor tai. Pentru ca in momente de durere, s-ar putea ca ei sa nu fie suficient de puternici sa iti respecte dorintele. Eu am le-am zis celor din familie ca daca e sa patesc vreodata ceva, doua chestii le doresc: unu, sa imi fie prelevate organele pentru donare, si doi, sa fiu incinerata. Si in niciun caz nu implicam preotii in toata povestea asta.
foarte nimerit postul si de mult bun simt
foarte faina si initiativa
eu una am vb u medicul de familie care mi-a consemnat in fisa si m-a trimis sa dau o declaratie notariala in acest sens
pe baza declaratiei, notarul transmite datele la un registru national
sper sa nu fi dat banii degeaba pe declaratia notariala si cineva chiar sa tina cont de dorinta mea
inca odata, bravo celor implicati
Oamenii care stiu ce inseamna sa umbli ca un nebun dupa prieteni care sa doneze sange atunci cand ai pe cineva in spital, pentru care iti trebuie sange la schimb, nu cred ca vor ezita.
Eu cred ca e foarte important sa le vorbesti celor din jur despre decizia asta. Sa-i intrebi si pe ei ce ai vrea sa faci, daca se intampla ceva cu ei. Daca, Doamne fereste, esti in situatie critica, de ce sa nu salvezi o viata, doua, 25.
Intrebare pentru cei carora le este frica sa nu fie omorati pentru trafic de organe in caz ca devin donatori: credeti ca oamenii care se ocupa asa ceva is preocupati daca voi doriti sa fiti donatori sau nu? 😀
Cred ca e random… cine pica victima.
Legat de donarea de celule stem, implica niste riscuri, din cate am citit pe internet! Te felicit pentru curaj si pentru initiativa!
Si eu vreau sa fiu donatoare de organe!!!!!
Cand mi-a venit aplicatia pt permis de conducere (in UK), avea inclusa o pagina in care te intreba daca vrei in cazul unui accident sa iti donezi organele. Trebuia doar sa bifez casuta ca “da” si mai jos era o intrebare cu mai multe variante: Ce organe vrei? a) toate b) inima etc.
Dedesupt te intreba daca vrei sa donezi organele doar in cazul unui accident de masina sau ti-ar placea sa te inscrii in baza nationala de date astfel incat organele pot fi preluate si in alte circumstante (a se intelege daca as muri in alte circumstante).
Am bifat acolo ca vreau si mi-a venit acasa un card cu o serie si pe care scrie ca donez organe.
Iti pot trimite o poza sa vezi!
Sunt total de acord cu ceea ce ai scris!
si eu m-am inscris ca organele mele se fie folosite daca ma duc pe bata, in cazul in care mai sunt intregi. sunt de parere ca e prea multa birocratie pentru asa ceva!
Am scris si eu despre acest subiect in urma cu o luna: http://questioare.ro/donatori-de-organe/
Si eu cand v-a veni clipa….sunt de acord cu asta…daca eu nu mai traiesc macar altii sa traiasca.
Da, as fi de acord sa donez tot ce se poate din mine, daca ar fi sa crap! De ce nu? Daca printr’o singura moarte poti salva 2, 3, sau 5 vieti, de ce sa nu o faci!?
cine stie ceva despre acel tratament( ce implica?), ce trebuie facut inainte de a se putea preleva sangele pt celule…
Dacă va exista aşa ceva şi pe la noi, eu o să vreau să-mi donez organele…Dacă eu nu o să mai fiu, măcar să pot ajuta să fie salvaţi alţi oameni 🙂
Eu am card de donator de organe, am incercat sa donez odata si sange si am lesinat pe acolo, asa ce mi-au cam interzis sa mai trec pe la ei :))
Nu as putea sa donez celule stem, nu am vazut un centru pe aici,prin Germania, dar m-as duce daca ar fi.
In schimbul cardul de donator il am cu mine peste tot, in portofel, daca mi se intampla ceva vreau macar sa aiba altii o sansa.
Din pacate, la noi nu exista nici o reglementare in acest sens, din cate stiu. Chiar si cu hartiuta in portofel, nu stiu daca cineva si-ar asuma raspunderea de a-ti preleva organele pana nu apare un membru al familiei.
Eu mai am un singur rinichi, ceea ce inseamna ca s-ar putea ca mai tarziu sa am probleme si cu el. dar mi-as dona organele fara sa stau pe ganduri. Problema este ca eu as fi moarta, iar familia mea nu prea este de acord cu asta. :((
am descoperit blogul tau intamplator si ma intereseaza subiectele pe care le abordezi. In acest moment, tema donatiilor de organe este aproape de sufletul meu. O buna prietena a donat un rinichi ca si donator anonim. Operatia a avut loc la inceputul lui februarie. Am scris povestea ei aici: http://www.filedenunta.ro/ideisfaturiproiecte/ganduri-de-pe-strada-mea-un-dar-mai-frumos-nu-se-putea
(Si desi blogul meu este dedicat in special nuntilor, un act atat de uman si plin de speranta isi are locul oriunde:)
E de admirat gestul tau si cred ca poti fi numita un fel de ‘lider de opinie’ in cazul asta, pentru ca un exemplu bun e incurajator spre a fi urmat. E o situatie ingrata pentru cel care asteapta organul respectiv, insa cel care il doneaza stie ca va salva o viata si asta cred ca e un gest minunat stiind ca apoi se va stinge. Cred ca, toate astea, dupa ce s-a resemnat la gandul ca nu mai are sanse de viata. E greu, nu-mi pot imagina cum as reactiona eu.
Informati-va complet despre ce inseamna cu adevarat donarea de organe inainte de a va declara de acord cu ea:
http://piersicuta.blogspot.de/2014/01/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html