Oi avea eu aproape 30 de ani, da’ tot ca o elevă arăt

E bine să mai ieși din casă. E bine și să mergi pe jos. Ți se întâmplă chestii (și dup-aia ai despre ce scrie pe blog ;))) Sâmbătă, după o vizită pe la coafor și o întâlnire tare plăcută cu Nebuloasa, mă întorc acasă pe jos, bucuroasă că terminasem mai repede a doua carte a lui Ellen. Citesc în timp ce merg pe jos, îmbin utilul cu plăcutul. Mai aveam aproximativ 100m până acasă, și numai ce băgasem Kindle-ul în ghiozdan, când o bătrânică mă abordează spunându-mi ceva, dar nu auzeam prea bine. Mă întreba dacă o pot ajuta să care o plasă grea până la ea acasă, nu stă departe. Da, cum să nu, zic eu bucuroasă că o pot ajuta. Și iau plasa, care era destul de grea și pentru mine, darămite pentru o bătrână de 83 de ani, cum aveam să aflu mai târziu, și îndoită în două.

Și mergem noi una lângă alta, povestind.

–    Da’ cum de v-ați pornit la drum cu plasa asta așa grea? o întreb eu.
–    Păi am plecat de-acasă cu o verișoară, da’ ea a rămas la lucru și m-o pus pe troleibuz cu plasa asta. Și nepoții nu-s acasă să vină să mă ajute.
–    …
–    De la școală vii?
Întrebarea m-a distrat și n-am putut să-mi înfrânez un mic hohot de râs. De tare multă vreme cineva nu mi-a mai dat atât de puțini ani.
–    Nu, zic eu, din oraș.
–    Da’ pe-a câta ești?
–    :)) Am terminat cu școala de ceva vreme. Am aproape 30 de ani.
–    Da?? Vai, că n-arătați (brusc, bătrânica nu mă mai tutuia). Și lucrați?
–    Da.
–    Da’ ai salar bun? (a redevenit familiară)
Cum să-i spun că am un salariu probabil de vreo 3-4 ori mai mare decât pensia ei?
–    Da, nu mă plâng.
–    Da’ ai măcar 10 milioane?
–    Da, am un pic peste, mint eu.
–    Și stai cu părinții?
–    Nu, stau cu logodnicul meu. Tatăl meu a murit acum 3 ani și mama mea e tare bolnavă, internată într-un centru de asistență.
–    Da’ ce o pățit?
–    Are demență, zic eu.

Discuția se oprește puțin, da’ bătrânica îndrăznește mai mult:
–    Dacă te rog frumos, nu-mi iei o sticlă de suc și niște bomboane de mentă de 2 lei?
–    Ba da, cum să nu? De care suc?
De portocale voia, așa că i-am luat un Fanta la 2L și niște bomboane de mentă vărsate, că vânzătoarea o cunoștea și știa de care voia. Am condus-o pe batrână până acasă (care, fie vorba între noi, arăta chiar bine și ingrijită) și nu i-am luat cei 4 lei pe care voia sa mi-i dea pentru serviciul făcut. Am plecat spre casă cu zâmbetul pe buze că cineva încă mai credea că sunt la școală. :)  Și totuși, sub zâmbet, am rămas cu un gust amar. Nu m-am putut abține și înainte să merg la magazin, i-am făcut o poză.