Azi-noapte, tati m-a tinut in brate

azi sunt fericita. azi noapte m-am intalnit cu tati. in vis. si-a fost atat de emotionant, incat imi tot repet imaginea in minte pentru a nu o uita. si-o si notez aici, sa fiu sigura ca nu dispare. ca de fiecare data cand visez cu el, nici de data asta nu era mort, era in alta tara. pentru a doua oara in Germania, l-am mai visat si prin Rusia. si era cu mama mea, avand grija de ea, aratand bine si sanatos. si, tot ca in fiecare vis, stiam ca e plecat in alta tara, dar din nu stiu ce motiv, nu l-am sunat deloc. si cand am facut-o, o doamna mi-a spus ca nu l-a mai vazut de 2 saptamani. m-a cuprins panica si tristetea ca poate nu-l voi mai vedea, doar ca imediat dupa ce am iesit din camera in care vorbisem la telefon, el era in sala de asteptare a unei pensiuni la care ma cazasem in Germania. si-acum simt bucuria si fericirea care m-a cuprins cand l-am vazut. si ne-am luat in brate si-am plans. amandoi. tatal meu nu plangea in real life, dar in visul meu era si el prea emotionat. stiu ca i-am miorlait ceva la ureche, cum fac copiii cand plang dupa ce se lovesc si parintii il iau in brate si ei povestesc printre suspine ce-au patit. cu gura deschisa si cu lacrimi de crocodil. asa si eu in bratele tatalui meu. mi-a spus si el ceva, dar nu-mi mai aduc aminte. niciodata nu-mi aduc aminte ce-mi spune…

asa ca azi sunt fericita.

ce pacat ca-n vise nu poti face poze pe care sa le pastrezi in viata reala…