La 15 ani îmi plăceau mulți băieți

Am împlinit 15 ani acum 14 ani, în 1998. Când eram mai mică, abia așteptam să împlinesc anumite vârste. Mi se părea mie că să ai 15 ani sau 18 sau 20 sunt un fel de praguri, vârste la care se întâmplă treburi serioase. Abia așteptam să mă întrebe cineva câți ani am, să-i spun cu mândrie că 15. Ah ce vremuri… :)

La vârsta aia s-au întâmplat multe chestii și pentru că am jurnalele de pe atunci, numai bine pot scoate din capsula timpului cele mai importante evenimente.

* Deși n-aveam încă 15 ani, luna martie a lui 98 (ah, tot luna martie) a fost marcată de moartea primului meu cățel, Cookie. Triste momente atât pentru mine, cât și pentru ai mei. La scurt timp a apărut Benny, care încă mai trăiește, deși e un moșulică ramolit.

* În aprilie 98 vedeam Titanicul la cinema împreună cu o prietenă și cu un prieten, după care mergeam în discotecă. Nu știu cum de-am ajuns acolo, că n-aveam voie, da’ probabil pentru că prietenul respectiv era mai mare decât noi și ai mei aveau încredere în el. Nu ne duseserăm pentru dans, ci la primul concert din viața mea. La Solid Harmonie, poate vi le aduceți aminte  . :))

* Îmi plăcea de un băiat pe care îl sunam și-i spuneam că mă cheamă Denisa. :))

* Eram tunsă scurt și mintea-mi stătea numai la băieți. Cred că în 10 pagini de jurnal am citit despre vreo 4 băieți. Cu toate astea, luam mențiune în clasa a VIII-a și mă pregăteam intens pentru examenul de admitere la Loga.

* În 1998 am avut banchetul de sfârșit de clasa a VIII-a la Valea lui Liman. Un banchet super reușit, cu amintiri de care și acum mai râd cu foștii mei colegi. Câștigam locul III la concursul de dans pe perechi. :)) Doamne… râd numai când îmi aduc aminte.

Dar staaați că toate astea sunt dinainte să împlinesc 15 ani. Nu m-a lăst inima să le șterg, așa că le las aici și trec rapid peste intrarea la liceu și ajung în octombrie 1998, când chiar de ziua mea mă împăcam cu prima mea dragoste. :)) Da, din nou despre băieți. Tot de ziua mea am luat un 2 la fizică. Științele reale n-au fost niciodată punctul meu forte.

Începeau balurile bobocilor și mergeam la câte 3-4 în fiecare an, la toți prietenii care îmi dădeau invitații. Era singura distracție pentru că altă ocazie de mers în discoteci n-aveam.

În clasa a IX-a îmi picase cu tronc colegul meu de bancă, Alin. Oh, Doamne, când mă gândesc cât de ușor mi se punea pata pe câte un băiat și cât de repede îmi trecea, îmi vine să râd. După încă vreo 2-3 crush-uri, m-am oprit pentru câteva luni la prima dragoste mai sus menționată. O relație la distanță în timpul căreia am dat dovadă că-s peste limita legală de naivă și fraieră, dar o relație care m-a învățat multe. The hard way. Tot în clasa a XI-a participam la olimpiada de franceză pe oraș, la care am reușit să iau o mențiune.

Când aveam eu 15 ani, în 1999, s-a întâmplat eclipsa totală de soare, pe care am prins-o la Herculane. Eram cu verișorii mei cu cortul într-o excursie de 2 saptămhani. Mătușile mele erau la hotel și noi într-un camping la 7 izvoare – o vacanță de vis.

În jurnalele mele de la 15 ani mai sunt multe destăinuiri și multe nume de băieți. Bucurii, tristeți, sentimente pe care le recunoșteam numai în scris, pe acele pagini. După atâția ani, recitind, m-am amuzat de cum eram atunci, m-am mirat cu câtă ușurință îmbinam toate aspectele vieții unei adolescente, cât de repede treceam de la fericire la tristețe, cât de ușor iertam, iubeam sau rupeam inimi. Acum ceva timp citeam la Inozza un post în care vorbea cu ea, cea de la 13 ani și tare mi-a plăcut. După ce-am călătorit și eu înapoi, în trecut, nu cred că-mi place de mine atât de mult cât îi place ei de ea. Cu toate astea, n-aș schimba nimic, pentru că ce sunt azi e suma tuturor reușitelor și greșelilor pe care le-am făcut.

M-am întors în trecut pentru așa m-a provocat Avon, care și el împlinește anul acesta 15 ani de când e în România. Mulțumesc, Avon pentru retrăirea unor momente prețioase.