S de la Sibiu și Szeged

La sfarșitul anului, când voi scrie postul cu retrospectiva finală a lui 2012, trebuie neapărat să notez undeva că acesta a fost cel mai PLIN weekend al lui. Atâtea am făcut în 3 zile că am avut impresia că am mai avut un concediu și că a durat mai mult de-o săptămână.

Vineri, după cum ați putut citi, am primit de la Vali ștafeta olimpică Renault și imediat după ce s-a întâmplat asta, am fugit la Sibiu. Uuf, despre drum… ce să vă spun? Cu Zoso în dreapta, cu o mașină automată pe care n-o cunoșteam și n-o puteam stăpâni din prima, cu un trafic de ziceai că atunci au scăpat toți de pe undeva, cu un drum lung înainte și cu noaptea lăsându-se inevitabil… am ajuns la Sibiu cam șifonată.

După ce ne-am cazat repede repede la Pensiunea Green House, la care Tudor a fost atât de drăguț să ne facă rezervare și să îi convingă pe patroni să ne lase cu animalele, am pornit-o spre Piața Mică unde petrecerea era în toi. N-o să-i înșir pe cei prezenți pentru că sigur o să uit pe careva și n-aș vrea să las pe careva nenumit. După o Caipirinha rece și alcoolizată, simțeam oboseala cum pune stăpânire pe mine, da’ oricât de somn îmi era, tare bine mă simțeam în compania celor care nu și-au mutat distracția în altă cârciumă. „Seara” s-a încheiat pe la 2 și jumătate când am adormit cum am pus capul pe perină.

Sâmbăta a început la ora 8, când nici nu știam ce se întâmplă când a sunat ceasul. Abia m-am dezmeticit, abia l-am trezit pe Iubi și tot pe repede înainte am plimbat câinii, am mâncat și ne-am precipitat cu Megane-ul către locul de întâlnire și de start al plimbării prin Sibiu. Deși trupa s-a lăsat așteptată, am profitat de câteva momente libere pentru a ne face câteva poze prin minunatul Sibiu. După care a început plimbarea și vizitarea unor obiective importante în istoria și arhitectura orașului. Ghidul, Răzvan Pop, e, la fel ca și ghidul Timișoarei, Dan, un fel de enciclopedie ambulantă a orașului lui. Ne-a povestit o grămadă de lucruri despre sibienii de altă dată, despre conducătorii orașului, despre cât de prosper a fost acesta acum câteva secole, despre statutul lui de capitală, despre zidurile cetății și despre decizia de a face cimitirul în afara lor, despre breslele și turnurile aferente fiecăreia, despre stilul baroc ce stăpânește arhitectura Sibiului – cel mai pur exemplu de baroc e biserica din Piața Mare – despre cum își construiau oamenii simpli casele fără nici un proiect, despre cum sibienii au notat absolut tot în arhive și despre o mulțime de alte lucruri. Pentru mine și pentru Iubi, vizita de la Sibiu s-a terminat după prânzul delicios servit la restaurantul Weinkeller. La ora 15 și ceva, eram deja în mașină, cu căței cu tot, gata să ne întoarcem acasă. Din păcate am pierdut niște activități plăcute #prinSibiulmeu, cum ar fi plimbarea cu bicicletele, însă mă bucur că am ajuns acolo și numai pentru câteva ore de plimbare cu minunata gașcă.

Vă mai spun că această plimbare a fost posibilă cu sprijinul următorilor sponsori: Autonom (rent a car), Hotel Ibis, Asociația pentru înfrumusețarea orașului Sibiu, Primaria, Casa de Cultură, CNM Astra, Muzeul Brukenthal, Ivelo Sibiu, Image Art, Weinkeller, Pardon Cafe și Atrium Clașic Cafe.

Bun, ziua de sâmbătă s-a încheiat destul de devreme, fiind rupți de oboseală. Însă duminică am luat-o de la capat. Hop în mașină și pe-aici ți-e drumul. De data asta fără Megane, pentru că destinația era Aquapolis, Szeged. Și Megane-ul nu are voie să părăsească țara, da’ tare mi-ar fi plăcut să îi arătăm puțin și șoselele vecinilor. La Aquapolis ne-am dus să ne sărbătorim un prieten și ne-am bălăcit de nu ne-am mai fi dat duși. Topogane peste topogane, bazine peste bazine, apă cât cuprinde, scări de urcat, cozi la care aveam de așteptat… ce mai, o zi plină din nou. Ne-a plăcut tare mult și sper să mai mergem. Am ajuns acasă… obosită e puțin spus. Însă bucuroasă că am avut un weekend reușit, în care am întâlnit o mulțime de oameni, în care am făcut o grămadă de chestii și, deși obositor, sper ca weekendul ăsta să se repete.

Am facut o gramada de poze, dar le-am facut cu telefoanele (al meu si al lui Iubi) si inca n-am avut timp sa le descarc. O sa revin cu un tweet si cu o postare pe Facebook cand ma achit si de datoria asta ;) Gata, pozele sunt sus, pe Facebook.