Handicap ușor, din nou
Au trecut câteva zile de când am aflat și m-am mai calmat între timp. Însă dacă tot am început să vă vorbesc despre boala mamei mele și despre cât de îngrozitor e Alzheimerul și cât de mult amplifica statul român aceasta situație, să vă povestesc mai departe.
Așa cum am spus cu ceva vreme în urmă, mama mea avea gradul IV de handicap, adică handicap ușor. Adică nici un ajutor din partea statului, doar medicamente așa zis gratuite. Gratuit înseamnă că medicamentele ei, pe 2 luni, mă costa 60 de lei. Atât de gratuite sunt.
Bun… În septembrie am internat-o special pentru a fi ținută sub observație și pentru a cere revizuirea dosarului, în speranța că îi vor schimba încadrarea de handicap, deși mulți mi-au spus că mă lupt cu morile de vânt și mai mult de-atât n-o să primesc. O să ajung imediat și la motivele pentru care mama mea nu se incadrează din punctul legilor de vedere la handicap sever, care necesita un însoțitor. Faza din septembrie o știți, că mi-a plecat din Spitalul Județean și a traversat tot orașul în cămasă de noapte și șlapi de casă. După episodul ăla nu s-au mai întâmplat și altele atât de grave, pentru că am ținut-o sub observație și în afară de plimbarea cu câinii, nu ieșea singură nicăieri. Până când într-o zi, acum 2 saptămâni, s-a luat după o femeie, care am aflat că îi fusese colegă la fabrică, și nu mai venea în casă. Am ieșit pe stradă, n-am văzut-o nicăieri și am început s-o caut. Am găsit-o destul de repede, dar evident că femeia aia nu știa nimic de boala ei și nici nu i s-a părut nimic suspect. Eu am tras o sperietură zdravănă și m-am hotărât să nu mai aștept după statul român și am profitat de-un număr de telefon pe care mi-l dăduse Bloodie. Dar despre asta în alt episod.
Pe actele de ieșire din spital scria albastru pe alb că nu poate fi lăsată nesupravegheată. Judecătoria Timiș mi-a acordat tutela ei pentru că nu poate fi lăsată nesupravegheată. Casa de pensii consideră și ea că și-a pierdut în totalitate abilitate de a se îngriji. Doar Comisia de la Handicap e de părere că mama mea are un handicap ușor. Rectific, nu comisia, ci legile, statul român. Știți pe ce considerente se acordă handicapul la bolnavii mintal? Pe baza unui test, numit Mini Mental State Examination (MMSE). Test care e format din 10 cerințe/întrebări de genul:
– În ce an suntem? Mama mea e în anul în care vrea ea. Cel mai des vrea prin 2001, 2000 sau 1990 și ceva.
– Ce anotimp e? În condițiile în care stătea în fața geamului și vedea zăpada afară, nu era să zică că e vară.
– În ce dată suntem azi? Mucles.
– Ce zi a săptămânii este azi? Pentru mama mea e luni, nu contează ce zi e. Chestia e că 13 februarie, ziua în care am fost la reexaminare, era tot luni. Eu n-am fost de față, pentru că m-au scos afară și n-am putut să le spun că la ea e luni tot timpul. Așa că au luat-o de bună.
– În ce lună suntem? –
– În ce județ/zonă suntem? Asta a știut.
– În ce țară? În ce oraș? – Și asta a știut.
– Unde ne aflăm acum? –
– Suntem la etaj sau la parter? Mda… greu era să se uite pe același geam și să-și dea seama că e la parter.
Apoi, tot MMSE-ul vrea ca bolnavul să numere descrescător de la 100 și să scadă câte 7. Evident că n-a știut. MMSE-ul cere bolnavului să spună cât e ceasul, apoi să deseneze un ceas care să indice ora, apoi să repete o propoziție („Fără dacă, și sau doar”), apoi să ia o coală de hârtie, să o îndoaie în două și s-o așeze pe jos, apoi i se arată o hârtie pe care scrie „închide ochii” și bolnavul trebuie să facă ce scrie acolo, apoi trebuie să scrie o propoziție (mama mea o scrie pe aceeași la fiecare MMSE: „Fetița mea are grijă de mine”- ceea ce o dă pe spate pe doctoriță, pe mine nu mă mai impresionează), apoi trebuie să copieze nu știu ce pentagoane intersectate. Și gata. Ăsta e testul care decide că mama mea (sau orice alt om bolnav de Alzheimer) e capabil să aibă grijă de el.
Testul ăsta decide că mama mea nu are nevoie de îngrijitor.
Și-acuma să vă povestesc eu cum stau treburile cu un bolnav de Alzheimer, care, chipurile, nu merită un grad de handicap mai mare pentru că n-are un punctaj sub 9. Mama mea are 15.
Mama mea nu se spala, nu mănâncă, nu se îmbracă, nu face NIMIC fără asistență. În fiecare seară stau cu ea în baie și îi spun: „Acum te speli la subraț, acum te speli în urechi, acum te speli la fund, acum te speli între degete. Acum ieși din vană, acum te îmbraci în halat, acum te ștergi, acum te îmbraci în pijama, acum te bagi în pat.” Dimineața o luam de la capăt: stau lângă ea să se spele la subraț (că transpiră noaptea) și când termină, până mă spal eu pe dinți, ea se îmbracă cu hainele pe care i le-am pregătit pe coșul de rufe. Dacă nu îi spun să își ia chilotii pe ea, stă și se uită la mine și așteaptă să îi dau următoarea comandă. La masă mănâncă toate alimentele pe rând. Dacă îi pun în farfurie carne, orez, morcovi, broccoli și cartofi, le mănâncă pe rând. Nu pot merge la budă, că e mereu după mine, în spatele meu. Nu pot să o pun nici măcar să îmi spele vasele pentru că lasă farfuriile cu detergent și nu le clătește. Nu o mai las să-și facă nici patul pentru că ultima oară mi-a stricat canapeaua și am fost bună de plată: 200 de lei. Nu pot să-mi las deodorantul, parfumul și periuța de dinți în baie pentru că le foloșește ea. Le țin ascunde în dormitor. Nu pot lăsa coșulețul de gunoi (pentru discuri demachiante și alte chestii pe care le arunc) în baie, pentru că aruncă hârtia cu care se șterge la fund acolo și îmi pute în toată baia.
Nu mai continui, că ați înțeles ideea. Și la lista asta se mai adaugă încă o mie de alte chestii neplăcute. Mama mea nu are nevoie de însoțitor și nici de supraveghere continua, pentru că un rahat de test afirmă contrariul.
Mi-e scârbă de conducătorii și legile acestei țări.
85 Comments
DUHUL
Tot in acelasi spirit al legilor rromane… stiai ca nu exista boala infectioasa transmisibila? Oficial, in categoria acelor boli intra doar cele eradicate (adica la 100% acoperite de asigurarea medicala), iar orice boala gen varicela e boala “normala”?
Tomata
cum ziceam: mi-e scarba de legi si de cei care le-au facut.
Demonica
Andreea,draga… mi se rupe sufletul pentru tine. E foarte nedrept ce ti se intampla. Adica bunica-mea ia pensie de handicap de 200 si ceva de lei pentru Parkinson, dar e in perfecta stare. E drept… datorita medicamentelor se simte bine, dar in comparatie cu mama ta e capabila sa se intretina singura fara niciun fel de problema. Aaahhhh X-( Sper sa ai cat mai curant vesti bune in lupta asta. Te-am pupat :*
Tomata
da, tocmai pentru ca cei care nu au nevoie atat de mare de acest certificat, il primesc, iar cei care au nevoie DISPERATA si de banii aia si de hartie sunt defavorizati. Nu ma intelege gresit, n-am nimic cu bunica ta, de vina sunt cei care au gandit legile…
degetica
Imi pare tare rau sa aud ca te chinui asa.
Stiu legea asta, bunicul meu a avut si el Alzheimer, nu mai povestesc ce si cum pentru ca e prea dureros….
cat despre statul roman, n-am cuvinte….
eu am mers sa ma tratez in strainatate, nu pt ca in Romania nu se gasea medicamentul, ci pentru nu se da gratuit si la boala mea, ci doar la alte doua boli.
Cu anemie hemolitica autoimuna sunt prea putine persoane in Romania (eu nu mai stiu niciuna…) si nu s-au gandit sa il aprobe. Chiar si cei cu cancer limfatic trebuie sa faca dosare peste dosare ca il primeasca 🙁
Asa ca…daca tot a fost sa il platesc, am plecat sa fac acea cura intr-un spital mai civilizat.
Nu stiu ce sa iti doresc. Multa putere?? liniste? Ma depaseste si cred ca intelegi ce vreau sa spun.
Imbratisari.
Tomata
bine ca ti-ai permis, altii nu isi permit. si nimanui nu-i pasa. 🙁
iti doresc multa sanatate.
Monica
Este extrem de dificil sa ai grija de un bolnav de Alzheimer, ar trebui sa existe consiliere, sa te ajute macar cu un sfat.
Mama s-a chinuit mult cu biata bunica…e prea dureros
Tomata
ar trebui sa existe multe… insa tara asta nu e pregatita pentru bolile astea. ce zic, nu e pregatita pentru nimic… in loc sa-i preocupe sanatate si invatamantul, pe ei ii preocupa cainii vagabonzi si mai stiu eu ce alte legi inutile…
lala
foarte dureros!!nu pot sa cred cum sunt facute legile in tara asta….
Ioana
Doamne, Andreea, prin ce treci…
Oare nu putem face nimic? O galagie mare, o petitie, sa se schimbe ceva, daca s-a putut cu legea adoptiilor, poate se poate si cu legea asta oribila…
Tomata
nu stiu ce se poate face. cand o sa ma simt in stare, o sa fac ceva. poate. daca am ce… deocamdata sunt epuizata, scarbita si rapusa.
Lenuta
Ingrozitor, din pacate iti inteleg situatia.
Mama mea sufera de Glaucom, cu vreo 5 operatii la un ochi, sanatatea ochilor se inrautateste pe zi ce trece.
A fost in gradul 1 de handicap, cu probleme de la nastere, i s-a luat acest drept, are nevoie de insotitor, medicamentele costa foarte mult… si tot ca in cazul Mamei tale comisia considera.. iar alti oameni au certificate de handicap fara sa aiba probleme reale.
Dureros când cei dragi sufera iar sistemul este cum este.
Tomata
ce sa mai adaug? n-am ce sa mai adaug. e infiorator ce-mi povestiti si, desi stiam ca nu-s singurul caz (ar fi si culmea), ma ingrozeste sa citesc marturiile voastre. 🙁
Organizare nunti
Imi dau seama prin ce treci si imi pare tare rau pentru tine :((((
Eu o am pe soacra-mea la pat, paralizata pe partea stanga in urma unui atac vascular cerebral. Nu mai judeca normal, vorbeste aiurea…. Nu se misca, nu poate manca decat mancare pasata, zilnic ii schimbam pampersii, o spalam cum putem, dar cel mai grav e ca tipa intr-una cand incercam sa o schimbam, se agata de tot ce gaseste in jur, nu ne lasa sa ne facem treaba cum trebuie, imi este frica sa nu ne imbolnavim si noi de ficat :((((
Multe putere si rabdare iti doresc !!!! Sunt niste boli care ne termina psihic, dar trebuie sa ne intarim si sa rezistam !!!!
Paste Fericit!
Tomata
vai, Dumnezeule… mama mea nu e recalcitranta, dimpotriva. cel putin cu mine e docila, supusa si face ce-i spun. atata ca tre sa ii spun de o mie de ori. si nici cu altii nu e neascultatoare. nici nu vreau sa ma gandesc la cat de mult se va degrada starea ei in continuare…
hope
Of, mi se rupe inima. Citesc blogul tau asa, pe sarite, cand apuc si n-am stiut de situatia ta. Imi pare tare rau si nu pot decat sa incerc sa-mi imaginez cat de greu si frustrant e. Despre legi, ce sa zic…. traiesc in sua, unde vad oameni care abia au ce manca, dapai sa-si mai plateasca medicamentele. Aici se stie ca serviciile medicale sunt infiorator de scumpe, iar asigurarile alea asa-zis platite de stat pentru cei saraci nu acopera mare lucru. N-o sa intru acum in detalii, despre cat de rau e si cati oameni sufera de diabet, probleme de inima, obezitate, Alzheimer etc etc etc, dar vroiam sa zic ca si in alte parti e rau….
Nu stiu mare lucru despre Alzheimer, decat ca dupa unele studii, s-ar parea ca e cauzat de aluminiul prezent in organism. Cum a ajuns acolo…. nu stiu, ca doar nu mananca nimeni folie de aluminiu de 3 ori pe zi.
Bunica sotului meu are si ea Alzheimer, dar nu e atat de avansat si ea are 80 de ani…. I-au schimbat de curand medicatia si se pare ca e mult mai bine. Locuieste din nou singura si reuseste sa aiba grija de ea singura. Atata doar ca nu ii mai da voie familia sa conduca (ar fi si culmea). Daca crezi ca te ajuta cu ceva, o sa ma interesez care sunt medicamentele care au ajutat-o.
Uleiul de cocos s-a dovedit a fi bun pt. Alezheimer, insa nu stiu destule detalii pentru a-mi da seama daca ajuta in orice faza. Uite aici un articol http://coconutoil.com/coconut-oil-research-alzheimers/
Din pacate insa, din cate am vazut, in romania inca e scump uleiul asta, la vreo 60 ron, probabil din cauza transportului si a taxelor de import.
Sper din tot sufletul sa se rezolve macar situatia cu ajutorul din partea statului. Nu renunta sa lupti! Poate undeva, cineva te va auzi si va reusi sa te ajute…. Contacteaza-l pe iulian urban…. cine stie, poate te poate ajuta cu un sfat ceva. MUlta sanatate si multa bafta!
Tomata
uf, stiu de problemele din america. si din documentare si din filme, dar si din ce am auzit la oameni care au fost pe-acolo. 🙁 cand am vazut Sicko, chiar am zis: merci ca traiesc in Romania… numai ca pe atunci nu dadusem cu capul de sistem…
merci pentru sfaturi, dar la cum o vad pe mama mea, nu prea am incredere ca va fi mai bine…
Ioana
Vai, prin ce treci zi de zi… nici nu imi pot inchipui cum este. Sa dea Dumnezeu sa va fie mai bine! Curaj!
Tomata
multumesc.
mara
E cumplit, știu prin ce treci, bunica mea a avut. Sunt ca niște copii.
Pentru mai încolo, când te va depăși problema, există amicipentrubunici.ro. Sunt mari scorurile, dar cineva mi-a zis că mama ei a fost tratată foarte ok acolo…
Curaj și răbdare!
Tomata
copiii, de bine de rau, macar se potolesc cand tipi o data la ei sau cand ii ameninti. bolnavii de alzheimer uita in secunda 2. 🙁
bloodie
Eu sunt curioasă cine răspunde dacă mama ta păţeşte (ipotetic vorbind, Doamne fereşte) ceva, lăsată fiind fără însoţitor. Va răspunde comisia care spune că este aptă? Mă îndoiesc.
Tomata
eu raspund pentru ca sunt tutorele ei…
Stefania
Si daca erai alaturi de mama ta la comisie, tot punctajul acela il primea deoarece am impresia ca cei din comisie nu modifica punctajul acordat de medicul curant (“specialist”). In cazul meu, cand i s-a stabilit diagnosticul, mama a avut 18 puncte; dupa un an si jumatate (cand am mers din nou la specialist pt certificatul medical necesar la reevaluare) aritmetica a “adunat” tot 18 puncte desi cognitiv era mult mai rau… eu am asistat la toate testarile si am auzit ca raspundea mai mult decat anapoda, dar documentul tot cu scor 18 a iesit.
Macar e bine ca face ce ii spui si nu are initiative…
Eu ascult de doua ori pe zi povestea cu: “eu zilele astea sunt hotarata sa plec acasa” (desi ea este acasa, dar mama se refera la casa copilariei, in satul natal unde de mult nu mai avem nicio ruda); daca “intru in joc” si ii spun sa astepte sa se faca mai cald si sa imi iau si eu concediu sa o pot insoti imi da replica: “vorbesti prostii, eu nu am de gand sa stau aici pana atunci”.
Asta e, eu am convingerea ca fiecare avem ingerul nostru care ne fereste de rau (si, mai ales, pe bolnavii de Alzheimer). Totusi, permanent am in suflet o groaza cu anticipatie ca va gasi momentul cand va pune in practica “plecarea acasa” …
Tomata
tocmai am primit actele de tutele si abia astept sa i le flutur prin fata nasului presedintelui comisiei cand o sa fac contestatie… scrie acolo detaliat ce si cum. si de nu se schimba ceva, direct in judecata mergem…
Stefania
Cum a decurs toata actiunea pt tutela ? cat a durat? cum a reactionat mama ta ?
M-am interesat si eu despre acest subiect, insa mi s-a parut a fi o procedura extrem de traumatizanta pt pacient (evaluarea legistului, instanta, prezenta martorilor in instanta, etc.), de aceea mi-am zis sa o aman pt “mai tarziu”… (adica pt momentul in care va fi si mai rau dpdv cognitiv).
Tomata
mama mea n-a stiut de ce e acolo si nici macar unde e. n-a fost traumatizant pentru ea pentru ca nu intelegea nimic. pur si simplu raspundea la intrebarile care i se puneau. nu stiu cum reactioneaza alti pacienti, dar ea a fost cooperanta.
Monica
Eu mi-o amintesc pe bunica din partea tatului meu care pleca de acasa si venea la noi dezbracata. Daaa, efectiv dezbracata. Era ca un robotel. Daca ii comandai ceva, ordona, daca nu se uita la tine ca un om absent total. Tin minte asta desi eu aveam doar 8 ani. Era crunt. Ptr. ca nu vroia sa stea la nou pentru ca “nu era casa ei” iar acasa la ea? Mereu pleca.
Stiu prin ce treci, pentru ca stiu, atat cat intelegeam eu la 8 ani ce inseamna boala asta.
Apoi am fost in practica la neurologie si psihatrie si am vazut muulti oameni cu boala asta…
Iti doresc putere multa …
>:D<
Tomata
vai de mine… pe zi ce trece ma tot mir cat de imputita e boala asta… 🙁
zvoner
Am trecut prin ce descrii tu, o data cu bunica mea, dar doar pentru 6 luni; a doua oara cu bunica sotiei, care a fost ingrijita de soacra-mea timp de 5 ani, pana a cedat nervos si ne-a lasat-o noua pentru ultimele patru luni de viata.
Nu spera nimic de la stat. Nu o sa-ti dea vreo alta clasificare dintr-un motiv foarte simplu: nu sunt locuri in sistem, nici pentru internari, nici pentru ingrijitori. Nu sunt bani. Banii se toaca pe Catedrale, spatii verzi, Polivalente si alte prostii.
Sunt zeci de mii de bolnavi de Alzheimer in Romania. Nu ai unde sa ii internezi. Iar mama ta este inca in stare buna, daca e sa o compar cu altii (sa nu te superi pe mine ca zic asta. Cand o sa incepi sa o speli tu peste tot, apoi sa o tii doar in pampersi si sa-ti decoreze casa cu fecale sau o sa-ti arunce oala cu mancare sau mobila pe geam, atunci o sa stii ca exista intotdeauna mai rau).
Statul nu poate prelua bolnavii de Alzheimer. Iar un camin este ingrozitor de scump – plus ca sunt pline.
As vrea sa te incurajez, insa nu am cum. Din experienta proprie iti spun doar atat: uneori dureaza mult, enorm de mult pana isi termina chinul, chinul lor si chinul tau. Daca nu iti permiti asistenta, poti incerca unele metode care in cazul nostru au dat roade:
– usa incuiata pe dinafara, fara cheie pentru mama. E trist, uneori se va speria, insa e mai bine decat sa o gasesti pe strada.
– ascunderea oricarui obiect taios sau cu care isi poate face rau.
– vorbit cu 1-2 vecine capabile sa inteleaga ca femeia e bolnava mental si ca nu trebuie sa ia in seama ce le spune, dar care sa te anunte daca se intampla ceva cat esti plecata
– gasit la rastimpuri o prietena buna sau o ruda care sa preia chinul timp de o saptamana macar. O rupere de ritm face minuni
In rest… nu pot decat sa-ti tin pumnii. Drumul e lung si greu. Totusi, are un capat. Agata-te de el! 🙂
Tomata
platesc o femeie sa stea cu ea cat sunt eu la lucru, dar problema e ca in afara de lucru, eu nu mai prea am viata… si ma doare pentru ca urasc sa-mi fie ingradita libertatea. si nici n-am pe nimeni ca sa ma ajute. in fine… in curand totul va lua sfarsit.
Alina
Andreea draga, ma inclin in fata ta, la propriu! Dar admiratia mea nu-ti va fi de mare folos pentru ca nu va rezolva concret problema…Cum spunea si Ioana, mai sus, nu se poate face galagie, o petitie, CEVA? Ca mama ta sunt atatia….Si, mai ales, oameni ca tine sunt atatia, care sufera pentru ca statul nu recunoaste ca ce e stricat nu se mai repara, cel putin deocamdata, in cazul bolii asteia cumplite…
Tomata
>:D<
Laura Sz
si noi ca si familie am trecut prin acelasi calvar. mamei i-a fost amputat piciorul si are o boala urata. am umblat 1 an de zile pentru a-i da gradul I. Comisia a incadrat-o in gradul II de handicap neavand pensie de boala si fara insotitor de parca mamei i-ar mai creste piciorul inapoi. dar nu ne-am lasat si am facut memorii dupa memorii pana am primit gradul I. Dar am dat peste alta belea chiar cu gradul I in fiecare an trebuia reinnoit dosarul si depus iar daca nu il depuneai in termen ramaneai fara nici un suport. Pe langa asta si medicii de familie nu ne-au incadrat pentru ca mama sa primeasca medicamentele gratuit iar la 2 luni plateam 200 lei medicamentele. Asta e Romania noastra draga. Bine ca altii sanatosi cu picioare, ochi si in depilinatatea facultatilor mentale si-au rezolvat sa aiba pensie de boala iar un amarat bolnav de numa nu beneficiaza de drepturile sale. Asta este tara mea. Insistati cu memorii la forurile superioare si anexato dovezile medicale. Sper sa se rezolve ceva deoarece asta nu este viata.. Si mama trebuie spalata, dat de mancare pieptanata si dat medicamente deoarece zace pe pat de 7 ani. Domnul sa ne aiba in paza si protectia Sa deoarece altfel am fi pe nicaieri. Mult succes si perseverenta.
Tomata
vai, am tot auzit ineptii de-aste: bolnavi fara picioare chemati anual la reevaluare. si declarati apti de munca. oamenii aia care elibereaza deciziile sunt niste inapti, niste satane…
Criss
Nu imi ramane decat sa ma umplu si eu de nervi pentru tara in care traim, pentru oamenii care ne conduc si sunt incapabili sa fie demni si sa foloseasca si ei la ceva!!!
Mi se pare inadmisibil ce se intampla! Daca putem ajuta cu ceva, sa imi spui. Daca e nevoie sa bombardam iar pe cineva cu sute de mailuri o facem, desi nu cred ca ajuta.
Imi pare extrem de rau ca trebuie sa treci prin toate astea. Sunt cu gandul la tine si sper sa gasesti rezolvare la cazul asta. Te imbratisez cu drag!
Tomata
inca nu stiu ce e de facut. cand o sa am linistea psihica necesara, o sa ma interesez. pana atunci… ma consum aiurea.
corin_a
Se pare ca in curand voi merge pe acelasi drum. Cu tata. Acum refuz sa ma gandesc sau sa accept dar stiu ca e doar o clipa de ragaz. E cumplit de dureros si de nedrept. Iti doresc sa rezisti, sa gasesti putere, energie, curaj. Si-ti mai doresc sa nu treci singura prin toate astea, sa ai alaturi de tine prieteni sau oameni pe care sa te sprijini. Te imbratisez.
Tomata
🙁 vai, mi-e mila de tine si de momentele prin care o sa treci 🙁 pe ei ii face din oameni neoameni si pe noi, cei cu mintea acasa ne face niste monstri. eu asa ma simt cateodata…
Kono
E dureros sa vezi o persoana straina in halul asta, daramite cineva drag. Trist, Romania.
ch3815h
de cand s-a dispus acceptarea si-n romanica a discursului cu “e criza, ba!”, bugetul s-a restrans enorm. ministerul asta de insanitate a luat printre altele si masura asta de reducere a ajutoarelor oamenilor suferinzi. iar da, complicitatea unor comisii rau intentionate cu diagnostice neconcordand cu suferintele reale ale omului in suferinta date de cei specialisti, e de la sine stiut. incearca tu pe cat posibil sa eviti ca stresul si/sau oboseala resimtite de pe urma acestui decor ambiental sa te afecteze.
Tomata
au taiat de peste tot de unde era in folosul poporului, insa n-au taiat de unde era in folosul lor… niste placi de care suntem arhi satui….
ady
am citit articolul, ca si pe celelalte, cu o rugaciune in suflet “sa nu fie nevoie sa trec prin asta” si un gand pentru tine. si tocmai cand incalzeam o supa si faceam investigatii mentale de boli psihice pana pe la strabunici, mi-a picat fisa.
cand ai zis tutela, a fost chiar tutela, mama ta a fost pusa sub interdicitie? nu curatela? pentru ca, din cate stiu eu, instanta dispune punerea sub interdictie si instituirea tutelei doar dupa dupa ce se efectueaza o expertiza medico-legala, facuta de medici de specialitate. actele medicale emise de medicul curant si cele de externare din spital nu sunt suficiente. a ridica unui om capacitatea de exercitiu, de a dispune singur, dpdv legal de sine si bunurile sale e una din cele mai afuriste decizii pe care tre’ sa le ia un judecator si nu se ia prea usor. si totusi, in cazul mamei tale a fost luata si asta ar trebui sa spuna mai multe decat un testulet de 2 parale.
vrei sa zici ca este mai important si “mai valabil” un testulet de 2 bani jumate, facut de un medic care s-ar putea sa nu fie intotdeauna de specialitate, decat o expertiza medico-legala? !
si cel mai “neimportant” grad. pana si gr. 1 fara insotitor si tot era ceva.
ceva, undeva e teribil de in neregula.
iti urez multa putere in inima, suflet si minte.
Tomata
TUTELA. chiar azi mi-au venit actele. mama mea e pusa sub interdictie, nu mai are drept de semnatura si nici de decizie. abia astept sa ma duc la comisia de handicap, sa-i flutur decizia (foarte elaborata si detaliata) prin fata nasului… abia astept. si il si amenint cu procesul si cu judecata de nu schimba… fir-ar ei sa fie…
ghinionul meu a fost ca la judecatorie am fost pe 9 februarie, iar pe 13 februarie la handicap. desi stiam ca mi-a fost aprobata cererea si obtinusem tutela, nu aveam acte doveditoare, dar le-am spus alora cand m-am dus cu mama mea. asa ca, la dosarul de handicap, n-am putut atasa si actul asta, insa va fi atasat si subliniat linie cu linie.
inadmisibil.
dojo
In acelasi timp sunt mii de ‘bolnavi’ care stau bine merci in pensie sau iau ajutorare de ‘handicap’ si sunt perfect sanatosi. Sa-mi bag picioarele in statul roman si gunoaiele care fac mizeriile astea posibile 🙁
Pingback:
diana
Imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva. Mai ales ca esti un om care nu merita. Peste vreo 2 luni s-ar putea sa ma mut inapoi in Timisoara, poate atunci ai chef sa ne vedem – daca esti dispusa, bineinteles – si sa ne povestim de cate ori simti nevoia de un prieten. Mi-as dori sa te pot ajuta cumva…
Tomata
>:D< bineinteles ca o sa ne vedem. dai un semn cand esti in zona 🙂
americanu
Ai o putere imensa andreea,daca eram in locul tau…de mult o luam razna….toate problemele mele au devenit nule dupa ce am citit articolul tau, “be strong” ca trebuie sa se intample o minune in toata nebunia si biocratia asta…..
Tomata
🙂 multumesc, dar o sa te contrazic. nu ai fi luat-o razna. sau cel putin nu definitiv. si eu am momente cand ma dau cu fundul de pamant, plang in hohote si dup-aia ma ridic iar. ca daca nu eu, n-are cine… si asa ca, ma trezesc dimineata si mai infrunt o zi, care e la fel ca toate. dar mai un pic. un pic de tot. 🙂
Roxana
Nu iti doresc decat sa ai puterea sa mergi mai departe! E greu, dar nu imposibil! 🙂
Ana Q.
e de-a dreptul revoltator si deprimant prin ceea ce treci, tommy 🙁
Sper sa se rezolve situatia cat mai curand…meriti din plin o oaza de linsite.
Paste fericit alaturi de cei dragi sufletului tau >:D<
p.
tata e semiparalizat, in urma unui atac cerebral, nu isi poate folosi deloc o mana si un picior si nu poate vorbi. si el are handicap usor, in opinia onor comisiei. desi nu exista nicio sansa sa isi revina vreodata…
fii tare! faptul ca ai dus-o intr-un loc unde sa primeasca ingrijire specializata e singurul lucru pe care il puteai face. trebuie sa fie ingrozitor sa iti vezi mama asa. Doamne, ma rog doar sa nu ajung asa pentru copiii mei…
Pingback:
Pingback:
Jalane
Mama este medic oftalmolog si are pacient fara ambii ochi, cu handicap grad 1 cu insotitor….chemat la reevaluare anuala!!!!!
motolady
Am citit intr-o carte despre creier ca suplimentele alimentare (vitamine si minerale) ar ajuta in cazul bolilor mintale, inclusiv Alzheimer. Nu stiu daca e pe bune sau nu, dar suplimentele sunt ieftine si nu cred ca strica.
demo
asta imi aduce aminte de o perioada ingrozitoare. stiu ce inseamna un bolnav cu alzheimer. in cazul bunicii mele, era asa de avansata boala incat nu se mai putea misca din pat. asa ca a fost incadrata la handicap major, cu insotitor.
am ramas cu o mare intrebare. oare era constienta de boala ei?
mama ta e?
Tomata
era la un moment dat. acum, dupa ce am dus-o intr-un centru privat, nu stie unde e, nu stie cu cine e si, mai ales, nu stie de ce e acolo. pur si simplu o ia ca atare. 🙁 e crunta boala asta. ingrozitoare.
demo
am intrebat doar pentru ca intr o zi cand ma chinuiam sa o tin sa o spele mama (ca nu mai putea sta singura in picioare), parca si-a revenit pentru un moment si a zis “as vrea sa mor, sa nu va mai chinui”.
ar fi si mai ingrozitor sa si dea seama de ceea ce se intampla.
Tomata
din cand in cand mai zice “sunt o povara pentru tine…” dar dupa cateva momente uita. 🙁
strumfa bucatareste
Oh Andreea draga, sa inteleg ca acuma te-ai mai eliberat putin si te poti linisti cat de cat, atat cat te poti linisti. Unde ai dus-o? Referitor la punctaj, sa stii ca mama mea face mult mai multe in casa, fata de ce facea mama ta si inca constienta de ce i se intampla si cu toate astea a primit 7 la reevaluare….nu stiu care e explicatia.
Adrian
Esti o eroina! Orice s-ar intampla trebuie sa fim alaturi de parinti cu bune si cu rele. Exact ca intr-o casnicie.
Alexandra
Meanwhile, astia pompeaza bani in catedrala manuirii neamului. Mi-e sila.
Karla
Din pacate asta este tara in care traim, sistemul este cum este.. Ma intreb cand vor fi bolnavii si batranii nostri apreciati si ingrijiti asa cum se cuvine??
Pingback:
ailime
Am citit articolul si o parte din cele legate de subiect si iti doresc sincer multa putere. Am inteles ca ai reusit sa o internezi si ma bucur ca acum e mai bine si pentru ea si pentru tine. Nu am trecut niciodata prin ce treci tu si sper sa nu fiu nevoita. Deoarece nu intelegeam exact cum de mama ta a trecut testu cand tu stiai sigur ca are nevoie de insotitor, si am intrebat un doctor psihiatru, o ruda de familie, care are deaface permanent cu asemenea cazuri. Tu esti implicata direct si as vrea sa nu ma intelegi gresit in cele ce urmeaza. Inteleg ca viata ta e foarte grea in momentul de fata, dar testul a fost CORECT. Tu nu vezi lucrurile asa deoarece esti prea implicata. Acei examinatori si acel test nu sunt implicati afectiv in problema ta, ei au vazut ce inseamna dementa severa iar mama ta nu era inca in acel stadiu.
Mai jos imi voi justifica afirmatia prin citatul medicului psihiatru, care ti-a citit articolul:
“Am citit articolul dar punctul de vedere este subiectiv. MMSE 15 inseamna deteriorare moderata spre severa iar grava este sub 11. Inseamna ca este dezorientata temporo-spatial si nu mai functioneaza memoria de scurta durata. Dar in acelasi timp recunoaste persoanele, obiectele si uitilizarea lor. De altfel se da singura de gol in aceasta privinta: o dementa severa habar nu are daca hartia igienica este de mancare sau pt altceva nicidecum sa o puna in cosul de la baie dupa ce o foloseste. Faptul ca fosta colega de serviciu nu a realizat ca are vreo problema denota ca a recunoscut-o si ca este capabila sa poarte o conversatie coerenta – deci nu este atat de degradata psiho-cognitiv. Pt ea este greu ca multe din atributiile casei nu mai pot fi lasate in grija mamei si ca trebuie sa se asigure ca a mancat, ca se spala etc pt ca aceasta uita. In acelasi timp fiind dezorientata temporo-spatial nu se mai descurca sa se intoarca acasa daca pleaca singura in oras. Poate sa o interneze intr-un centru medico-social dar incadrare de handicap sever nu este posibil in situatia data. Daca ar vedea ce inseamna dementa severa cand isi fac nevoile pe unde apuca, isi scot pampersii si se ung ca rahat si pe ei si tot ce-i in jur, habar nu au ce-i de mancare si ce nu, si baga tot ce prind in gura si nu-si recunosc nici copii, nici nevasta ar intelege despre ce este vorba. La gradul mamei de deteriorare are nevoie de supraveghere permanenta din partea familiei dar nu de insotitor.MMSE il poti gasi pe internet si ai sa vezi ca nu este atat de simplu de obtinut scorul respectiv daca ai dementa severa. In plus i s-a facut si testul ceasului pentru confirmare.”
Am vrut sa iti scriu, cu riscul de a fi inteleasa gresit si probabil criticata, deoarece m-am gandit ca poate vei gasi raspunsuri la unele intrebari.
Iti doresc numai bine si multa putere in continuare.
Tomata
nu ai fost inteleasa gresit si nici nu vei fi criticata. explicatia pe care ai scris-o tu e SINGURA explicatie pe care am primit-o. nimeni nu s-a deranjat sa-mi explice si stiu ca sunt cazuri si mai grave. mi s-a spus ca trebuie sa ma pregatesc si pentru ce-i mai rau, deci…
am reusit sa o institutionalizez pe mama mea intr-un centru de stat… insa mi se rupe sufletul de fiecare data cand merg la ea.
iti multumesc pentru comentariu si pentru raspunsul medicului. spune-i, te rog, ca-i multumesc si lui. 🙂
ailime
Cu placere si ma bucur ca nu am gresit scriindu-ti. Citatul pe care l-am dat imi era adresat mie, in urma unei discutii cu ruda mea psihiatru, despre Alzheimer. Nu am stiut cum sa modific mesajul ca sa fie mai bland, asa ca l-am lasat intact, in speranta ca vei intelege si ma bucur ca ai inteles mesajul.
Am observat o tendinta mare a oamenilor de a fi reticenti la a vorbi despre sau cu psihiatri/psihologi, la noi in tara. Sfatul meu ar fi sa apelezi la un psihiatru pentru a obtine raspunsuri clare la boala mamei tale si la cum evolueaza, si la un psiholog pentru a putea vorbi cu cineva atunci cand simti ca nu mai poti. Crede-ma, ajuta. Mai greu este sa gasesti niste doctori in care sa ai incredere.
Un psihiatru nu va sta de vorba cu tine in clipele cand nu mai poti si vrei sa fii ascultata deoarece ai doar o depresie usoara care se trateaza cu un somn bun si un pic de liniste, cat sa iti incarci iar bateriile.
Weekend placut.
Tomata
🙂 am fost deja la psiholog si am mai rezolvat din probleme. se adunasera prea multe. m-a ajutat. am si scris pe blog. 🙂
weekend placut si tie si te mai astept pe blog.
Pingback:
maria
Mama mea a fost diagnosticata cu aceeiasi boala ingrozitoare alzheimer dar…..nu am sperat/asteptat ajutorul statului, am ingrijit-o singura eu neavand serviciu. doctorul ce o avea in evidenta m-a intrebat de ce nu-mi fac dosar pt a lua niste banuti, am considerat ca e injositor sa ma folosesc de boala mamei.
am inteles ca gata ai rezolvat ,,cazul”. putini au ,,norocul” tau. si eu mi-as fii dorit sa-mi pot permite sa o internez pe mama intr-o clinica specializata.
Tomata
de ce sa fie injositor sa primesti banii aia? pt mama ta a fost injositor sa plateasca impozite la stat si sa lucreze pt darile alea? sunt bani care i se cuvin, care ti se cuvin si tie pentru ca medicamentele pentru alzheimer, stii si tu, nu-s tocmai ieftine. si eu am ingrijit-o cat am putut, dar la un moment dat n-am mai fost in stare, as fi luat-o razna, nu ma mai ajuta nici un sentiment de mila sau de dragoste pentru ea. 🙁 oricat de greu imi vine sa recunosc asta.
am rezolvat pentru ca m-am interesat si pentru ca am facut tot posibilul sa se poata sa fie internata undeva unde exista oameni specializati care au grija de ea. acuma e bine ingrijita. totusi… nu sunt cu ea… 🙁
maria
sory, medicamentele sunt GRATIS pt boala asta, desi sunt inutile dupa opinia mea. imozitele si darile platite catre stat ce ne ofera noua atatea drepturi …..(este o alta discutie.)
sunt de acord ca trebuie sa existe in schimb centre specializate unde bolnavii pot fii ingrijiti de personal specializat, eu nu am gasit din pacate( cu 7-8 ani in urma).
Eu nu am avut asteptari de la stat si mai degraba de la oamenii din jur putina intelegere pt mama ce era o persoana bolnava si era tratata ca o nebuna, avea momnte de luciditate in care isi datea seama ca e privita ca o paria chiar evitata desi nu era in niciun fel violenta/ periculoasa,.
Oricum multa putere sa induri ce-ti v-a aduce viitorul, boala asta din pacate duce la o asa involutie incat sigur iti v-a fii greu sa-ti vezi mama asa.
scuzee pt logoreee:)
Tomata
Ariceptul, gratis? Cerebrolysinul, gratis? Unde? Ca eu le platesc de-mi sar capacele. Da, sigur, se pot inlocui cu medicamente mai ieftine sau gratuite care contin aceeasi substanta si de cele mai multe ori apelez la solutia asta.
Societatea romaneasca nu e pregatita pentru bolile astea. Unii ii judeca pe ei ca sunt bolnavi, altii ne (ma) judeca pe noi (mine) ca institutionalizam bolnavii de Alzheimer, fara sa inteleaga de fapt ce inseamna boala asta ordinara… Pe mine m-a adus in pragul disperarii, nu mai puteam sa ma uit la mama mea, desi, biata de ea nu era vinovata cu nimic. 🙁 Acum, abia astept s-o vad, s-o tin in brate si sa o mangai pe cap. Si se bucura enorm cand ma vede. Atata bucurie mai pot sa-i fac… atata timp cat isi mai aduce aminte de mine. 🙁
Alex
Medicamentele pt aceasta boala nu sunt gratuite doar o parte din ele si acelea nu sunt 100%.Centrele specializate pt aceste boli sunt cele mai bune solutii.Eu am auzit de un centru de genu la Ciacova jud.Timis.
Alex
Stiu toate astea de al ai mei pt ca si bunicamea e in aceasi situatie si cand au dus-o ai mei la comisie s-a stabilit ca are handicap de gr.5 si ajutoru la acesta e de 50 de lei.
strumfa bucatareste
ai reusit sa ma faci iar sa plang. Sa stii ca noi nu am gasit un medicament din tratamentul prescris (pana la urma e o boala inrudita cu alzheimerul dar tot asa se manifesta) si de fiecare data trebuie sa mergem in Ungaria dupa el, mi-e greu sa cred ca se gasesc aici tratamente pt boala GRATIS asa cum ar fi normal. Noi cheltuim multi bani pe tratament.
maria
cativa ani de zile( pana la decesul ei)) mama a primit ariceptul GRATIS, asta prin 2003-2007. acum nu stiu, credeam ca e tot gratis nu inteleg, stiu doar ca ce este boala cronica beneficiaza de gratuitate.
moni
serbus Andreea,
am ajuns la blogul tau dintr-o conjunctura deloc pozitiva- mama mea a fost recent diagnosticata cu Alzheimer (MMSE=10).
Am citit relatarea ta si cred ca inteleg prin ce ai trecut…nu e usor sa-ti vezi parintele atat de bolnav si fara vreo speranta de vindecare. La randul meu, sunt in cautarea unei solutii de ingrijire permanenta pentru mama(fiind singura, trebuie sa ma intretin si sa o ajut si pe ea, nu pot renunta la servici, noi neavand alta sursa de venit), si pentru ca scriai ca ai gasit un asemenea loc decent, imi permit sa te rog, daca se poate, sa-mi dai si mie informatia despre acest Camin…
Iti multumesc anticipat si-ti doresc tot ce-i mai bun, dar mai ales sanatate si multa tarie sufleteasca.
cu drag,
moni
Tomata
of, ce rau imi pare sa aud asta. 🙁 stiu exact prin ce treci si cat de mult te frustreaza 🙁
nu stiu de unde esti tu si unde ti-ar fi mai ok sa o duci pe mama ta. mama mea e acum la Varias, intr-un centru de stat, unde e ok ingrijita. nu foarte bine, nu excelent, dar nu ma plang. centrul de care scriu aici e in Hunedoara, la Ghelari si e un centru privat. asta e linkul http://www.spitalbolicronice.ro/servicii.html poti suna sa intrebi.multa bafta si capul sus. totul se va rezolva cumva >:D< daca mai ai nevoie de raspunsuri sau daca te mai pot ajuta cu ceva, scrie-mi. pe mail e mai bine.
Claudiu
Buna Andreea. Poti sa-mi dai mai multe detalii legate de centrul de la Varias? Mama unui prieten a fost de curand diagnosticata cu Alzheimer si daca pana acum era in regula, ca a mutat-o la el si se ingrijea el cu sotia, acum au avut surpriza neplacuta s-o gaseasca pe holul blocului, iesita in camasa de noapte. Iti multumesc
Tomata
la Varias, mama mea e bine ingrijita, sunt multumita de servicii. desigur, nu-i ca acasa, dar nu am nimic sa le reprosez. spune-i sa depuna actele, dar asta nu ii va oferi garantia ca va fi admisa la Varias sau ca va fi admisa foarte repede. eu am avut noroc.
Pingback:
cecilia
O zi buna tuturor. Si au am un blog unde mai puteti gasi cate ceva folositor. Am ingrijit de mama 8 ani. Cele bune.
Cecilia
https://alzheimersfaturi.wordpress.com/category/certificatul-de-handicap/