Conversații la pet shop

Ideea de a o ruga pe vânzătoarea de la pet shop să-mi scrie niște dialoguri între ea și clienți – stăpâni de animale – mi-a venit când eram de față și m-a amuzat teribil o tanti care nu știa ce să-i mai facă animăluțului ei să îl răsfețe și să-i cânte în coarne. Ca orice posesor de animale, așa fac și eu cu câinii mei, numai că, în timp, am învățat să deosebesc un moft de o necesitate și nu le mai fac chiar toate poftele. Deși uneori mi se cam urcă-n cap. Și la propriu, și la figurat. Foarte drăguță, fata mi-a scris 6 pagini de caiet studențesc cu conversații comice între ea și clienți. (Un mic disclaimer: pe ici pe colo mai apar și cuvinte „nepotrivite”, da’i prea savuros să le cenzurez).

1.
– Bună ziua, puica mamii. Ai ceva bumbi pentru lighioanele mele?
– Ce lighioane?
– Alea de-ale căsii…
– Da’ ce au?
– Ei, ce să aibă? Li se urî cu binele…
– Păi au diaree, respiră mai greu?
– Dă-le, mamă, dracu, eu știu ce au? Dă acolo niște bumbi, că doară mătăluță ești doctoră…
– Păi ce animale aveți? Pui, găini, porci?
– De toate.
– Și care sunt bolnave?
– Niciuna dar să le dau ceva să nu le ia moartea…
(Îi dau doamnei ceva soluție de pus în apă și ea răspunde: )
– Da’ ce? Vrei să le dau cu biberonul soluția? Dă-mi bumbi, că ăia îi bag pe gât la nătărăii ăia…

2.
O domnișoară vine să cumpere mâncare pentru cățelușul ei. O întreb ce câine are.
– Din ăla mic, alb și pufos.
– Bichon?
– Da, din ăla, da nu e bichon e bicon, da? Că eu știu cum se pronunță…

3.
– Bună, maică, dă-mi ceva pentru vagaboandele mele, că văd că așa își umblă curu’ pe sus, si își arată fofoloanca la motani, de nu-i adevărat. Dă-mi să le potolesc, că dacă nu, le bag eu cu fundul în apă rece și vezi ce le trece de motani.

4.
– Aveți soluție pentru purici?
– Da, am. Mai multe variante: picături, pudra, soluție pentru îmbăiat…
– Îmi dați picături.
O întreb câte kilograme are câinele și îi spun cum se administrează (după ceafă). La care doamna întreabă:
– Unde îi pun picăturile? În ochi, în urechi, în nas, peste tot?…

5.
– Dați-mi, doamnă, ceva pentru purici, pentru pisica mea, că am dat cu de toate și tot nu mor.
– Ce ați mai folosit?
– Păi de toate.
– Păi ce? Spuneți-mi firma, sub ce formă erau…
– Păi Raid, Clean, din ăla de gândaci, de geamuri, de țânțari, am consumat vreo 3 flacoane… dar n-au murit.
La care am întrebat: Da’ pisica mai trăiește?
– Da, a cam vomitat, dar acuma n-are nimic, doarme cam mult doar…

6.
– Dați-mi mâncare pentru câini.
– Ce mâncare să vă dau?
– Din aia cu boabe mai mici că și-așa trebuie să le sparg cu ciocănelul.
– Dar de ce le spargeți? Are probleme cu dinții? Ce vârstă are?
– Ăa, e mic, are un an…
– Și ce câine e, de i le spargeți cu ciocanul?
– Un husky…

7.
Vine o doamna cu un Golden Retriever de vreo 5 ani să îi ia ceva jucării. Îi arăt ce am și ea le ia la rând pe toate, le apasă să vadă cum piuie. Îl întrebă pe câine: …X, bebelușul lu’ mama, da’ ce să-ți iau eu ție că astea piună toate și te dor urechile…

8.
Vine o doamnă după mâncare pentru câine. Doamna era cu copilul în brațe și cu căruciorul după ea. O întreb ce câine are, la care ea îmi spune:
– Pentru ăsta mic.
Eu mă uit la ea și zâmbesc, și ea zice:
– Aaa, nu pentru bebe, pentru bebele ăsta din căruț.
În căruț era câinele care, bineînțeles, dormea.

9.
Un domn cu un câine pe nume Charlie, vine să cumpere Snachos (recompense pentru căței),
– Charlie, ce vrei să cumpere tata? îl întreabă domnul pe câine. Snachos?
Și Charlie latră de 2-3 ori.
Cumpără domnul produsul și mai stă de vorbă cu mine în magazin. Câinele se tot urcă pe stăpân și acesta îl întreabă:
– Ce vrei, Snachos? Și câinele iarăși latră. Hai, Charlie, să mergem, spune stăpânul.
Și Charlie răspunde iar printr-un lătrat lung.

10.
Un câine (Labrador) vine la cumpărături cu stăpâna. Intră singur în magazin, își ia un os de pe raft și îl pune jos. Când în cele din urmă ajunge și stăpâna, câinele începe să latre și apoi să ia osul în gură și se duce la ușă și așteaptă. Dacă stăpâna îi zice că nu e voie și nu vrea să îl cumpere, atâta o trage de pantaloni până îl ia; asta se întâmplă de fiecare dată când vine cu câinele. Dacă cumva ea pleacă și îl lasă în magazin, se intinde pe jos și acolo rămâne până vine stăpâna și îl ia și pe el, dar și pe os. S-a întâmplat să plece și jumătate de oră și câinele nu s-a ridicat, dar nici osul nu l-a mâncat.

Să aveți o săptămână mișto :)